Academia de Studii Economice din Republica Moldova

Catedra “Business și administrarea afacerilor

LUCRU INDIVIDUAL

La disciplina:”ECONOMIA UNITATILOR ECONOMICE”

REFERAT

TEMA: METODE MODERNE DE GESTIUNE A STOCURILOR IN CADRUL

UNITATILOR ECONOMICE

Metode si modele de calcul al stocurilor

Dimensionarea stocurilor reprezinta o activitate de mare importanță pentru
imbunatățirea activitații economice a unităților economice productive sau de
comerț.

De această activitate depinde gradul de activizare care asigură fondurile

materiale si bănesti (lei si valuta). Din această cauza apar mereu noi modele de
optimizare si organizare superioară a gestiunii stocurilor, în așa fel încît
rezultatele financiare sa fie cît mai bune.

Realitatea dovedește că sunt sisteme diferite de stocare. Astfel nu poate

exista un model unic de calcul de optimizare. Va trebui ales acel model care ia
în calcul factorii concreți de influență a mărimii stocurilor pentru fiecare resursă
materială în parte.

Determinările se vor face pentru fiecare tip de stoc: curent, de siguranță,

pentru transport intern sau pentru conditionare.

Stocul de producție se ia pentru fiecare resursă în parte prin însumarea

elementelor care-l compun , adica stocul curent, în curs de transport, stocul de
siguranță, stocul pentru transport intern și stocul de conditionare.

Sp = Scr + Str + Ss + Scd + Stri

Determinarea stocului de productie se face in expresie fizica prin

însumarea elementelor care-l compun calculate în unități naturale ( Kg Tone m3
etc.), sau in zile definit ca intervalul între livrările succesive, calculat ca medie,
pe criterii economice, ca interval optim.

Stocul de siguranță in zile va fi rezultatul raportului între expresia fizică a

lui și consumul mediu zilnic.

Expresia in zile a celorlalte tipuri de stocuri va fi dependentă nemijlocit

de durata de condiționare, de timpul pentru transportul intern, de durata iernii,
etc.

Nivelele stocurilor de producție sunt condiționate numai de cele ale

stocului curent.

Constanta nivelului de formare va fi specifică numai stocului de siguranță

și de condiționare.
 In unele situații, de exemplu pentru perioadele de iarna stocul
de producție se constituie la nivelul stocului de iarna, iar stocul de siguranță se
constituie numai daca este necesar.

Sp = Si

sau

Sp = Si + Ssi

1. Metode si modele de calcul al stocurilor curente in conditii de

certitudine si condiții de risc sau incertitudine.

Baza de calcul a stocurilor este consumul mediu zilnic ( cmz) si intervalul

dintre două aprovizionări succesive (I).

Formarea stocului este determinata de funcția care îi este specifică de

acoperire a cererilor pentru consum evidențiate prin necesarul pentru consum (
Npl ) care asigura realizarea programelor de producție elaborate pentru perioada
de gestiune ( Θ ).

Consumul mediu zilnic se fundamenteaza pe baza necesarului pentru

consum pe perioada de gestiune luată în calcul:

Npl

cmz = --------

Cand necesarul de consum nu se poate estima pe seama elementelor de

calcul si fundamentare obișnuite atunci consumul mediu zilnic se poate stabili
statistic:

Σ cz efi

cmz =-------------- unde

nzi
 czefi = consumurile zilnice efective inregistrate in perioada de gestiune
anterioara

nzi = numarul de zile pentru care consumurile efective au fost luate in

calcul ca fiind intervale relativ normale.

Intervalul dintre aprovizionările succesive poate fi determinat dupa mai

multe metode, in functie de baza de calcul, natura acestora fiind transmisă și
asupra elementului respectiv și prin acesta stocului curent.

Intervalul dintre aprovizionările succesive poate fi rezultatul unei baze

statistice de calcul, care vizează perioade trecute, al unei baze asigurate de
factori concreți de influență a dimensiunii acestuia sau stabilit pe criterii
economice, folosind modele ale cercetarii operationale.

In determinarea stocurilor curente se pot folosi metode si modele diferite

dupa cum este scopul urmărit si care sunt elementele care se iau in calcul.

Amintim: metoda statistica, metode de calcul pe baza factorilor

concreti de influenta, metode care iau in calcul cheltuielile antrenate de
procesele de aprovizionare-stocare.

Metoda statistica

Presupune luarea in considerare intervalele efective ( Iefi) la care s-au

efectuat aprovizionarile de la furnizori in perioada sau perioadele anterioare si
a cantitatilor efectiv intrate ( qefi) in depozitele unitatii economice .

Relația de calcul a stocului curent in expresie fizică este

S crt = cmz x I ( aici I este considerat mediu)

cmz – consumul mediu zilnic estimat

I (mediu) – intervalul mediu intre doua aprovizionari succesive.

Consumul mediu zilnic estimat se calculeaza asa cum s-a aratat prin raportarea
necesarului de materiale pentru indeplinirea programului de productie ( Npl ) la
perioada de gestiune pentru care aceasta se ia in calcul (de regula anul,
semestru, trimestru):
 cmz = Npl / 360 zile

Intervalul dintre doua livrari succesive se stabileste folosind media aritmetica

simpla atunci cand partizile au fost egale

I (mediu) = (∑ Iefi) / ni , aceasta cand partizile qefi de materiale

au fost egale;

sau se pot calcula utilizand media aritmetica ponderata daca partizile au fost
diferite ca marime.

I(mediu) = ∑ qefi x Iefi / ∑ qefi

Intervalul mediu intre doua livrari succesive da expresia in zile a stocului

curent.

Metoda calculului direct

Imbraca forme diferite in functie de factorul care conditioneaza nivelul

fizic al stocului curent astfel:

Metoda de calcul pe baza capacitatii de transport (Ctr)- in acest caz stocul

se stabileste la nivelul acesteia.

Scrf = Ctr

Intervalul mediu dintre livrari care determina expresia in zile a stocului

curent se calculeaza:

I (mediu) = Scrf / cmz

Metoda de calcul pe baza “cantitatii minime de livrare in conditii

avantajoase” a carei marime defineste nivelul fizic de formare a stocului curent:

S crf = qml

In acest caz intervalul minim dintre doua livrari se calculeaza cu ajutorul

relatiei:

I mediu = Scrf / cmz sau qml / cmz

 Metoda de calcul pe baza “ intervalului de reluare a productiei la
producatori-furnizori” ( Ip) situatie in care stocul curent fizic se determina cu
ajutorul relatiei

Scrf = cmz x I (mediu)

In care

I(mediu) = Ip sau I mediu = k x ip

Unde K este un coeficient de multiplicare a intervalului de reluare a

productiei (Ip). Acesta se optimizeaza printr-un model economico-matematic.
Cea de a doua situatie ( I (mediu) = K x ip ) este specifica utilizatorilor de
cantitati mici pentru care aprovizionarea la intervale egale cu cele de reluare a
productiei la furnizori nu se justifica economic.

Metoda bazata pe “capacitatea depozitului “. Dimensiunea depozitului va

fi aceea care va conditiona nivelul maxim al stocului curent

Scrf = D

Intervalul mediu se va calcula cu relatia

I (mediu) = Scrf / cmz.

Metode care iau in calcul cheltuielile antrenate de procesele de

aprovizionare-stocare.

Aici se incadreaza modelele economico matematice care prin constructia lor

iau in calcul si factori concreti de influenta a nivelului de formare a stocurilor,
dar in primul rand cheltuielile pe care le antreneaza procesele de stocare

Aceste modele asigura stabilirea pe criterii economice a loturilor care se

comanda de clienti furnizorilor ( denumite in continuare loturi sau cantitati -
optime – de comanda, de reaprovizionare sau de livrare).

Dupa sosire la consumator aceste loturi trec in stocurile curente ale

unitatii al caror nivel va fi astfel conditionat de marimea loturilor respective. In
fiecare caz, dupa sosire, receptie si depozitare, loturile de materiale trec
in stoc curent.
 Facand abstractie de sursele interne de formare a stocului curent, acesta se
va dimensiona astfel la nivelul lotului de materiale comandat si aprovizionat.

In cele mai frecvente situatii cantitatile comandate si livrate de furnizori

completeaza, (reintregesc) stocul curent, ele fiind mai mici in gestiunile cu
cerere variabila la intervale egale si cu doua depozite (de tip Ss).

In fiecare caz, insa, optimizarea loturilor de aprovizionat conduce si la

formarea si detinerea unor stocuri economice. Este important ca rezultatele
obtinute sa fie interpretate corect. Astfel “cantitatea economica de comandat” va
insemna si “lotul economic de reaprovizionare sau de livrare”; in unele situatii
aceasta cantitate va defini stocul curent, iar in alte situatii il va intregi

Dimensionarea stocului curent (Scr) la nivelul lotului economic de

comanda-aprovizionare (n) –situatie specifica tipurilor de gestiune cu cerere
constanta la intervale egale si cu cerere variabila la intervale inegale - are loc
cand necesarul de aprovizionat ( Na) este egal cu necesarul de consum ( N pl )
.

Scr = n

Aceasta egalitate se inregistreaza la resursele consumabile in interiorul

perioadei de gestiune si pentru care nu se constituie stocuri la inceputul si la
sfarsitul acesteia.

Cand necesarul de consum ( Npl ) este mai mare sau mai mic fata de
necesarul de aprovizionat ( Na) -– situatie care este specifica resurselor
consumabile intr-o perioada mai mare fata de cea de gestiune si pentru care se
constituie stocuri la inceputul si la sfarsitul acesteia - atunci.

Intr-o prima etapa se stabileste intervalul optim (I ) aplicand un

model al cercetarii operationale si luand in calcul necesarul de
aprovizionat ( Na);

In a doua etapa se calculeaza stocul curent optim ( Scr) cu ajutorul

relatiei generale prezentate mai inainte:

Scr = I x cmz
 In care consumul mediu zilnic (cmz) va avea ca baza de
calcul necesarul pentru consum (Npl)

Avand in vedere aceste mentiuni prezentam in continuare cateva modele

de determinare a cantitatilor economice de comandat a loturilor economice de
livrare (n) si a elementelor asociate – frecventa optima ( y ), intervalul optim
intre livrari si aprovizionari ( I ) si costul minim aferent ( C ) -- in conditiile
cererii pentru consum constante , la intervale egale, deci in conditii de
certitudine.

Model de calcul al cantitatii economice de comandat, al elementelor

asociate, luand in considerare cheltuielile de lansare a comenzilor de
aprovizionare sau de initiere a actiunii respective ( Cl ) si a celor de stocare
( Cs) . Functia economica specifica este:

Pentru un ciclu de aprovizionare sau pentru o comanda

Cc = Cl + n /2 . I . Cs . nxp

Pentru intreaga perioada de gestiune

Ca = ( Cl + n/2 .I . Cs ) y + Nxp

Unde Nxp este factor independent de variabila n

Iar frecventa livrarilor ( a reaprovizionarilor ) se calculeaza cu relatia

Y=N/n Sau z= O /I

Avand in vedere relatia de calcul a lui y , functia economica la

nivelul intregii perioade de gestiune Θ devine:

Ca = N / n . Cl + n /2 Θ Cs + Nxp

Prin derivarea acesteia in raport cu variabila n si egalarea cu zero rezulta (

Nxp este factor independent de variabila n )

δ Ca / δ n = -- ( N / n . Cl )+ (1/2 Θ Cs ) = 0
 Unde

____________

n* = √ 2 N Cl / Θ Cs

O data stabilit lotul economic de reaprovizionare se calculeaza elementele

asociate astfel:

Frecventa optima a aprovizionarilor

y* = N / n*

Intervalul optim intre aprovizionarile succesive I optim

I* = Θ / y* sau 360 / y*

Costul minim al perioadei de gestiune

_______________

Ca optim = √ 2 N Cl Θ Cs + Nxp

In care p reprezinta pretul de cumparare a resursei materiale

Se va vedea figura 2.15 de la pagina 117.

Model de calcul al lotului economic de reaprovizionare luand in

considerare cheltuielile de lansare, de stocare si ale celor suplimentare
determinate de lipsa de resurse din stoc.

In elaborarea modelului se porneste de la necesitatea de a determina lotul

in asa fel incat prin nivelul economic stabilit sa previna lipsa de materiale
determinata de o eventuala epuizare a stocului curent in cadrul unui ciclu de
reaprovizionare.
 De fapt acest model reprezinta o forma imbunatatita a celui prezentat
anterior prin luarea in calcul a factorului de indisponibilitate sau de lipsa de
stoc ( ρ - ro ) , factor care joaca un rol important in procesele de stocare cu
penalizari

ρ = Cp / ( Cs + Cp )

Unde Cp reprezinta cheltuielile suplimentare determinate de lipsa de

stoc exprimate in lei / tona - zi

Relatiile de calcul ale lotului economic, stocului optim S* , frecventei

optime, intervalului de reaprovizionare optim si al costului minim, in acest
caz sunt:

n* =

n* =

Cs -- zi sau Cs - la nivel de an

S* = n* . ρ

I* =

___________ __

C* = √2 N Cl Cs Θ . √ ρ daca Cs - pe zi

__________ __

C* = √2 N Cl Cs . √ρ daca Cs - pe an.

Prin acest model se poate stabili distinct si nivelul optim al stocului S*;
diferenta dintre n* si S* ( n* > S* ) are rolul de siguranta in acoperirea
consumului, deci, de evitare a fenomenului de epuizare integrala a stocului de
resurse materiale.
 Model de calcul al lotului economic de reaprovizionare, luand in
considerare cheltuielile de lansare a comenzii, de achizitionare si cele
aferente imobilizarii resurselor din stoc (de exemplu dobanda care se plateste
pentru creditele solicitate in scopul cumpararii resurselor stocate, taxe de
asigurare, impozite etc.).

Functia costului total de aprovizionare - imobilizare C (a-i) se prezinta

astfel:

C(a-i) = Nxp + Cl ( ) + ( . p . ) unde

k/100 este cuantumul dobanzilor aferente creditelor acordate, taxe,

impozite etc.

p este pretul unitar de achizitie.

Prin derivarea functiei cheltuielilor in raport cu n si egalarea acestuia cu

zero se calculeaza apoi succesiv lotul economic, frecventa optima, intervalul
optim si costul minim cu ajutorul relatiilor:

= - Cl + p . = 0

Unde:

n* =

y* =

I* =

C* = Nxp +

Dinamica cheltuielilor pe categorii si totale in raport cu variatia lotului de

livrare n se prezinta in figura 2.16
 Aria de aplicare a acestui model este restransa la acele materiale de masa
cum sunt minereurile de fier, cele neferoase, cocsul, calcarul si altele, pentru
care cheltuielile de depozitare-pastrare sunt relativ mici, fiind considerate
neglijabile in raport cu cele de transport sau cu efectul imobilizarii in stoc a
resurselor ( credite pentru detinerea de materiale in stoc, pierderi de productie
din lipsa lor sau productia suplimentara ce poate fi obtinuta prin activizarea
resurselor materiale stocate).

Model de calcul al lotului economic de reaprovizionare, luand in

considerare cheltuielile unitare de transport, conventional-constante si
variabile.

Prin conceptie modelul delimiteaza cheltuielile antrenate de procesul de

aprovizionare si stocare pe categorii distincte in functie de natura, ponderea de
reprezentare si dinamica acestora in raport cu variatia lotului de reaprovizionare
dupa cum urmeaza:

Cheltuielile de transport se stabilesc de regula ca suma globala pe lot de

transportat si distanta de parcurs ( C trl ); aceste cheltuieli au o pondere relativ
importanta in totalul cheltuielilor de aprovizionare-stocare. Pe unitate
componenta a lotului ( C tru) se stabilesc conform relatiei

C tru =

Cheltuielile conventional constante ( Cc ) categorie care, in raport cu

variatia lotului, se mentine la acelasi nivel. Determinarea acestor cheltuieli pe
unitatea componenta a lotului care se depoziteaza si pe unitate de timp ( C cu) se
face cu ajutorul relatiilor:

C cu = sau

C cu = in care
 C ct - sunt cheltuielile conventional constante totale, specifice perioadei de
gestiune

Cmz - consumul mediu zilnic de materiale

N - necesarul de consum sau de aprovizionat

p - pretul de achizitie

ά procentul de reprezentare a cheltuielilor constante fata de valoarea

necesarului

Cheltuielile variabile ( Cv ) sunt cele care se modifica in mod

proportional cu valoarea lotului. La nivel de unitate componenta a lotului ( C vu
) cheltuielile variabile se stabilesc cu ajutorul relatiei:

Cvu = in care

Nt este numarul de tone –zile aflate in medie in depozit

β - procentul de reprezentare a cheltuielilor variabile fata de valoarea

tonelor-zile din depozit.

Numarul de tone-zile ( Nt) se calculeaza cu ajutorul relatiei

Nt = unde

Z reprezinta numarul de zile pentru care n asigura consumul si

se calculeaza cu ajutorul relatiei

Z =

Pentru stabilirea lotului economic n* se insumeaza cele trei categorii

de cheltuieli unitare, nivelul ce mai mic al cheltuielilor unitare totale evidentiaza
lotul economic astfel:

n* = > Ctu = Ctru + Ccu + Cvu = > min

 pentru evidentierea dinamicii se va vedea figura 2.17.

Model de calcul al cantitatii economice de comandat, luand in

considerare cheltuielile de lansare si a celor de stocare aflate in raport de
proportionalitate cu pretul unitar de achizitie.

Modelul are in vedere situatiile cand cheltuielile de stocare, in valoare

absoluta sunt mai greu de cuantificat, ele nefiind evidentiate distinct in
documentatia de costuri a unitatii, deci, ca urmare, acestea se estimeaza
procentual fata de pretul unitar de cumparare a resursei materiale sau in
raport cu valoarea medie a stocului, care se calculeaza cu ajutorul acestui pret.
Functia economica a costului specific proceselor de stocare cu o asemenea
caracteristica este:

Ca = N . p + . Cl + .p . ά unde

P - este pretul unitar de cumarare a resursei materiale

ά - este procentul estimat de reprezentare a costului de stocare fata de p

Prin derivarea functiei in raport cu variabila n si egalarea cu zero obtinem:

= -- Cl + p ά = 0 .

De unde

n* =

y* =

I* =
 _____________

C* = N .p + √ 2 N Cl p ά

Model de calcul al lotului de reaprovizionare luand in considerare

cheltuielile de lansare, de transport si de stocare. Cheltuielile de lansare (
Cla ) fiind date ca o suma globala pe lot, indiferent de marimea acestuia, la nivel
de an, se stabilesc cu ajutorul relatiei

Cla = y . Cl = unde

K - reprezinta coeficientul de multiplicare a intervalului de reluare a

productiei la furnizori.

ip - de fapt ( k . ip ) reprezinta intervalul dintre doua aprovizionari

succesive

Cheltuielile de transport pe lot (Ctl), in conditiile unei distante constante,

variaza doar in functie de marimea lotului, de forma de transport ( pe calea
ferata, in vagoane complete sau sub forma de coletarie, etc.) se va calcula,
pentru un an cu relatia:

Cta = y .Ctl =

Marimea lotului expediat va influenta cheltuielile de stocare la fiecare

cumparator in parte, daca lotul este mai mare, cresc si cheltuielile de stocare,
prin stationarea mai mult timp a materialelor prin depozite

Cheltuielile de stocare pe an ( Csa ) se determina cu ajutorul relatiei:

Csa = Csu = ( k . ip. cmz. Csu )

Unde Csu reprezinta cheltuielile de stocare unitare pe an.

Tinand cont de cele trei categorii de cheltuieli, functia costului total (

Ca ) va fi:
Ca = + +

Pentru a obtine minimul functie economice se face derivata functiei

cheltuielilor totale, determinate de procesul complet de lansare-comanda-
aducere, transport-depozitare, in raport cu k si se egaleaza cu zero, astfel
incat obtinem:

=- - + =0

De aici obtinem K* ca fiind egal cu

K* =

Pe baza coeficientului de multiplicare K* , a intervalului dintre reluarea a

doua cicluri de fabricatie consecutive la furnizor se calculeaza in continuare
intervalul optim dintre doua reaprovizionari I*.

Prin aceasta forma de calcul a lui I* se asigura optimizarea procesului de

stocare tinand seama de conditiile specifice de la producator-furnizor
(ciclicitatea productiei), cat si ale cumparatorului

Vom avea_

I* = K* .ip

y* =

n* = =

C* =
 Acest mod de calcul se poate aplica in cazul materialelor si produselor
pentru care frecventa livrarilor este conditionata in primul rand de ciclicitatea
productiei ( de exemplu in situatia productiei diferitelor sorto-tipo-dimensiuni de
laminate ) sau la aprovizionarea prin unitati specializate in comercializare

Necesitatea stabilirii coeficientului coeficientului de multiplicare pe baza

caruia se calculeaza intervalul dintre doua reaprovizionari este determinata de
faptul ca nu este intotdeauna economic ca o intre prindere, car indeplineste
calitatea de consumator sa se aprovizioneze la un interval egal cu cel de reluare
a productiei la furnizor, in special in cazul resurselor materiale necesare in
cantitati mici. Din aceasta cauza este necesara determinarea “numarului de
cicluri” de fabricatie la care este economic sa se aprovizioneze cu un anumit lot
utilizatorul.

A se vedea figura 2.19.

Model de stabilire a stocului optim, luand in calcul pierderile

C1 generate de formarea unui stoc mai mare decat cererea pentru consum
si a cheltuielilor suplimentare C2 determinate de lipsa de resurse materiale
in stoc.

In cazul de fata costul de stocare este considerat ca fiind neglijabil, deci

nu va fi luat in calcul, gestiunea stocului fiind independenta de timp. In
conditiile cererii variabile este necesara, in primul rand studierea frecventei de
aparitie a acesteia, respectiv stabilirea distributiei statistice, a probabilitatii
cererii.

Prin urmare putem intalni doua situatii.

- - S > r in care diferenta S> r se valorifica de regula la un pret mai

mic decat cel initial avansat, inregistrandu-se o pierderea unitara C1

- S < r situatie in care apar cheltuielile suplimentare C2 care practic

inseamna tot pierderi, deoarece lipsa materiilor prime inseamna
stagnarea procesului de productie, sau aprovizionari urgente de la
furnizori la un cost mai ridicat.

Unde S - este stocul iar

 r - este cererea de materie prima

Datorita faptului ca cererea r nu se cunoaste, apare termenul

de incertitudine in procesul de formare-detinere a stocurilor. In aceste conditii
se stabileste probabilitatea cererii, luand in calcul datele statistice referitoare la
evolutia acesteia in perioadele anterioare.

Functia economica se prezinta astfel:

Cs = C1 . (r) + C2 (r–S ) (r )

Pentru stabilirea stocului optim S* se calculeaza costul aferent fiecarui

nivel probabil al cererii, deci implicit al stocului.

Stocul optim S* va fi nivelul pentru care costul aferent este cel mai mic.

Un asemenea mod de evidenta necesita un volum mare de munca,

devenind inoperanta. De aceea se foloseste o varianta simplificata de
actiune care porneste de la ipoteza ca functia devine minima pentru acea
valoare a lui S* pentru care se respecta corelatia:

p ( r So –1 ) p (r So),

In care p ( r ) este probabilitatea cererii ( distributia statistica a

acesteia) iar

p(r S ) este probabilitatea cumulata a cererii care se calculeaza astfel:

p (r S) = p (1) + p ( 2 ) + p ( 3 ) +….+ p ( S) , iar

este factorul de indisponibilitate sau a lipsei de materii prime din

stoc si se determina cu ajutorul situatiei

C2

= ------------------------------------

C1 + C2
 Varianta simplificata de calcul presupune urmatoarele momente de lucru.

- Identificarea evolutiei cererii si stabilirea distributiei statistice a

acesteia

- Stabilirea nivelului cheltuielilor si pierderilor C1 si C2 pentru

situatiile S > r si S < r

- Calculul factorului de indisponibilitate ρ

- Calculul probabilitatii cumulate p ( r S)

- Compararea valorii factorului de indisponibilitate cu nivelul

probabilitatii cumulate si starea intervalului de incadrare.

Din comparatia care se face pot rezulta doua variante:

Valoarea lui ρ egala cu unul din nivelele probabilitatii cumulate,

caz in care stocul este cel de pe linie

Valoarea lui ρ se poate incadra intre doua nivele ale probabilitatii

cumulate, situatie care implica alegerea stocului optim S in functie de
raportul in care se afla C1 si C2

Daca C1 > C2, ca stoc optim se alege limita inferioara a intervalului de

incadrare a lui ρ

Daca C1< C2 , ca stoc optim se alege limita superioara a intervalului de

incadrare a lui ρ. ( A se vedea exemplul din carte).

Model de stabilire a stocului curent optim luand in calcul cheltuielile

de stocare ( Cs) si cele determinate de lipsa materialelor din stoc ( Cp )

Acest model este utilizat pentru cazul in care cererile pentru consum sunt
variabile la intervale egale de timp, iar cheltuielile de stocare nu pot fi neglijate.

Acest caracter aleator este specific pieselor de schimb si materialelor

necesare pentru reparatii accidentale, resurselor materiale destinate productiei de
serie mica, fabricatie la comanda.
 Tinand seama de distributia statistica a cererii functia costului total care
trebuie optimizata este:

S ∞

C ( s ) = Cs (s- ) p( r ) + Cs . p (r) + Cp

r =0 r = s+1

Aceasta functie este minima pentru acea valoare a lui so care satisface
inegalitatea:

L (so – 1 ) L ( so) , in care

Cp

= ------------------

Cs + Cp

Iar L(s) = p ( r s )+(s+ ).

Factorul k reprezinta marja de crestere a cererii pentru consum intre doua nivele
succesive.

Metodologia simplificata de aplicare a modelului presupune stabilirea marimii

optime a stocului si nivelului minim al costului. Etapele sunt:

Stabilirea costului de stocare Cs si a cheltuielilor suplimentare Cp.

Determinarea factorului de indisponibilitate ρ

Precizarea probabilitatii cererii si calcularea lui L (s)

Compararea lui ρ cu L(s) si stabilirea intervalului minim de

incadrare.
 Alegerea marimii stocului optim si determinarea costului minim
aferent.

Stocul optim este limita superioara a intervalului de incadrare a

lui ρ cand Cs mai mic decat Cp si invers

Daca valoarea lui ρ se suprapune pe unul dintre nivelele lui L(s), atunci
stocul optim este cel de pe linie.

1.2 Stabilirea pragului de comanda-reaprovizionare

Un rol important in emiterea comenzilor sau initierea actiunilor de

reaprovizionare revine timpilor de transport si duratei de
reaprovizionare ( .

Ideal ar fi ca durata de reaprovizionare si in special timpul de transport sa

fie egale cu zero.

In modelul de calcul al pragului de comanda reaprovizionare se

determina punctul de comanda ( sau de reaprovizionare) ( nc)

nc = . cmz

π - timpul de comanda, aducere transport, receptie – primire, in zile

cmz - consumul mediu zilnic

Sunt situatii cand durata de reaprovizionare este mai mare decat durata
dintre doua aprovizionari succesive sau doua reintregiri ale stocului curent

Pentru stabilirea cantitatii suplimentare ( ns) relatia se completeaza astfel:

ns = . cmz - n* sau ns = ( - I* ) cmz

In cazul constituirii stocului de siguranta este necesara includerea acestuia

in calculul nivelului de comanda reaprovizionare, astfel ca relatia de calcul se va
modifica astfel:

-pentru situatia in care π < I*

nc = . cmz + Ss
 -pentru situatia in care > I

ns = ( - 1 ) . cmz + Ss

Si mai sunt situatii in care = I* caz in care nivelul de comanda nc se

stabileste la limita stocului economic de aprovizionare n*, deci nc = n*
, situatia care va presupune ca la momentul sosirii de la furnizor, a receptiei si
trecerii in stoc a unui lot n* sa se declanseze actiunea de comanda
reaprovizionare a lotului urmator.

3. Metode de calcul al stocurilor de siguranta

Stocul de siguranta joaca un rol important in asigurarea continuitatii proceselor

productive, a activitatii generale a intreprinderii, dar, in acelasi timp, constituie o
imobilizare anuala suplimentara a unor resurse materiale si financiare.

De aceea este important sa se acorde deosebita la adoptarea deciziei de

constituire si la alegerea modelelor de determinare a nivelului acestui stoc.

In determinarea si dimensionarea stocului de siguranta cele mai utilizate

metode sunt:

Metoda „ abaterii (devierii) medii”.

Se utilizeaza in contextul ca datele necesare se iau din cifrele perioadelor

anterioare decat cea actuala. Determinarea se face pe baze statistice.

Ss = cmz .

In care reprezinta abaterea sau devierea medie care se calculeaza

folosind media aritmetica simpla sau ponderata, dupa caz.

Devierile pozitive D*efi ale intervalelor efective intre aprovizionarile

inregistrate in perioada de baza, cea anterioara celei de plan ( I efi ) fata de
intervalul mediu ( Imediu) se stabilesc cu relatia:

D*efi = Iefi -
 Devierile pozitive sunt intarzieri in sosirea loturilor de materiale de la
furnizor.

Abaterile cu minus inseamna sosirea cu anticipatie a loturilor programate,

situatie care favorizeaza suprastocarea.

Daca se determina cu media aritmetica simpla ( daca partizile au fost

egale) se determina cu relatia

D*efi

= ------------------------------

Daca partizile de marfuri sosite in depozitele unitatii economice ( Qefi )

au fost diferite, se foloseste media aritmetica ponderata.

D*efi . Qefi

= -----------------------------------------

Qefi

Metoda bazata pe durata de reaprovizionare

Aceasta reprezinta timpul total care se scurge din momentul emiterii comenzii
pentru o noua partida de materiale pana la sosirea acesteia, inclusiv timpul de
primire-receptie.

Stocul de siguranta se calculeaza astfel:

Ss = cmz .

Timpul total de comanda pentru reaprovizionare se calculeaza prin

insumarea categoriilor de timpi care-l compun, adica

= Tc + Tfl + Ttr + Toc + Tpr , unde

 - Timp total pentru comanda si reaprovizionare

Tc - este timpul de emitere a comenzii si transmitere a acesteia la

furnizori

Tfl - este timpul de formare a lotului la furnizor si de expediere a lui

Ttr- este timpul de transport

Toc - este timpul necesar desfasurarii unor operatiuni comerciale pe

durata transportului

Tpr - este timpul de primire-receptie a lotului de transport

In literatura de specialitate aceasta metoda se mai numeste si “ metoda

calculului direct” si poate fi utilizata mai usor in cazul materialelor care se
asigura din surse curente. Se urmareste reducerea timpului total de comanda
reaprovizionare prin:

Aprovizionarea de la cei mai apropiati furnizori

Transmiterea comenzilor prin cel mai operativ sistem de comunicatii

agreat de furnizori.

Transportul materialelor sa se desfasoare cu o viteza de circulatie mare

Mecanizarea operatiunilor de incarcare, descarcare, transborsdare, etc.

Pregatirea anticipata a spatiilor de primire receptie.

Constituirea anticipata a formatiilor de lucru in structura profesionala

impusa de natura operatiunilor de efectuat.

Metoda abaterii medii patratice

Presupune calculul stocului de siguranta cu ajutorul relatiei:

Ss = K . ’ . cmz in care

’ este abaterea medie patratica in zile a productiei lunare

 K este coeficientul de siguranta care exprima potentialul de livrare ( se
preia din tabelele functiei normale de tip Gauss-Laplace)

Abaterea medie patratica in expresie fizica ( ) se stabileste in functie de

productia lunara ( qi) si nivelul mediu pe luna al acesteia ( q mediu).

unde n reprezinta numarul de luni pentru care productia se ia in calcul

Abaterea medie patratica ( ’) se calculeaza dupa relatia

’ = unde

qz este productia medie zilnica.

Productia medie zilnica se calculeaza dupa relatia

qz mediu = iar

Productia medie lunara ql se calculeaza dupa relatia

ql mediu =

zi reprezinta numarul de zile lucratoare pe luna

n reprezinta numarul de luni pentru care productia s-a luat in calcul

Potentialul de livrare exprima gradul de satisfacere de catre furnizor a

unei comenzi de materiale emise de un client. Mai poarta denumirea de grad de
servire sau nivel de serviciu si se stabileste cu ajutorul relatiei:
 Ql ( cantitate livrata efectiv)

Z = --------------------------------------------------------------------

Qc ( cantitate care trebuia livrata conform comenzilor)

Intervalul de manifestare a potentialului de livrare este de la 0 la 1 .

Cand Z= 0 avem lipsa materialului din stoc

Daca Z= 1 avem serviciu perfect din partea furnizorilor

Relatia potentialului de livrare se mai poate exprima si sub alte forme

duopa cum urmeaza:

Z=

Nc = numarul bucatilor comandate

Nl = numarul bucatilor lipsa.

Sau

Z=

Ntz = Numarul total de zile lucratoare

Ntl = Numarul de zile cu lipsa in stoc.

Coeficientul de indisponibilitate sau de penurie este dat in acest caz de

relatiile:

= sau =

pentru a stabili mai usor nivelul de serviciu cel mai adecvat este necesar
ca articolele care fac obiectul aprovizionarii depozitarii sa fie grupate in functie
de importanta lor pentru procesul de productie in trei categorii:
 - vitale

- importante

- obisnuite.

Cand un produs se fabrica din mai multe materii prime care intra simultan in
consum, potentialul de livrare se calculeaza in functie de necesitatea prezentei in
acelasi moment in depozit a tuturor materiilor prime care participa la obtinerea
lui

Metoda IMPACT ( Inventory Management Program and Control

Techniques)

Este considerata ca fiind un model eficient de stabilire previzionala pe

termen scurt ( circa o saptamana) a necesitatilor de materiale si a stocului de
siguranta, adaptat la conditiile tehnicii moderne de calcul.

Stocul de siguranta se calculeaza cu relatia:

Ss = K . MAD

In care

MAD ( Mean Absolute Deviation) = abaterea absoluta de la medie a

cererilor pentru consum

K = coeficientul de siguranta care exprima potentialul de livrare al

furnizorului.

Abaterea absoluta de la medie se calculeaza in functie de cererile lunare efective

pentru consum ( ri ) si media acestora (r mediu) cu ajutorul relatiei.