METODE DE PREVIZIUNE A CERERII DE RESURSE

1
 Cererea de resurse reprezinta principala variabila de stare a subsistemului
‘’ Iesiri’’.
Fundamentarea cererii de resurse este indicata de existenta anumitor specificaţii
determinate de caracterul cererii si tipul procesului de producţie.
Caracterul cererii de resurse se analizează din punct de vedere al gradului de
cunoaştere al dinamicii cererii.
Tipul procesului de producţie este influenţat de procesele de producţie la
comanda respectiv procesele de producţie pe stoc. Un asemenea tip de producţie este
eficient atunci când sunt îndeplinite doua condiţii de baza, si anume :
 Nomenclatorul de produse finite sa fie restrâns
 Cererea pentru fiecare produs sa fie suficient de importanta si uşor previzibilă.

Fundamentarea (previziunea) cererii este vitala pentru un sistem de gestiune

deoarece pe aceasta baza se va alege atat modelul de gestiune, cat si modalitatile de
calcul a parametrilor. Prognoza cererii trebuie facuta din doua puncte de vedere:
 · care va fi consumul prognozat pentru perioada urmatoare de gestiune;
 · care este dinamica consumului pe perioada de gestiune actuala.

Fundamentarea necesarului anual de consum

Aceasta fundamentare poate fi facuta prin :

-metode de calcul directe sau
-metode pe baza realizarilor anterioare (metode statice).

Metodele directe au in vedere cererea de produse finite si consumul standard pe

unitatea de produs finit. Deci, necesarul anual va fi egal cu:
n
Nj = S Q ij x nc ij
i=1
in care: Nj = necesarul anual de consum pentru resursa "j";
Q ij = cererea anuala pentru produsul "i";
ncij = consumul standard din resursa "j" pentru produsul "i".
Aceasta este formula generala de calcul pentru anumite situatii concrete ea va fi
adaptata cu influenta unor factori specifici.

Metodele pe baza realizarilor - au la baza principiile statistice, conform carora, in

general, de la o perioada de timp la alta se manifesta un fenomen de inertie, de
translatare a trecutului in prezent. In cazul acestor metode trebuie avute in vedere si
modificarea anumitor conditii, cum ar fi:
- dinamica productiei;
- eficienta consumului.
In general, necesarul anual de consum in acest caz este egal cu:

2
in care: N0 = consumul realizat in perioada anterioara;
I q = dinamica volumului de activitate;
K = influenta reducerii consumurilor fata de perioada de baza.

Fundamentarea dinamicii consumului (cat? - cand?)

Fundamentarea dinamicii consumului asigura o minimizare economica a stocurilor
pe diferite perioade de timp in conditiile existentei unei sigurante rezonabile.
Metode statistice de fundamentare a dinamicii cererii
In functie de dinamica in timp a consumului se pot identifica patru tipuri de consum,
si anume:
-· consum constant;
- consum cu tendinta;
- consum sezonier;
- consum sezonier cu tendinta.
Metode de analiza si fundamentare a dinamicii consumului:
1. Metoda medie mobile.
Aceasta metoda se prezinta in doua variante:
- metoda medie mobila statica;
- metoda medie mobila glisanta.
Metoda medie mobila statica, consta in calcularea unor valori medii pentru un anumit
numar de perioade .
Consumul perioadei viitoare va fi obtinut prin translatarea consumului recalculat al
perioadei de referinta. Ex: in cazul folosirii a trei perioade vom avea:

in care: C n-1 + Cn + Cn+1 = consumul efectiv realizat in perioada n-1; n; n+1

Metoda medie mobila glisanta, consta in calcularea unor valori medii ale consumului,
pentru un anumit numar de perioade, care vor ocupa pozitiile "n+1" in sirul valorilor
probabile ale consumului. Ex. in cazul folosirii a 3 perioade de timp vom avea:

3
 In cazul consumurilor care se repeta ciclic anual este eficienta metoda mediei
mobile statice, in timp ce in cazul unor consumuri cu tendinta este eficienta metoda
mediei mobile glisante.
2. Metoda descompunerii.
Aceasta metoda permite evaluarea consumului pornind de la caracteristicile
fundamentale ale acestuia, si anume:
· tendinta "Tn";
· sezonalitatea "Sn";
· influenta reziduala "Rn".
Consumul probabil in acest caz va fi egal:
Cn = Tn + Sn + Rn sau Cn = Tn x Sn x Rn
in cazul in care sezonalitatea si influenta reziduala sunt exprimate sub forma de
coeficienti.
Determinarea tendintei
Se cauta sa se identifice functia ce caracterizeaza curba dupa care se distribuie
majoritatea valorilor consumului efectiv din perioadele anterioare. Astfel, in cazul unei
drepte cu tendinta de crestere vom avea:
y = ax + b
in care: y = valori posibile ale consumului;
x = numarul perioadei de calcul;
a,b = parametrii functiei.
Calculul parametrilor se poate face prin metoda celor mai mici patrate sau prin metode
de simulare. Propunem urmatoarele formule de calcul pentru cazul estimarii dupa o
dreapta:

Determinarea variatiei sezoniere "Sn" presupune:

- identificarea perioadelor de timp caracterizate prin sezonalitatea "ts";
- calculul consumului mediu realizat, corespunzator acestor perioade (C tsi);
- calculul mediei consumului pentru intreaga perioada de gestiune (C);
- calculul coeficientului de sezonalitate "Sn" dupa relatia:

4
Putem calcula coeficientul de sezonalitate si pentru fiecare interval de timp, caz in care
vom avea:

in care: Tn = reprezinta consumul tendinta calculat pentru intervalul "n" din

perioada de referinta (baza).
Determinarea influentei reziduale "Rn"

Calculul coeficientului influentei reziduale ("Rn") are in vedere conditia:

in care: Cn = consumul efectiv din intervalul "n" al perioadei de baza;

Tn x Sn = consumul tendinta corectat cu coeficientul de sezonalitate din
intervalul "n" al perioadei de baza.
Ambele metode au dezavantaje, cum sunt:
· privilegiaza trecutul;
· sunt complexe in fundamentare;
· presupun existenta unui "istoric" privind evolutia consumului in trecut.
Aceste dezavantaje pot fi eliminate prin folosirea metodei lisajului exponential.
3. Metoda lisajului exponential.
Aceasta metoda acorda importanta atat consumului trecut, cat si a celui prezent,
. Conform acestei metode, consumul previzibil pentru o anumita perioada de timp va fi
egala cu:
Cn* = Cn-1 + α (Cn - Cn-1 )
in care:
Cn* = consumul lisat din perioada "n";
Cn = consumul efectiv din perioada "n";
Cn-1 = consumul efectiv din perioada "n-1";
α = coeficient de importanta (lisaj) acordat consumului prezent.
In general se recomanda: 0,1 <= α <= 0,3
Fundamentarea coeficientului de lisaj ("α").

5
Acest coeficient se fundamenteaza prin simulari folosindu-se diferite valori
pentru α date existente.
Se calculeaza dispersia valorilor reale ale consumului in jurul valorilor lisate,
alegandu-se acea valoare care minimizeaza dispersia obtinuta, adica:

Experimental s-a ajuns la concluzia ca este recomandabil sa se foloseasca:

α = 0,15 pentru cereri caracterizate prin stabilitate in timp;
α = 0,3 pentru cereri caracterizate printr-o dinamica accentuata.
4. Controlul previziunilor efectuate
Daca calitatea unei prognoze consta in capacitatea acesteia de a prezice cat mai
fidel viitorul, inseamna ca aceasta poate fi verificata prin comparatia datelor reale cu
cele calculate.
In urma acestor verificari pot sa rezulte doua concluzii, si anume:
- metoda (functia) adoptata este eficienta;
- metoda (functia) adoptata nu verifica realitatea, deci trebuie reluat procesul de
prognoza.

Diafragma variatiei intervalului

Conform acestei metode se stabilesc valorile extreme pe care le poate avea
eroarea de estimare, dupa relatia:
Lc = + 2,66 x V
in care: Lc = limita intervalului;
V = variatia intervalului.

in care: Ci , Ci-1 reprezinta valorile previzibile respective reale ale consumului.

6
Pe baza limitelor calculate se reprezinta grafic dispersia rezultatelor obtinute in cadrul
unei diagrame de control:

.
Diagrama intervalului lisat exponential
Conform acestei metode, limitele de control (Lc) se stabilesc dupa relatia:
Lci = + 3 σ i
in care: σi = abaterea tip a consumului real fata de cel previzionat, unde:

5. Metode bazate pe estimarea directa a consumului.

Aceste metode au la baza principiul conform caruia consumul este un rezultat
direct al productiei, care depinde la randul ei de cerere .
a) metode bazate pe estimarea directa a vanzarilor;
.
In cazul folosirii metodelor bazate pe estimarea directa a vanzarilor se vor identifica:
- valorile minime previzibile ale consumului Cm:
- valorile maxime previzibile ale consumului CM;
- valorile probabile previzibile ale consumului C.
Pe baza acestor date se poate obtine valoarea previzibila a consumului dupa relatia:

7
Se verifica rezultatele obtinute prin calculul abaterii tip:

In cazul folosirii mai multor surse de informare se calculeaza cererea medie dupa

relatia:

in care caz verificarea pe baza abaterii tip se face cu relatia:

b) metode bazate pe structura productiei fabricate si a consumurilor standard.

In cazul metodelor bazate pe structura productiei fabricate, cele mai cunoscute sunt:.
1) Metoda MRP (Managementul resurselor materiale). Conform acestei metode
cererea de resurse pentru o anumita perioada este egal cu necesarul net de resurse.
Necesarul net de resurse se poate calcula cu relatia:
Nni = Nbi - (Sexi - Ii )
in care: Nni = necesarul net pentru perioada "i"
Nbi = necesarul brut pentru perioada "i"
Sexi = stoc existent la inceputul perioadei "i"

8
 Ii = intrari asteptate in perioada "i".

n
Nbj = Σ Qij x Csj i = 1..............n
i=1
in care: Q ij = productia, conform planului de productie, care solicita ca resursa
sa fie disponibila pentru consum in perioada "i"
Csj = consumul standard pentru productie din resursa "j"
Functionarea unui asemenea sistem de gestiune a resurselor materiale presupune
existenta mai multor baze de date, si anume:
a. plan director de productie rezultat al planului de desfacere;
b. consumurile standard pe tipuri de resursa;
c. timpi de asigurare pentru fiecare resursa si furnizor.

2) Metoda de planificare ierarhica.

Aceasta metoda a fost initiata de catre Hax si Meal in anii '70 si are la baza principiul
conform caruia o decizie buna bazata pe calculele foarte lungi practic isipierde
valoarea.

Astfel, Hax si Meal propun gruparea arborescenta a necesarului de resurse pentru un

produs in trei grupe, si anume:
- materiale specifice - materialele ce se cumpara;
- familii de materiale specifice
- tipuri de familii
Principalele avantaje ale unui asemenea sistem de planificare constau in:
- costuri reduse de implementare;
- rezultatele obtinute sunt usor de interpretat fiind reprezentative si foarte fiabile;
-asigura conditii avantajoase de implementare, fiind posibila luarea in calcul a
diferitelor variante de consum prin folosirea datelor agregate, deci putin numeroase.
Putem remarca ca folosirea unei metode sau a alteia de fundamentare a cererii se va
face in functie de caracteristicile consumului si de acuratete datorita rezultatelor.