Curs V

PRINCIPIILE CONTABILE
GENERAL ACCEPTATE
Principiul continuității activității

 Acest principiu presupune că entitatea îşi continuă în

mod normal funcţionarea,fără a intra în stare de
lichidare sau reducere semnificativă a activităţii.
 Daca administratorii unei entităţi au luat cunoştinţă
de unele elemente de nesiguranţǎ legate de anumite
evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia
de a-şi continua activitatea,aceste elemente trebuie
prezentate in notele explicative.
 Este foarte important de a ţine cont de acest
principiu deoarece la întocmirea şi prezentarea
situaţiilor financiare se va aplica una sau mai multe
baze de evaluare.
Principiul continuității activității

 În virtutea acestui principiu, sunt legitimate o

serie de practici contabile şi anume:
- utilizarea costului istoric şi a valorii actuale în
evaluarea activelor, datoriilor, capitalului propriu,
veniturilor şi cheltuielilor;
- delimitarea vieţii întreprinderii în exerciţii
financiare;
- delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor;
- separarea activelor în active imobilizate şi active
circulante;
- delimitarea pasivului în pasive pe termen lung şi
pasive pe termen scurt.
Principiul continuității activității
 Evenimente care periclitează continuitatea:
- Datoria netă sau situaţia datoriei nete curente;
- Apropierea scadenţei împrumuturilor cu termen fix fără perspective
realiste de reînnoire;
- Semne de retragere a sprijinului financiar de către debitori şi alţi creditori;
- Indicatori financiari cheie nefavorabili;
- Restanţe sau întreruperi în plata dividendelor;
- Incapacitatea de a plăti creditorii la data scadenţei;
- Schimbarea tranzacţiilor pe credit în tranzacţii cu plata la livrare cu
furnizorii;
- Incapacitatea de a obţine finanţare pentru dezvoltarea de noi produse
esenţiale;
- Pierderea unei pieţe principale, a franşizei, a licenţei sau a unui furnizor
principal;
- Dificultăţi cu forţa de muncă sau deficienţe importante în aprovizionare;
- Schimbări legislative sau de politică guvernamentală aşteptate să aibă un
impact negativ asupra entităţii.
Principiul continuității activității
 Exemplu. O societate achiziţionează pe data de 10.11.2013 un
nou echipament specializat, în valoare de 100.000 lei.
Echipamentul nu va putea fi utilizat de societate decât începând
cu luna mai a anului următor. În situaţia în care la 31 decembrie se
constată că societatea intră în imposibilitatea de a-şi continua
activitatea, valoarea imobilizării devine valoarea de lichidare.
 Dacă, însă, nu există indicii că societatea nu îşi poate continua
activitatea în viitor, evaluarea se face pornind de la principiul că
valoarea de 100.000 lei va fi recuperată în decursul mai multor
exerciţii financiare prin utilizarea sa în activitate.
 În concluzie, continuitatea activităţii asigură recuperarea
cheltuielilor făcute pentru realizarea activităţii, precum şi
obţinerea unor venituri în vederea reluării proceselor economice,
dezvoltării activităţii economice, acumulării şi permite de
asemenea distribuirea şi redistribuirea veniturilor la nivelul
sectoarelor ce realizează servicii necomerciale.
Principiul permanenței metodelor

 Acest principiu se referă la continuitatea

aplicării aceloraşi reguli, procedee şi norme
privind evaluarea, înregistrarea în
contabilitate şi prezentarea elementelor
patrimoniale şi a rezultatelor, asigurând
comparabilitatea în timp a informaţiilor
contabile.
 Conform reglementărilor contabile, metodele
de evaluare trebuie aplicate în mod
consecvent de la un exerciţiu financiar la altul.
Principiul permanenței metodelor
 Metodele contabile pot fi modificate doar în anumite
cazuri:
- când se produce o schimbare a sistemului contabil, ca urmare
a schimbării sistemului economic.
- când sunt impuse de reglementările contabile. De exemplu,
dacă se trece de la o contabilitate în costuri istorice la o
contabilitate de inflaţie, ca urmare a schimbării condiţiilor
economice.
- când conducerea entităţii consideră oportun acest lucru,
deoarece noile metode vor îmbunătăţi calităţile informaţiei
contabile, aceasta devenind mai credibilă sau mai
relevantă, caz în care acest lucru trebuie specificat şi
justificat în Nota explicativă 6.
- când se constată erori în informaţiile trecute, ca urmare a
aplicării unor metode neadecvate, în mod cert se va
proceda la schimbarea acestora.
Principiul permanenței metodelor
 De exemplu, într-o economie inflaţionistǎ trecerea de la metoda
FIFO la metoda LIFO de evaluare a stocurilor la ieșirea din entitate
are implicaţii majore asupra activului curent.
 Stocurile prezentate in bilanţ vor avea o valoare mai micǎ, iar
rezultatul contabil se modificǎ, cheltuielile cu materiile prime
majorându-se.
 Pentru exemplificarea acestor diferenţe am considerat o
întreprindere cu următorul stoc de materii prime:
 500 bucaţi cost de achiziţie: 10 lei ( cumpǎrat pe 10. 09)
 300 bucaţi, cost de achiziţie 15 lei ( cumparat pe 15.09)
 Presupunem ca entitatea consumǎ 600 bucǎţi materii prime pe
20.09 și aplică FIFO, dorind trecerea la LIFO din exerciţiul financiar
următor. În notele explicative trebuie prezentate consecinţele
schimbărilor de metodă.
 FIFO: 500 x 10 + 100 x 15 = 6500 lei
 LIFO: 300 x 15 + 300 x 10 = 7500 lei
 Stoc final FIFO = 3000 lei, LIFO = 2000 lei
Potrivit OMFP nr 1802/2014, efectele modificării politicilor contabile
aferente exerciţiilor financiare precedente se înregistrează pe
seama rezultatului reportat (contul 1173 “Rezultatul reportat
provenit din modificările politicilor contabile”), dacă efectele
modificării pot fi cuantificate. Efectele modificării politicilor
contabile aferente exerciţiului financiar curent se contabilizează
pe seama conturilor de cheltuieli şi venituri ale perioadei. Ordinul
precizează totodată şi că, atunci când efectul modificării politicii
contabile este imposibil de stabilit pentru perioadele trecute,
modificarea politicilor contabile se efectuează pentru perioadele
viitoare, începând cu exerciţiul financiar curent şi exerciţiile
financiare următoare celui în care s-a luat decizia modificării politicii
contabile.
În cazul modificării politicilor contabile pentru o perioadă anterioară,
entităţile trebuie să ia în considerare efectele fiscale ale acestora.
Se menţine interdicţia din OMFP 3055/2009 de a nu modifica
bilanţul perioadei anterioare celei de raportare în cazul
modificării politicilor contabile şi al corectării unor erori.
Exemplu modificare politici contabile
O societate a aplicat pentru imobilizările sale politica reevaluării la un interval de
3 ani. În anul 2016, în luna ianuarie, ca urmare a intrării într-un grup în care
se aplică evaluarea imobilizărilor la cost istoric, societatea va efectua o
modificare a politicii sale contabile.
La data de 31.12.2015, soldurile conturilor de imobilizări și a rezervelor din
reevaluare sunt următoarele:
 Sfd 212 = 350.000 lei, Sfc2812 = 50.000 lei, Sfc105.12 = 70.000 lei; Valoare
iniţială 212 = 420.000; durată de viaţă 40 ani, durată rămasă la 31.12.2015 =
15 ani;
 Sfd 213 = 145.000 lei, Sfc2813 = 35.000 lei, Sfc105.13 = 12.000 lei; Valoare
iniţială 213 = 135.000; durată de viaţă 10 ani, durată rămasă la 31.12.2015 = 5
ani;
 Sfd 214 = 67.000 lei, Sfc2814 = 15.000 lei, Sfc105.14 = 9.000 lei; Valoare
iniţială 214 = 63.000; durată de viaţă 7 ani, durată rămasă la 31.12.2015 = 3
ani.
Cum se înregistrează schimbarea de politică contabilă?
Principiul prudenței
 Cel de-al treilea principiu fundamental presupune ca „la întocmirea
situaţiilor financiare anuale, evaluarea elementelor trebuie făcută pe
o bază prudentă”, în sensul neînregistrării creşterilor posibile de
valoare ale elementelor de activ şi a înregistrării creşterii posibile de
valoare a elementelor de pasiv. Astfel se obţine o imagine fidelă şi
prudentă asupra activităţii entităţii, fără ca în situaţiile financiare să
existe elemente de activ supraevaluate şi elemente de pasiv
subevaluate.
 Prudenţa este în mod sigur principiul care se află în conflict cu
obiectivul imaginii fidele, deoarece el adoptă un punct de vedere
pesimist, contabilizând minusurile de valoare şi interzicerea luării în
considerare a plusurilor de valoare.
Principiul prudenței
 Din punct de vedere operaţional, principiul prudenţei este legat în
special, de evaluarea elementelor de active și datorii.
 Evaluarea la data intrării în entitate şi evaluarea la data
inventarului creează premisele aplicării prudenţei, iar evaluarea la
data închiderii conturilor (evaluarea bilanţieră) realizează efectiv
aplicarea acestuia.

 Pot apărea următoarele situaţii:

- pentru elementele de natura activelor:
 - plusurile la inventar nu se înregistrează în nici o contabilitate;
 - minusurile constatate la inventar, dintre valoarea de inventar
şi valoarea contabilă se înregistrează în contabilitate pe seama
amortizărilor în cazul deprecierilor ireversibile sau pe seama
ajustărilor în cazul deprecierilor reversibile.
Principiul prudenței
- pentru elementele de natura datoriilor:
 - diferenţele în minus constatate în momentul inventarierii, ca
diferenţa dintre valoare de inventar şi valoarea înregistrată în
contabilitate, nu se înregistrează în contabilitate;
 - diferenţele în plus se înregistrează ca o creştere a datoriilor
respective.
De asemenea în contul de profit şi pierdere va apărea doar profitul realizat
până la data bilanţului pentru a nu crea un profit denaturat.
Se vor înregistra toate creşterile datoriilor, fie ele reale sau eventuale.
a) Trebuie să se ţină cont de toate datoriile certe apărute în cursul
exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă
acestea devin evidente numai între data bilanţului și data întocmirii
acestuia;
b) Trebuie să se ţină cont de toate datoriile (riscurile) previzibile și
pierderile potenţiale apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al
unui exerciţiu precedent.
Exemplu: înregistrarea unui provizion pentru garanţii acordate clienţilor, iar
acesta se va concretiza într-o ieşire de resurse după încheierea
exerciţiului.
Principiul prudenței
 O analiză riguroasă a prudenţei nu se poate face fără a o pune în relaţie cu unele
postulate şi principii contabile, sesizându-se fie situaţiile de armonie, fie cele de
conflict.
 Relaţia costuri istorice-prudenţă denotă în principiu o stare de armonie.
Totuşi regula de evaluare a stocurilor, la ce mai mică valoare dintre cost şi preţul
pieţei, reprezintă o stare conflictuală între cele două concepte.
 Relaţia continuitatea activităţii-prudenţă. Când continuitatea este
asigurată, prudenţa se aplică în mod normal. În caz de necontinuitate, prudenţa
continuă să fie respectată cu următorul amendament: dacă ea se dovedeşte
necesară pentru aprecierea datoriilor şi cheltuielilor, precum şi pentru
determinarea plusurilor eventuale de valoare, aplicarea ei este atenuată,
deoarece trebuie contabilizate aceste plusuri de valoare.
 Relaţia contabilitate de angajamente – prudenţă trădează o stare de
conflict permanent foarte sugestiv fiind cazul cheltuielilor capitalizate. De
exemplu, problema cheltuielilor de dezvoltare trădează un conflict între
prudenţă, care solicită ca astfel de costuri să fie tratate ca o cheltuială şi
independenţa exerciţiului, care sugerează ca ele să fie eşalonate, pentru o
corectă conectare a cheltuielilor la venituri.
 Relaţia permanenţa metodelor – prudenţa. În mod normal cele două
concepte se găsesc în stare de armonie. Totuşi, nevoia de prudenţă poate duce,
uneori la schimbarea de politici.
 Relaţia imagine fidelă – prudenţă. În mod evident, este vorba despre o
apreciere corectă a prudenţei, excesele punând-o în stare conflictuală cu
imaginea fidelă.
Principiul prudenței
 Exemplu a) Entitatea X a fost acţionată în justiţie de către un furnizor,
solicitându-ni-se suma de 100.000 RON. Probabilitatea de a pierde procesul
este de 80%, iar suma care trebuie plătită este de 150.000 RON, deoarece ea
include şi onorarii avocaţi, experţi, notari, taxe judiciare şi fiscale, penalităţi,
etc., după caz.
 Exemplu b) Entitatea X constată la 31 decembrie, ca urmare a inventarului, o
creanţă cu scadenţa depășită cu 150 zile, în valoare de 62000 lei.
Probabilitatea de încasare este 60%. Ce valoare va avea în bilanţ?
 Exemplu c) La sfârșitul exerciţiului, B face inventarul stocurilor pe care le
deţine și constată: Sfd 301 = 325.000, Sfd 3021 = 5.000 lei, Sfd 3024 = 1.200
lei, Sfd 303 = 4.000 lei, Sfc 3921 = 250 lei (existent scriptic) și Vinv 301 =
324.000 lei, Vinv 3021 = 4800 lei, Vinv 3024 = 1.300 lei, Vinv 303 = 4.400 lei. La
ce valoare sunt înregistrate stocurile lui B în bilanţ?
Principiul prudenței
 Atenţie!!! Trecerea pe venituri poate fi şi parţială (luând în calcul doar
cheltuielile rezultate din proces, nu doar finalizarea acestuia), restul valorii
provizionului rămânând pe cheltuieli. În acest mod, se aplică principiul
contabilităţii de angajamente.
 Aceste provizioane sunt tratate in bilanţ ca şi obligaţii pe termen mediu sau
lung, fiind plasate între datorii ce trebuie plătite într-o perioada mai mare de
un an şi veniturile amânate.
 Se observă că, după inventar, toate aceste cheltuieli, respectiv venituri,
corectează costul istoric sau sunt tratate drept riscuri viitoare ca urmare a
unor evenimente trecute. Ele nu trebuie tratate numai din punct de vedere
fiscal ci mai degrabă trebuie avut in vedere că nerecunoaşterea lor în contul
de profit şi pierdere conduce automat la supraevaluarea rezultatului
contabil, majorare ireala, care în final se transformă într-un profit net fictiv.
Partea de profit net fictiv din neînregistrarea provizioanelor sau ajustărilor
de valoare au ca efect repartizarea unui profit fictiv in dividende de plată, şi
implicit decapitalizarea întreprinderii de surse proprii de finanţare.
Argumente:
 contra:
- inconsecvenţa: subevaluarea activelor în exerciţiul curent
conduce la supraevaluarea profiturilor în exerciţiile viitoare,
ca urmare a vânzării activelor.
- Abordarea diferenţiată de la o entitate la alta.
- Dificultatea investitorilor de a estima nivelul la care s-a
aplicat prudenţa într-o entitate.
- Glisarea de la simplu mecanism contabil la o “stare de
spirit” a companiei.
Prezenţa prudenţei elimină neutralitatea. La revizuirea
cadrului general conceptual, prudenţa a fost eliminată în
favoarea neutralităţii, criteriile luate în calcul fiind:
pesimismul prudenţei şi abordarea părtinitoare a diferitelor
elemente ale poziţiei financiare şi performanţei.
Principiul contabilităţii de angajamente
 Trebuie să se ţină cont de veniturile şi cheltuielile
aferente exerciţiului financiar, indiferent de data
încasării sau plăţii acestor venituri şi cheltuieli.
 În România exerciţiul financiar se suprapune
anului calendaristic, începând la 1 ianuarie si
terminându-se la 31 decembrie, cu excepţiile
primului an de activitate, când exerciţiul începe
la data înfiinţării societăţii şi a ultimului an de
activitate, când exerciţiul se termină la data
lichidării societăţii.
Principiul contabilităţii de angajamente
 O serie de consecinţe decurg din aplicarea în practică
a acestui principiu, şi anume:
● A apărut necesitatea utilizării contabilităţii de
angajamente în loc de contabilitatea de trezorerie.
Contabilitatea de angajamente presupune
înregistrarea operaţiunilor şi tranzacţiilor în
momentul apariţiei lor şi nu la momentul intrării şi
ieşirii de numerar sau echivalent de numerar aferent
acestora. Contabilitatea de trezorerie presupune, în
schimb înregistrarea operaţiunilor şi tranzacţiilor
abia atunci când numerarul sau echivalentul de
numerar aferent, a fost plătit sau încasat.

Principiul contabilităţii de angajamente
● Se folosesc conturile de facturi de întocmit şi de
facturi nesosite pentru o reflectare fidelă a realităţii
unei entităţi. Spre exemplu se poate întâmpla ca o
entitate să nu primească factura de la furnizor până
la finele exerciţiului financiar, dar să fi vândut deja
mărfurile achiziţionate de la respectivul furnizor.
În acest caz neavând un document justificativ,
entitatea respectivă nu poate să înregistreze o
cheltuială, care în mod normal ar trebui să vină în
contrapartidă cu venitul din vânzarea mărfurilor, şi
astfel rezultatul va apărea denaturat. Înregistrând în
baza documentelor de însoţire a mărfii, în contul 408
”Furnizori-facturi nesosite”, datoria faţă de furnizori
se poate face recepţia mărfurilor şi apoi trecerea pe
cheltuieli la momentul vânzării lor.
Principiul contabilităţii de angajamente

 Exemplu: Se poate întâmpla ca o entitate să

nu primească factura de la furnizor până la
finele exerciţiului financiar, dar să fi vândut
deja mărfurile achiziţionate de la respectivul
furnizor.
 Editura A produce 2000 cărţi la un cost de 20
lei/buc. Trimite librăriei B 500 buc la un preţ de
30 lei/buc. Aceasta vinde în cursul lunii martie
150 buc la un preţ de vânzare de 40 lei/buc.
Editura emite factura în luna aprilie.
Principiul evaluării separate a
elementelor de active și datorii
 Conform acestui principiu, componentele elementelor de activ sau de
datorii trebuie evaluate separat, având în vedere specificul fiecărui element,
care atrage după sine o metodă specifică de evaluare şi nu o metodă unică,
valabilă pentru toate componentele poziţiei financiare.
 Principiul evaluării separate a elementelor de activ si datorii reprezintă
abandonarea practicii evaluărilor administrative, nediferenţiate, prin
metodă unică, impusă printr-un act normativ (specifice economiilor
centralizate) şi adoptarea metodelor economice de evaluare, care să ţină
seama atât de caracteristicile elementului patrimonial supus evaluării, cât şi
de utilitatea sa sau de condiţiile pieţei sale.

Exemplu a) Aplicarea principiului evaluării separate conduce la interzicea

aplicării în România a metodei deducerii subvenţiilor din valoarea
cheltuielilor/activelor subvenţionate.
Pentru datorii şi creanţe, se reflectă în Nota 5 la situaţiile financiare anuale, în
combinaţie cu principiul pragului de semnificaţie.
Se aplică la inventarierea activelor, ajustările de valoare calculându-se pe grupe
de active şi nu pe active totale.
Principiul evaluării separate a
elementelor de active și datorii

 Exemplu b) Inventarierea creanţelor-clienţi şi

influenţa diferită asupra cheltuielilor
deductibile/nedeductibile.
O entitate înregistrează trei creanţe în următoarele
condiţii:
- creanţa A, valoare 1.240 lei, scadenţa depășită cu
150 zile, probabilitate de încasare 80%;
- creanţa B, valoare 2.480 lei, scadenţa depășită cu
300 zile, risc de neîncasare 50%;
- creanţa C, valoare 9.920 lei, scadenţa depășită cu
200 zile, client declarat falimentar prin hotătâre
judecătorească definitivă și irevocabilă.
Principiul intangibilității

 Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar

trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului
financiar precedent.
 Se interzice modificarea poziţiei financiare de la sfârşitul
anului ce trebuie reportată la începutul anului viitor. Orice
modificări ale politicilor sau procedurilor pot intra în vigoare
abia la începutului unui exerciţiu financiar.
 Practic, la închiderea exerciţiului financiar, toate conturile se
soldează prin debitul şi creditul contului extrabilanţier 892
“Bilanţ de închidere”. La începutul exerciţiului financiar, toate
valorile din contul 892 “Bilanţ de închidere” se transferă în
creditul şi debitul contului 891 “Bilanţ de deschidere”. Prin
urmare, bilanţul de deschidere este identic cu bilanţul de
închidere al exerciţiului precedent.
Principiul intangibilității

 Exemplu. Corectarea erorilor în contabilitate prin

afectarea contului 117 Rezultat reportat.
 Corectarea pe seama rezultatului reportat a
erorilor semnificative aferente exerciţiilor
financiare precedente nu se consideră încălcare a
principiului intangibilităţii.
Principiul intangibilităţii

 De exemplu, să presupunem că în martie

2014, SC Alfa SRL publică situaţiile financiare
pentru 2013. În iulie 2014, se descoperă că un
angajat a făcut o greşeală în noiembrie 2013. El
a înregistrat modernizarea unei clădiri
(efectuată de către o firmă autorizată), ]n
suma de 10.000 lei, la cheltuielile perioadei,
când, de fapt, ar fi trebuit să adauge sumele
respective la valoarea de înregistrare a clădirii.
DVR cladire = 50 luni.
Principiul necompensării

 Necompensarea presupune interdicţia compensărilor între avere şi

datorii, între drepturi şi angajamente.
 Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate distinct în
contabilitate, pe bază de documente justificative. Eventualele
compensări între creanţe şi datorii faţă de aceeaşi entitate efectuate cu
respectarea prevederilor legale pot fi înregistrate numai după
contabilizarea veniturilor şi cheltuielilor corespunzătoare.
 Excepţie!!! În cazul schimbului de active, în contabilitate se
evidenţiază distinct operaţiunea de vânzare/scoatere din evidenţă şi
cea de cumpărare/intrare în evidenţă, pe baza documentelor
justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor si cheltuielilor
aferente operaţiunilor. Tratamentul contabil este similar şi în cazul
prestărilor reciproce de servicii.
Principiul necompensării

 Exemplu. La 31.12.N, societatea A deţine o creanţă

de 100.000 lei asupra clientului B, pentru vânzările
de mărfuri realizate în favoarea acestuia, pe
parcursul lunii decembrie N. De asemenea, A are o
datorie de 10.000 lei faţă de B, pentru avansurile
primite de la acest client pe 29 decembrie N, în
contul unui nou contract.
 În conformitate cu principiul necompensării, în
bilanţul publicat pentru 31.12.N, societatea A nu
poate compensa creanţa şi datoria faţă de B. Ea va
prezenta distinct creanţa-clienţi de 100.000 lei, în
categoria activelor curente şi datoria de 10.000 lei
pentru avansurile primite, în categoria datoriilor
curente (în postul Clienţi-creditori).
Principiul pragului de semnificație

 Impune ca orice element care are o valoare semnificativă să

fie prezentat distinct în situaţiile financiare. O informaţie
este semnificativă dacă omiterea sa din situaţiile financiare
influenţează deciziile utilizatorilor.

 În reglementările contabile româneşti, pragul de

semnificaţie este prezentat ca element care influenţează
relevanţa informaţiei alături de natura acesteia. Pragul de
semnificaţie depinde de mărimea elementului sau a erorii,
oferind mai degrabă o limită, decât o caracteristică de
calitate pe care trebuie să o aibă informaţia contabilă
pentru a fi utilă.

Principiul pragului de semnificație
 Societăţile sunt libere să îşi seteze un prag de semnificaţie, cu
condiţia ca informaţiile din situaţiile financiare să continue să fie
credibile şi inteligibile, în sensul în care:
- un prag de semnificaţie prea înalt duce la o grupare excesivă a
elementelor sau la o prezentare foarte succintă în situaţiile
financiare, de unde rezultă raportări dificil de înţeles;
- dar, pe de altă parte şi setarea unui prag de semnificaţie foarte
jos duce la o supraîncărcare a raportărilor, la o abundenţă de
informaţii inutile, care vor deruta utilizatorul. Poate fi ales un
prag de semnificaţie care să ducă spre una din aceste două
extreme, dacă se justifică în notele explicative prin îmbunătăţirea
clarităţii şi calităţii informaţiei contabile.
 În altă ordine de idei, pragul de semnificaţie se poate recunoaşte
şi în relevanţa informaţiei. Astfel, o informaţie este semnificativă
dacă omisiunea sau declararea sa eronată, poate influenţa
deciziile utilizatorii acestei informaţii.
 Exemplu: Se menţionează în notele explicative acei clienţi pentru
care tranzacţiile depăşesc 2% din CAN.
Contabilizarea şi prezentarea elementelor
din bilanţ şi din contul de profit şi
pierdere ţinând seama de fondul economic
al tranzacţiei sau al angajamentului în
cauză

 Prezentarea valorilor din cadrul elementelor

din bilanţ şi contul de profit şi pierdere se face
ţinând seama de fondul economic al
tranzacţiei sau al operaţiunii raportate, şi nu
numai de forma juridică a acestora.
Conform OMFP 1802/2014, se pot considera exemple de situaţii în
care se aplică principiul prevalenţei economicului asupra
juridicului următoarele:
 încadrarea operaţiunilor de leasing în leasing financiar sau
operaţional;
 încadrarea operaţiunilor la vânzare în nume propriu sau comision,
respectiv consignaţie;
 recunoaşterea veniturilor şi cheltuielilor în contul de profit şi
pierdere sau ca venituri în avans, respectiv cheltuieli în avans;
 încadrarea participaţiilor ca deţinute pe termen lung sau pe
termen scurt;
 recunoașterea participaţiilor deţinute ca fiind de natura acţiunilor
deţinute la entităţi afiliate, a intereselor de participare sau sub
forma altor imobilizări financiare;
 încadrarea reducerilor acordate, respectiv primite, la reduceri
comerciale sau financiare.
Exemplu: SC Alfa SA vinde unei societăţi de leasing
un utilaj pe care îl redobândeşte prin leasing
financiar în următoarele condiţii:
 Valoare de intrare 300.000 lei
 Amortizare cumulată până la data contractului
75.000 lei
 Valoare negociată în contract 420.000 lei
 48 rate lunare * 8.950 lei
 Durata de utilizare rămasă este de 66 luni.
 Este necesară atât evidenţa fiscală, cât şi cea
contabilă.
Principiul evaluării la cost de achiziţie
sau la cost de producţie

 Elementele din contabilitate trebuie evaluate

la cost de achiziţie sau cost de producţie după
caz. Evaluarea alternativă are în vedere
reevaluarea imobilizărilor corporale (valoarea
reevaluată fiind o valoare de înlocuire) sau
evaluarea la valoarea justă a instrumentelor
financiare.