Fiziologia capilarelor

sanguine: hemodinamica
- hemodinamica în capilare,
-transferul de substanţe prin peretele
capilarelor.
 Structura peretelui capilar

• epiteliu unistratificat pavimentos = celule plate pe membrană bazală

glicokalix luminai (50 nm); se continuă la nivelul porilor intracelulari
– permeabilitatea peretelui capilar
– curgerea sângelui
– aderarea elementelor figurate
• grosime redusă a peretelui / secţiune totală mare
• difuziune într-un timp scurt (0,03 s) viteză scăzută
• durată mare de contact favorizează schimburile
 • Particularităţi morfofuncţionale ale sectorului
capilar al hemodinamicii
• sistemul arterial se ramifică repetat.... 40 de miliarde de capilare
• legătura între
– circulaţia arterială şi cea venoasă
– sistemul vascular de joasă presiune
– asigurarea schimburilor nutritive, termoreglare, etc.
• rol esenţial în mecanismele homeostaziei hidro-electrolitice.
• 5-7 % din volumul sanguin total
• schimb permanent de apă şi ioni intravascular – interstitial
• lungime individuală ~ 0,6 mm; diametru 5-20 um
• ~ 4000 cm' suprafaţa totală de secţiune
• ~ 6300 m2 suprafaţa totală a peretelui capilar (1 um grosime)
• fiecare celulă la maxim 60-80 um faţă de cel mai apropiat capilar
• densitatea este
variabilă
– 6000/mmc în plămân,
creier, glande endocrine
– 5000/mmc în miocard
– 400-3000/mmc în
muşchi scheletic şi piele
• 1 canal preferenţial
• + anastomoze
(tegument extremităţi,
tub digestiv, plămân)
• Şunt anatomic /
fiziologic
• circulaţie nutritivă /
non-nutritivă (şuntează
patul capilar)
 CURGEREA SANGELUI IN
CAPILARE
• presiunea arterială +
controlul local + sfincterul
precapilar
• 5-10% din capilare deschise
în muşchiul scheletic în
repaus în comparaţie cu
arterele, curgerea în
capilare este
– lentă (0,5-0,8 mm/sec); secţiune totală
mare
– fără fluctuaţii sistolo-diastolice de
presiune / debit
– şir central de hematii + strat periferic de
plasma.

• Facilitează schimburile
transparietale
• importantă cădere de
presiune arterial = 35-36
mmHg intermediar = 25
mmHg venos - 10-12 mmHg
– rezistenţa mare la curgere
– ramuri multiple calibru redus
• vasomoţia arteriolară
– autoreglare
(mecanisme
miogene)
– tonusul sfincterului
precapilar
– intermitenţa perfuziei
unui anumit capilar
– închidere /
deschidere ritmică (6-
12/minut)
– nr. capilare irigate =
funcţie de activitatea
tisulară şi repartiţie
 Transferul
prin peretele capilar
STRUCTURA PERETELUI
CAPILAR
• epiteliu unistratificat
pavimentos = celule
plate pe membrană
bazală
• glicokalix luminal (50
nm); se continuă la
nivelul porilor
intracelulari
– permeabilitatea peretelui
capilar
– Verifică conţinutul
veziculelor de pinocitoză
– Înlesneşte curgerea
sângelui sângelui
– Împiedică aderarea
elementelor figurate
 • mici pori hidrofili asociaţi cu spaţiile intercelulare
• schimb rapid (difuziune) molecule lipofobe < 10 kDa (glucoza, electroliţi, aa, etc.)
• ~ 20 nm + îngustări, joncţiuni străbătute de pori de ~ 4 nm (max 8-9 nm. exc SNC)
• ~ 0,02% din suprafaţa peretelui capilar
• ceva mai largi (~ 25 nm); capătul venos al capilarului; de 30 000 ori mai rari; cale de
acces pentru molecule mai mari (albumina)

fenestraţii = pori
giganţi (20-100 nm)
- contribuţie marcantă la
permeabilitatea
peretelui capilar
- valori extreme la nivel
hepatic, unde endoteliul
este de fapt discontinuu.
- calciul, bradikinina,
histamina → dinamica
porilor transcapilari
 TRANSPORTUL DE SUBSTANŢE PRIN PERETELE CAPILAR
difuziune, filtrare şi reabsorbţie, transcitoză
difuziune (~ 300 ml / 100 g / min) » filtrare/absorbţie (~ 0,06 ml/100
g/min)

• Schimbul de substanţe prin transcitoză

– abundenţă de vezicule de pinocitoză (50-80 nm)
– formarea pe versantul luminal ... traversarea celulei ... deversarea pe versantul
bazal
– vezicula nu este afectată pe acest parcurs
• fenomenul poate avea loc şi invers, înspre lumenul capilar
• schimb molecule lipofobe mari (> 30 nm)
 Schimbul de substanţe prin difuziune

• mecanismul principal (rată de 80 de ori mai mare decât debitul plasmatic)

• substanţele lipofile trec direct prin bistratul fosfolipidic
• substanţele hidrofile trec prin pori şi căi transmembranare apoase
• transport molecular (gr. concentraţie), ne-influenţat de filtrare/reabsorbţie.
• principalii factori determinanţi ai ratei de difuzie
– suprafaţa de schimb
– diferenţele de concentraţie
– coeficientul de permeabilitate
• Ecuaţia Fick aplicată pentru difuzia prin peretele capilar: PAs/t
– P = coeficientul de permeabilitate (mărimea/liposolubilitatea moleculei)
întregul perete pentru s. liposolubile
– A = suprafaţa de schimb
pori şi alte căi apoase pentru s. hidrosolubile
– s = diferenţa de concentraţie
– t = grosimea membranei
• Transportul prin difuziune
depinde de
– atracţia exercitată de moleculele de
solvent (solvent drag)
– Interacţiunile dintre moleculele
substanţei respective (forţe inter-
ionice)
– configuraţia porilor
– interacţiile electrostatice ale ionilor cu
suprafaţa porilor
• Pentru molecule mici (uree,
glucoza, apă, sodiu, clor) porii
peretelui capilar impun restricţii
minore
• coeficient mic de reflexie: 0
pentru apă, 1 pentru albumină)
• molecule mici: doar debitul
limitează rata de difuzie = difuzia
limitată de perfuzie
• molecule mari = schimburi
limitate de difuzie (difuziune
minimă > 60 kDa)
 Schimbul de substanţe prin filtrare-
reabsorbţie
• rata totală de transport net al
apei prin filtrare 16 ml/min « 240
l/min prin difuziune
• coeficientul mediu de filtrare
6,67 ml/min/mmHg (0,1
ml/min/mmHg/kg)
• valoarea filtrării este în medie
0,5 % din volumul plasmei
• valori infime în creier şi valori
mari în ficat
• Echilibrul Starling descrie
– presiunile hidrostatice (h) şi
coloidosmotice (o)
– care se sumează algebric,
determinând presiunea efectivă
– pentru filtrarea lichidului spre
interstiţiu in sectorul "arterial" al
capilarelor
– şi reabsorbţia acestuia în plasmă în
sectorul "venos“
– 9/10 din lichidul filtrat (1/10 revine
prin circulaţia limfatică)
• Filtrare foarte variabilă în diversele teritorii vasculare şi condiţii
fiziologice locale
– diferenţe de coeficient de filtrare (caracteristicile peretelui capilar)
– diferite presiuni de intrare, determinate de căderea de presiune în amonte
– creşterea rezistenţei în aval duce la creşterea presiunii intracapilare
– ~ 80% din creşterea de presiune venoasă se transmite la nivel capilar
– în capilarul închis presiunea este dictată de cea venoasă
 concentraţia proteică mare a plasmei → retenţia apei în lumenul capilar

factorul coloidosmotic

se opune filtrării favorizează reabsorbţia

• 28 mmHg = 19 mmHg proteine (60-80 g/l) + 9 mmHg cationi suplimentari

• permeabilitatea relativă faţă de apă şi solviţi dă presiunea osmotică efectivă
• Presiunea oncotică reală p = sRT(C1- C2)
– s - coeficientul de reflexie
– R = constanta generală a gazelor
– T = temperatura absolută
– C = concentraţia substanţei
• albumina = cea mai importantă în determinarea presiunii oncotice
• polianion la pH = 7,4; reţine cationi + anioni de clor
• efect osmotic > indicaţie număr de molecule, dependent neliniar de concentraţie
• Debitul de filtrare este Q = kΔP, unde
• k = constanta de filtrare a membranei capilare
• ΔP = suma algebrică a factorilor presionali: (+) filtrare, (-) reabsorbţie
• c. glomerulare = numai filtrare; circulaţia pulmonară, mucoasa gastrică = numai
absorbţie

• Coeficient de filtrare capilară (k) din Q = kS ΔP/ηd, unde

• S = aria de perete capilar disponibil pentru filtrare
• d = grosimea peretelui capilar
• η = vâscozitatea filtratului.

• Aria membranei filtrante = necunoscută ... rata de filtrare raportată la masa tisulară.
• proteine plasmatice ... substituent echi-oncotic ... + coeficientul de filtrare ... edem
• permeabilitatea normală restabilită de 0,2% albumina;
• albumina legată la nivelul porilor modulează funcţionarea acestora.

• coeficientul de filtrare nu este influenţat de modificări fiziologice ale presiunii

arteriolare sau venoase, variaţii de pH sau de presiunea parţială a oxigenului sau
bioxidului de carbon
• poate fi utilizat pentru calcularea fracţiei de capilare deschise;
• (creşterea filtrării se bazează pe fenomenul de recrutare a capilarelor)
 Rolul lichidului interstitial în schimburile de la
nivel capilar
• conductanţă mare pentru apă (conţinut
polizaharide), rol de sită moleculară
• presiune coloid osmotică cu implicaţii în
schimbul de substanţe
• presiune hidrostatică cu implicaţii în
mişcarea apei
– valori negative de 1-2 mmHg (maxim 6-7 mm Hg)
– drenajul limfatic permanent; forţele exercitate
asupra peretelui capilar
– volumul spaţiului interstitial şi de complianţa
acestui compartiment
Reglarea circulaţiei capilare: mecanisme
nervoase şi umorale
• condiţii bazale: capilarele se închid şi se
deschid ritmic (6-12 /min)
• umplerea diferită a capilarelor cu sânge -
tonus capilar (semidistensie permanentă)
• modificări pasive, în funcţie de
– distensibilitatea peretelui capilar
– modificările de presiune şi flux în metarteriole,
venule, anastomoze arterio-venoasă
• mecanisme nervoase
– reacţii generale (eritem
pudic, paloare,
congestie după emoţii)
– reacţii locale prin reflex
de axon.
• reacţia de albire:
stimularea mecanică
induce contracţia
sfincterelor precapilare
• stimulare puternică ...
triada Lewis
(hiperemie, edem,
papulă) • edemul este datorat creşterii permeabilităţii parietale
(parţial mediată de receptori histaminergici H1), iar
• vasodilataţie + arteriolodilataţia se produce prin reflex de axon.
creşterea • impulsuri din fibrele nociceptive conduse prin ramuri
permeabilităţii ... speciale înapoi la vase, unde eliberează SP, H şi ADO;
predomină filtrarea faţă vasodilataţie şi creşterea permeabilităţii capilare
de absorbţie • hiperemia reactivă (H+) se însoţeşte de creşterea
permeabilităţii capilare
• mecanismele umorale implică efectele unor factori
– vasoconstrictori (adrenalină, noradrenalină, angiotensină II)
– vasodilatatori (histamină, plasmakinină)
Circulatia venoasa
 CIRCULAŢIA VENOASĂ

vene = căi de întoarcere + stocare şi furnizare de sânge variabilă

retur venos → presarcină = volum telediastolic

debit cardiac ← volum sistolic ← forţa de contracţie ventriculară

• periferie - cord: calibrul vascular creşte / suprafaţa totală de secţiune

scade
• viteza de circulaţie creşte progresiv (10-25 cm/sec VCI, 7-10 cm/sec
VCS)
• curgere non-pulsatilă, non-turbulentă.
• volum de sânge: vene = artere x 3
• rezistenţa Ia curgere: vene <<artere; pierderea de energie mult mai
mică
Structura venelor
• structuri elastice tubulare cu
trei tunici:
• adventice (ţesut conjunctiv,
cu un conţinut de fibre
elastice mai mic decât în
artere)
• medie (ţesut muscular
neted, absentă la venule
iniţiale)
• intimă (endoteliu)

inervaţia = fibre simpatice

vasoconstrictoare (NA)

venele membrelor prezintă

valvule → direcţionarea
coloanei de sânge

defecte → stază venoasă →

varice
Funcţiile venelor
• Transportă sânge neoxigenat, cu deşeuri
metabolice, în marea circulaţie
• Aduc sânge oxigenat din mica circulaţie
• rezervor sanguin, 60-70 % din masa
sanguină (splină, ficat, plexuri
subpapilare)

Factori determinanţi ai circulaţiei venoase

• activitatea inimii, mişcările respiratorii,
contracţia muşchilor membrelor
• sistola ventriculului stâng determină
gradientul presional (c arteriale 45-40
mmHg. c venoase 10-15 mmHg, vene 5-
7 mmHg, atriu 0 mmHg).

volemia = umplerea patului vascular

întoarcerea venoasă ← presiunea

intracapilară
• Factori determinanţi ai circulaţiei venoase
– valvele venoase (previn refluxul spre capilare)
– complianţa şi statusul contractil venos
– venoconstricţia simpatică (scade complianţa şi creşte presiunea
venoasă)
– compresiunea tisulară (muşchi scheletic; 100-150 mm Hg;
pompă periferică)
– pulsaţiile arterelor învecinate
– presiunea hidrostatică (± faţă de nivelul cordului)
– modificările presiunii toracice (presiunea abdominală, aspiraţia
toracică)
– efectul de aspiraţie la nivelul ventriculului drept
Distensibilitatea venelor
• rezervor sanguin, poate face faţă unor pierderi hemoragice de până la 20%
• vase cu pereţi supli, permit variaţii mari de calibru în funcţie de presiune
• distensibilitate vene = 8 x artere (complianţă x24)
• presiunea externă > presiunea luminală → venă aplatizată
• (curgere prin cele două porţiuni laterale cu aspect tubular rămase deschise)
• presiune transmurală → secţiune transversală → elipsă
• (porţiunea plată a relaţiei presiune-volum; <10 cm H20)
Repartiţia volumului sanguin în diferite teritorii (sectoare) venoase
• 70-75% venele marii circulaţii (din care 50-80% în vene cu diametru sub 1
mm)
• punctul hidrostatic indiferent = atriul drept
• variaţii de presiune şi de distribuţie a sângelui în funcţie de poziţia corpului
• în ortostatism sectorul supradiafragmatic = presiune redusă, care scade cu
înălţimea
• vene intracraniene (sinusuri venoase)
– acoperite de dura mater. prezintă calibru invariabil
– fluctuaţii de presiune legate de presiunea lcr.
• sectorul intratoracic = variaţii de presiune respiratorii / posturale
• sectorul abdominal: volumul sanguin nu se modifică la schimbarea poziţiei
• sectorul membrelor inferioare la trecerea din clinostatism în ortostatism:
– acumulare de 500 ml sânge subdiafragmatic
– scăderea volumului în sectorul supradiafragmatic
– creştere de presiune hidrostatică
– debit de filtrare capilar este mai mare decât reabsorbţia capilară
– reducere cu 5% a volumului plasmatic (creşterea Ht)
Presiunea venoasă
• decubit dorsal = toate venele aproximativ la nivelul AD şi presiunea este
egală
– 12 mm Hg în capilarele venoase
– 7-8 mm Hg în venele mici
– 3-4 mm Hg în venele mijlocii
– 0-2 mm Hg în venele mari + variaţii determinate de
• fluctuaţiile de presiune din atriul drept în cursul ciclului cardiac
• ciclul respirator
• 6-8 mmHg în capilarele pulmonare → 4-5 mmHg în atriul stâng
• variaţii fiziologice în efort fizic, stări emoţionale, modificări posturale
• în ortostatism la nivelul membrelor inferioare 90 mm Hg / la jugulară 0 mm
Hg
• creşteri: insuficienţa cardiacă dreaptă, pericardite, compresiuni venoase,
şunturi a-v
• scăderi: colaps, şoc, varice
Metode de determinare a presiunii venoase
• direct (sângerând, manometru cu apă Moritz-Taboras; flebomanometria)
• indirect (tensiometric = compresiune externă + manometru).
• v superficiale (pv perif, 4-12 cm apă) / v intratoracice (pv cent, 6-16 cm apă)
• jugulograma = înregistrarea presiunii venoase sistemice "centrale"
• presiunea AD → modificări de calibru la nivel jugular, captate piezoelectric
• trei deflexiuni pozitive (a, c, v) şi două negative (x, y)
– a - sistola atrială
– c - bombarea planşeului atrioventricular spre atriu în SV izovolumică
– x - coborârea imediată a planşeului atrioventricular în timpul ejecţiei
– v - restabilirea poziţiei iniţiale AV în diastola ventriculară izovolumică în paralel cu
acumularea sanguină atrială prin retur venos
– y - evacuarea atriului în ventricul la începutul umplerii ventriculare
• fibrilaţia atrială dispare unda a datorită absenţei unei sistole atriale eficace
• insuficienţa tricuspidiană
– unda a pare mai redusă,
– x este redusă, dispare sau este înlocuită de unda pozitiva R (de regurgitare)
– v mai amplă
– undele c, R, v - amplă undă pozitivă sincronă cu sistola ventriculară
– y mai profundă
• stenoza tricuspidiană
– unda a mai amplă
– unda c mai scurtă
– depresiunea y diminua până la dispariţie,
• pericardita constrictivă
– unda a mai amplă
– depresiunea y mai profundă şi mai rapidă
• insuficienţa cardiacă dreaptă / globală
– unda a creşte foarte mult
– depresiunea y diminuă.
Circulaţia limfatică
Sistemul limfatic este o cale
derivată de drenaj a
lichidului interstitial
• Componente: vase (capilare,
vene, colectoare limfatice) şi
ganglioni limfatici.

Capilare limfatice
• incipient = fund de sac
• în apropierea capilarelor
venoase
• număr mai mic şi diametru
mai mare decât capilarele
sanguine
• structură:
– filamente citoplasmatice
contractile,
– joncţiuni intracelulare,
– legături cu fibrele de colagen;
valve cu sens unic
• particularităţi funcţionale:
– permeabilitate la moleculele
mari,
– prezintă valve,
– drenare de lichid interstiţial
Formarea limfei
• compoziţia prezintă caracteristici
regionale
• concentraţia proteică: 20 g/l, ficat 60g/l,
intestin 30-50 g/l
• lipide 1-2% (canal toracic)
• debit limfatic de repaus: canal toracic 100
ml/h; alte colectoare 20 ml/h; total 120
• ml/h; 1/100 din debitul de filtrare la nivelul
capilarelor arteriale
• factori de variabilitate
– presiunea hidrostatică interstiţială -6,3 mm Hg;
– creşterea presiunii sângelui capilar,
– scăderea presiunii oncotice a plasmei,
– creşterea presiunii oncotice interstiţiale,
– creşterea permeabilităţii capilare
Factori determinanţi ai circulaţiei limfatice
• pompa limfatică: fibre mioendoteliale +
valve (opoziţie=reflux,
deschidere=repaus)
• presiunea negativă în spaţiul interstiţial
• contracţia muşchilor scheletici; mişcările
segmentelor corpului
• pulsaţiile arterelor
• Blocajul
circulaţiei
limfatice –
edem limfatic
• Alb, moale
• Dificil de drenat