Mircea cel Bătrân

• Domn al Ţării
Româneşti între anii
1386-1418
• “cel mai viteaz şi
mai ager dintre
principii creştini”
(cronicar turc)
Scurtă prezentare a personalităţii

Bun organizator, Mircea a consolidat şi

desăvârşit organizarea instituţională a statului,
preocupându-se de sporirea avuţiei ţării şi de
întărirea capacităţii de apărare. În politica externă a
manifestat abilitate politică şi diplomatică, a
întreţinut bune relaţii cu Moldova şi Polonia şi a
încheiat a alianţă antiotomană cu Ungaria. A
sprijinit lupta antiotomană a sârbilor conduşi de
cneazul Lazăr (1389) şi a luptat împotriva turcilor
la Rovine (1395) şi Nicopole (1396). După 1402 s-
a implicat în luptele pentru succesiune din Imperiul
Otoman, susţinând diferiţi candidaţi. Dar a eşuat în
impunerea unui sultan favorit şi, bătrân fiind, în
1417 s-a văzut nevoit să plătească tribut.
Rovine (1395)
• Cronicile nu oferă prea multe informaţii
istorice cu privire la desfăşurarea bătăliei.
• Laonic Chalcocondil scrie că după ce a dus
populaţia în munţi, Mircea a hărţuit oastea
sultanului de la Dunăre până când otomanii
şi-au aşezat tabăra.
• După cronicile turceşti lupta s-a dat pe râul
Argeş, cu pierderi mari de ambele părţi.
• În timpul nopţii cadavrele soldaţilor
otomani au fost aruncate în râu, lăsând
impresia ca oastea otomană era încă
întreagă.
• Văzând câmpul de luptă, Mircea s-a retras.
• Cronica bizantino-bulgară relatează un alt
deznodământ: văzând râul însângerat de
mulţimea cadavrelor Baiazid s-a
înspăimântat şi a fugit.
Cruciada de la Nicopole (1396)
▪ Bătălia de la Nicopole a avut loc
pe 25 septembrie 1396, între o
armată aliată franco – valaho –
maghiară şi Imperiul Otoman,
lângă fortăreaţa dunăreană
Nicopole (Nikopol, Bulgaria).
• De multe ori, această bătălie mai
este numită şi cruciada de la
Nicopole, deoarece are numeroase
caracteristici ale "cruciadelor"
Evului Mediu.
• Unele surse consideră că bătălia a
fost purtată pe 28 septembrie.
 Bătălia
 În ziua de 25 septembrie, ambele armate s-au pregătit pentu
bătălie. Înainte de bătălie, prizonierii luaţi de cruciaţi la Rahova
au fost executaţi de francezi dintr-un motiv necunoscut.
 Francezii şi englezii formau avangarda, iar Sigismund şi împărţit
trupele în trei:

 el comanda centrul,
 transilvănenii formau aripa dreaptă,
 iar muntenii conduşi de Mircea cel Bătrân formau aripa stângă.

 Baiazid şi-a dispus liniile cu avangarda cavaleriei protejată de o

zonă de ţepuşe, urmată de unităţile principale de arcaşi şi de
ieniceri, iar corpul principal de oaste otoman şi sârbii se
ascundeau în spatele dealurilor, la ceva distanţă de prima linie.
Harta bătăliei
 Ultima tentativă a lui Mircea de subminare a
puterii otomane a avut loc în 1416, când în Muntenia s-
a refugiat șeicul Bedr-ed-Din, un personaj interesant și
controversat totodată, un reformator utopic pe plan
social, economic și religios – dorea eliminarea
diferențelor dintre religii, egalitate socială și economică
(de fapt, un proto-comunist), reprezentând un clar
pericol pe toate planurile pentru otomani. Cu ajutor
militar muntean, șeicul a trecut în Rumelia, unde a fost
prins și ucis înainte ca revolta sa să ia amploare.
 Cu această ultimă tentativă, răbdarea
sultanului Mehmed ajunsese la capăt – o nouă
campanie otomană a fost pusă în practică în
1417, cînd Dobrogea a fost ocupată. Otomanii au
cucerit în același an cetatea de la Severin, pe care
au păstrat-o temporar.

În anul următor, 1418, se stingea din viață

domnitorul valah, primul care demonstrase țării
sale și întregii Europe că otomanii puteau fi
înfrânți, exemplul său fiind urmat de o parte a
voievozilor valahi și moldoveni.
 Bibliografie
• https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/razboaiele-lui-
mircea-cel-batran
• https://www.istorie-pe-scurt.ro/batalia-de-la-rovine-momentul-de-
glorie-al-lui-mircea-cel-batran/
• https://www.istorie-pe-scurt.ro/tag/luptele-lui-mircea-cel-batran-
cu-turcii/