CONCEPTUL DE GUVERNANTA

CORPORATIVA

 Globalizarea afacerilor, unificarea pieţelor financiare şi evoluţia investiţiilor

transfrontaliere, nu se pot derula decât în măsura în care acest proces are
la bază:
 o convergenţă a principiilor de organizare şi conducere a societăţilor
comerciale, în special a celor admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată
 o armonizare a limbajului economic şi contabil, inclusiv a principiilor şi normelor
contabile din diferite ţări.
 Termenul de „guvernanţă” are înţelesul de „a administra” sau „a conduce
şi a controla”. Guvernanţa corporativă se referă la conducerea societăţilor
comerciale şi a altor entităţi în ansamblul lor, respectiv a tuturor
componentelor care concură la realizarea obiectivelor fixate.

 Pilonii unei guvernanţe corporative sunt: acţionarii (AGA),administratorii

(CA), directorii executivi (managerii), comitetele specializate(Comitetul de
audit, Comitetul de remuneraţii, Comitetul de management financiar etc),
Auditul intern şi Auditul statutar (extern).
 Conceptul de guvernanţă corporativă are două laturi:
 o latură comportamentală care se referă la modul în care interacţionează
acţionarii, administratorii, managerii şi alte grupuri interesate (furnizori, clienţi,
salariaţi, organele statului);
 o latură normativă care se referă la setul de reglementări legale care
guvernează aceste relaţii şi comportamente (legea societăţilor comerciale,
legea insolvenţei, legea concurenţei, legea valorilor mobiliare şi a pieţei de
capital etc).
 COMITETUL DE AUDIT

 Comitetul de audit este o structură care are un rol consultativ pentru

Consiliul de Administraţie sau pentru Consiliul de Supraveghere.
 Comitetul de audit este format numai din administratori neexecutivi,
independenţi faţă de conducerea executivă. Cel puţin un membru al
Comitetului de audit trebuie să fie profesionist în domeniul contabilităţii sau
al controlului financiar şi de gestiune.
 Comitetul de audit îşi desfăşoară activitatea pe baza unui regulament
aprobat de către Consiliul de Administraţie sau de către Consiliul de
Supraveghere. Prin acest regulament sunt stabilite: componenţa, atribuţiile
şi responsabilităţile Comitetului de audit.
 Principalele atribuţii ale acestui comitet sunt:
 supravegheaza indeplinirea atributiilor de catre conducerea entitatii;
 monitorizează eficacitatea sistemului de control intern, de audit intern şi de audit
statutar
 supraveghează sau monitorizează procesul de elaborare a raportărilor
financiare
 ETAPELE AUDITULUI INTERN

 Planificarea misiunilor de audit intern

 Standardele de audit intern cer auditarea tuturor domeniilor de activitate şi

a tuturor structurilor cel puţin o dată la trei ani. Pentru asigurarea respectării
acestei cerinţe, şeful compartimentului de audit intern din fiecare entitate
elaborează un plan strategic sau multianual de activitate. Planul
multianual stă la baza elaborării planurilor anuale de activitate ale
compartimentelor de audit intern.
 Pregătirea misiunilor de audit intern
 1. Emiterea ordinului de misiune; acest document este o împuternicire, un
mandat emis de conducerea entităţii compartimentului de audit intern pentru
demararea fiecărei misiuni.

 2. Confirmarea independenţei membrilor echipei de auditori faţă de structurile

auditate;

 3. Informarea structurilor care vor fi auditate. Înainte de declanşarea unei misiuni

de audit intern structurile care vor fi auditate sunt informate (notificate) despre
scopul, obiectivele, durata misiunii şi perioada care va fiu auditată.
 Colectarea şi prelucrarea preliminară a informaţiilor

 Procedura de culegere şi prelucrare a informaţiilor cu caracter general despre

entitatea sau structura care urmează să fie auditată are rolul de a permite
auditorilor să se familiarizeze cu specificul activităţilor şi structurilor care vor fi
auditate.
 IDENTIFICAREA, ANALIZA ŞI EVALUAREA
RISCURILOR

 Riscurile sunt reprezentate de orice eveniment, acţiune, situaţie sau

comportament care pot avea un impact negativ asupra capacităţii
entităţii de a realiza obiectivele, raţional stabilite.

 Principalele categorii de riscuri sunt:

 a- riscuri legate de organizarea structurii auditate, care includ: delimitarea
defectuoasă a sarcinilor incompatibile, lipsa unor proceduri interne adecvate,
documentarea necorespunzătoare sau insuficientă a operaţiunilor etc;
 b - riscuri operaţionale, care se referă la neexercitarea unui control intern
adecvat, întocmirea unor documente justificative necorespunzătoare,
înregistrarea eronată a documentelor în contabilitate sau arhivarea lor
neadecvată etc;
 c- riscuri financiare: plăţi pentru bunuri nerecepţionate sau pentru servicii
neprestate ori supraevaluarea acestora, neasigurarea securităţii activelor
de trezorerie, efectuarea de tranzacţii cu risc financiar ori valutar mare
 d- alte riscuri: schimbarea personalului cheie de conducere sau de
execuţie, modificări ale structurii organizatorice, modificarea legislaţiei sau
a procedurilor de lucru etc.
 Stabilirea activităţilor sau a operaţiunilor elementare auditabile se face prin
descompunerea fiecărui domeniu de activitate în operaţiuni sau sarcini
omogene succesive, de la iniţierea operaţiunilor şi până la înregistrarea lor
în contabilitate

 Rezultatul acestei identificări se concretizează în elaborarea „Listei

centralizatoare a operaţiunilor/activităţilor auditabile”
 Pe baza analizei organigramei, a fişelor posturilor, a procedurilor de iniţiere,
aprobare/autorizare, efectuare şi înregistrare în documentele contabile a
operaţiunilor, ţinând cont şi de deciziile conducerii şi de cerinţele legale,
pentru fiecare sarcină sau operaţiune elementară auditorii trebuie să
stabilească modul, condiţiile, termenele şi persoanele care sunt implicate,
precum şi controalele interne care se exercită.

 Pentru identificarea riscurilor care ameninţă atingerea obiectivelor, auditorii

utilizează Chestionarele de control intern (CCI).