TEMA 1:

STATISTICA – INSTRUMENT AL STUDIERII

PROCESELOR ŞI FENOMENELOR
SOCIO-ECONOMICE
Plan:

 Scurt istoric al apariţie şi dezvoltării

statisticii
 Obiectul de studiu și metoda statisticii
 Noţiuni şi concepte de bază în statistică
1. Scurt istoric al apariţie şi dezvoltării
statisticii

 Studierea proceselor şi fenomenelor care au avut

loc, au loc şi care pot avea loc în viitor în domeniul
economiei şi în alte domenii ale vieţii sociale,
politice, etc. este imposibilă fără cunoaşterea
parametrilor cantitativi şi desigur calitativi.
 Se poate afirma că statistica a apărut din
necesitatea de a cunoaşte expresia numerică a o
serie de activităţi, procese şi fenomene ce ne
înconjoară.
1. Scurt istoric al apariţie şi dezvoltării
statisticii

 Utilizarea informaţiei disponibile pentru a ajunge la

cunoaşterea faptelor şi pe această bază la luarea
unor decizii din orice domeniu al activităţii umane
devine posibil prin statistică.
 Activitatea statistică a început ca observare izolată a
elementelor vieţii sociale şi a ajuns astăzi la o formă
organizată, care prin sistemul său informaţional
asigură obţinerea informaţiei statistice necesare din
diverse domenii.
1. Scurt istoric al apariţie şi dezvoltării
statisticii

Radacinile istorice:
 Statistica practică - înregistrări sistematice sau
izolate, ce pot fi asimilate unor observări statistice
utilizate şi astăzi.
Statistica a fost folosită încă din antichitate. Se
cunosc date despre:
 5000- 2000 î.e.n. – lista de persoane şi bunuri pe tăbliţe
de argilă;
 “inventarierea” aurului în Egipt prin anii 2650-2190 î.e.n.;
 recensământul populaţiei la romani - 550 î.e.n.
1. Scurt istoric al apariţie şi dezvoltării
statisticii

 Statistica descriptivă – aparută în secolul al XVI-lea ca

disciplină de învăţământ şi de concepte a statisticii practice
necesară conducerii de stat. Acest curent de gândire
urmărea descrierea situaţiei statelor lumii sub aspectul
populaţiei, al avuţiei, industriei şi comerţului.
Printre primele descrieri sistematice se numără:
 Lucrarea lui Francesco Sansovino (1521-1586) despre
guvernare şi administraţie, ceea ce avea în vedere
descrierea statului, cu bogăţiile sale;
 În Rusia lucrarea lui Kirilov “ Situaţia înfloritoare a statului
rus”;
 În România lucrarea lui Dmitrie Cantemir “Descriptio
Moldaviae”.
1. Scurt istoric al apariţie şi dezvoltării
statisticii

 Aritmetica politică şi calculul probabilităţilor - ca

fundamentare conceptuală şi mod de interpretare a
fenomenelor în statistica modernă.
 În secolul al XVII, în Anglia a apărut şcoala “aritmeticii politice”,
având ca reprezentant principal pe W. Petty.
 Numele acesta provine de la lucrarea lui W. Petty (1623-1687)
“Aritmetica politică”, în care utilizează aşa noţiuni ca medie,
proporţie, repetabilitate, cauzalitate, etc.
Şcoala engleză a depăşit faza simplei colectări de date şi
informaţii. Abia în această perioadă se poate vorbi de analiza
statistică în spirit ştiinţific a unor date şi informaţii culese în
acest scop.
1. Scurt istoric al apariţie şi dezvoltării
statisticii

 Apariţia “statisticii moderne”, la sfârşitul secolului al XIX-lea,

este legată de numele lui Adolphe Quételet (1796-1874) , a fost
un astronom, matematician, statistician și sociolog belgian, care
a avut contribuţii importante în direcţia evidenţierii regularităţilor
statistice în fenomenele de masă şi a analizei variabilităţii acestor
fenomene în jurul unor medii.
 În această etapă începe organizarea congreselor internaţionale
de statistică (pentru prima dată în 1853, Belgia), se înfiinţează
oficiile naţionale de statistică, iar statistica devine disciplină de
învăţământ.
 Apare delimitarea între statistica matematică şi statistica aplicată
în cunoaşterea fenomenelor social-economice, ca parte a
ştiinţelor economice.
1. Scurt istoric al apariţie şi dezvoltării
statisticii

 Termenul de statistică îşi are originea în latinescul

"status" care înseamnă stare, situaţie, stare
politică.

 În lucrările ştiinţifice cuvântul statistică a fost pentru

prima oară utilizat de Gottfried Achenwall în 1746
pentru a desemna o “ştiinţă a descrierii statului”
folosită pentru evaluarea într-o formă sistemică a
unor variabile, cum ar fi producţia sau consumul de
produse agricole.
 2. Obiectul de studiu al statisticii
Semnificaţii ale cuvântului „statistică"
Cuvântul statistică are o semnificaţie multiplă pentru cercetători,
specialişti, studenţi şi populaţie în general.
Prin statistică se subînţelege:
 totalitatea datelor despre anumite fenomene – statistica natalităţii,
statistica muncii, statistica suprafeţelor agricole, etc.;
 însuşi procesul de colectare a datelor cu prelucrarea lor ulterioară sau
cu alte cuvinte activitate practică a organelor de statistică;
 metodologia statistică (metode, tehnici şi procedee legate de
culegerea, prelucrarea, prezentarea, interpretarea şi analiza
activităţilor cuantificabile), modul de cercetare a fenomenelor de masă;
 disciplină ştiinţifică şi de învăţământ.
2. Obiectul de studiu al statisticii

 Statistica ca şi alte discipline studiază cele mai diverse

fenomene şi procese. Însă în comparaţie cu celelalte ştiinţe
socio-economice pune accentul pe latura cantitativă.
 Ea cercetează aspectul cantitativ al unor fenomene şi procese
strict determinate în timp şi spaţiu. Aceste fenomene şi procese
se manifestă aparent ca fiind întâmplătoare şi independente,
dar în realitate au esenţă şi trăsături comune şi sunt fenomene
de tip colectiv.
 Fenomenele se numesc de tip colectiv sau fenomene de
masa întrucât cunoaşterea legilor ce le guvernează presupune
cercetarea întregului ansamblu de manifestări individuale.
2. Obiectul de studiu al statisticii

 Astfel obiectul de studiu al statisticii îl constituie

fenomenele de masa ce prezintă următoarele
particularităţi:
 se produc într-un mare număr de cazuri individuale;
 variază ca forma şi conţinut de la un caz la altul ;
 sunt forme individuale de manifestare în timp şi
spaţiu.
2. Obiectul de studiu al statisticii

 Statistica, ca ramură a ştiinţei, studiază aspectele

cantitative ale unor fenomene şi procese socio-
economice cu caracter de masa cu scopul
descoperirii particularităţilor calitative, a tendinţelor şi
legităţilor de dezvoltare în condiţii concrete de timp şi
spaţiu.
 Tehnicile, procedeele şi metodele care servesc
demersului statistic sunt reunite în metodologa
statistică.
 2. Obiectul de studiu al statisticii
 Metodele utilizate se diferenţiază în funcţie de etapa studiului
statistic (cercetării statistice):
1) observarea statistică adică culegerea şi înregistrarea
materialului statistic. Sunt utilizate aşa metode de culegere ca:
metoda recensământului, metoda sondajului statistic,
anchetele statistice sau sistemul rapoartelor sau dărilor de
seamă statistice.
2) prelucrarea statistică presupune utilizarea unor tehnici cum
ar fi: metoda grupării statistice, metoda mediilor , metoda
indicilor, corelaţia şi regresia, ajustarea ş.a.
3) analiza statistică presupune verificarea ipotezelor prin teste
statistice, interpretarea rezultatelor obţinute şi formularea de
concluzii.
 2. Obiectul de studiu al statisticii

 Statistica descriptivă cuprinde totalitatea metodelor

de culegere, prelucrare, prezentare și caracterizare
a unui set de date cu scopul de a descrie
principalele trăsături ale acestuia.
 Statistica inferențială cuprinde totalitatea
metodelor ce fac posibilă estimarea parametrilor
unei populații și formularea unor concluzii privind o
populație pe baza rezultatelor obținute pe un
eșantion.
 3. Noţiuni şi concepte de bază în
statistică

Cunoaşterea semnificaţiei termenilor folosiţi

este prima condiţie a înţelegerii domeniului
studiat.
Principalele concepte statistice sunt:
 colectivitatea statistică;
 unitatea statistică;
 caracteristica statistică;
 indicatorul statistic.
 datele statistice;
 informaţia statistică.
 3. Noţiuni şi concepte de bază în
statistică

Colectivitatea sau populaţia statistică cuprinde

ansamblul elementelor de aceeaşi natură care au trăsături esenţiale
comune şi care sunt supuse unui studiu statistic.

 Termenul de populaţie nu se referă doar la un grup de persoane. Deşi,

iniţial, conceptul a fost utilizat în acest sens restrâns (la recensăminte),
astăzi înţelesul său este mult mai larg. O colectivitate poate fi un
ansamblu de persoane, un ansamblu de obiecte, un ansamblu de
fapte sau evenimente, păreri, gânduri.
 3. Noţiuni şi concepte de bază în
statistică

 Cu cât este mai numeroasă o colectivitate, cu atât

devine mai dificilă cercetarea tuturor elementelor ei.
O astfel de cercetare poate fi consumatoare de timp
şi costisitoare. Soluţia poate fi extragerea unei
subcolectivităţi din colectivitatea generală (numită şi
colectivitate parţială, eşantion sau colectivitate
de selecţie).
 Eşantionul reprezintă un subset de elemente
selectate dintr-o colectivitate statistică.
 3. Noţiuni şi concepte de bază în
statistică

Unitatea statistică reprezintă elementul constitutiv

al unei colectivităţi statistice.
Unităţile statistice pot fi
 simple ca de exemplu: persoana în cadrul populaţiei,
salariatul în cadrul unităţii economice sau studentul
în cadrul unei facultăţi;
 complexe ce sunt rezultate ale organizării sociale
sau economice a colectivităţii statistice (exemplu:
familia, grupa de studenţi în cadrul facultăţii, unitatea
economică).
 3. Noţiuni şi concepte de bază în
statistică

Caracteristica statistică reprezintă trăsătura,

proprietatea, însuşirea comună tuturor unităţilor unei
colectivităţi şi variază ca nivel, variantă sau valoare, de la o
unitate a colectivităţii la alta. Este denumită şi variabilă
statistică.
De exemplu, pentru:
- salariaţi: vechimea, specializarea, mărimea salariul, domeniul de
activitate, gradul de calificare, productivitatea muncii;
- persoane: vârsta, naţionalitatea, înălţimea, greutatea, localitatea
de domiciliu, sexul şi religia;
- firme: cifra de afaceri, numărul salariaţilor, stocurile de materiale
sau produse finite, valoarea capitalului fix, valoarea profitului.
 3. Noţiuni şi concepte de bază în
statistică

 Caracteristicile statistice înregistrează valori diferite de la o unitate

statistică la alta, dar există şi situaţii în care două sau mai multe unităţi
statistice au aceeaşi mărime a caracteristicii. De exemplu, mai multe
persoane dintr-o colectivitate pot avea aceeaşi vârstă sau înălţime,
sigur este mai puţin probabil ca două sau mai multe firme să obţină
aceeaşi valoare a cifrei de afaceri sau a profitului.
 Astfel varianta/valoarea reprezintă nivelul concret pe care îl poate lua
o caracteristică (variabilă) la nivelul unei unităţi sau grup de unităţi
statistice.
 Numărul de unităţi la care se înregistrează aceeaşi variantă reprezintă
frecvenţa de apariţie sau frecvenţa absolută (ni) a variantei
respective.
De exemplu, numărul salariaţilor cu o anumit grad de calificare,
numărul firmelor dintr-un domeniu de activitate, numărul persoanelor
de o anumită vârstă.
 3. Noţiuni şi concepte de bază în
statistică

Criterii de clasificare a caracteristicilor statistice:

a) după conţinut deosebim:
 caracteristici de timp (anul angajării la serviciu, luna în care s-a
nascut o persoana, trimestrul anului în care s-a importat marfa,
etc.);
 caracteristici de spaţiu (unităţi teritorial-administrative);
 caracteristici atributive (activitatea economică, valoarea
profitului unei entităti economice, profesia unei persoanei, etc);
b) după forma de exprimare caracteriticile atributive pot fi:
 caracteristici cantitative, care se exprimă numeric (valoarea
vânzărilor sau valoarea profitului unei firme, vârsta persoanei);
 caracteristici calitative, exprimate prin cuvinte (specialitatea
absolvita, stare civilă, forma de proprietate a întreprinderii);
 3. Noţiuni şi concepte de bază în
statistică

c) după natura variaţiei caracteristicile numerice pot fi:

 caracteristici cu variaţie discontinua sau discrete , adică cele
ce pot lua numai valori numerice întregi (număr de salariaţi
într-o întreprindere, număr de copii în familie);
 caracteristici cu variaţie continuă, adică cele ce pot lua orice
valoare numerică într-un interval de valori (valoarea producţie
exportate, rata dobinzii la depozite bancare);
d) după numărul variantelor sau modul de manifestare:
 caracteristici alternative (sexul persoanei; raspunsul: da/nu,
adevarat/fals; calificativul la colocviu: admis/respins);
 nealternative (cele care admit mai mult de două variante/forme
de manifestare);
 3. Noţiuni şi concepte de bază în
statistică

Caracteristica
statistică
în funcție de în funcție de
în funcție de
numărul forma de
conținut
variantelor exprimare

Caracteristici de Caracteristici Caracteristici Caracteristici

timp alternative calitative cantitative
(nenumerice) (numerice)

Caracteristici de Caracteristici cu variație

spațiu nealternative discretă

Caracteristici cu variație
atributive continuă
 3. Noţiuni şi concepte de bază în
statistică

Indicatorul statistic reprezintă expresia numerică a

unor fenomene, procese, activităţi sau categorii
economice şi sociale, definite în timp, spaţiu şi după
structură organizatorică. De exemplu, produs intern
brut, productivitatea muncii, eficienţa capitalului fix
etc.
Deseori, o categorie economică poate fi exprimată
prin mai mulţi indicatori, fiecare ilustrând anumite
laturi ale acesteia. În aceste situaţii, se impune
folosirea lor combinată formând astfel un sistem de
indicatori.