TEST NR.

2 TAKE HOME

PROF. UNIV. EMERIT DR. DR.H.C. IACOB CĂTOIU

FOLOSIND MAXIMUM 15 RÂNDURI PRINTATE, CARACTERIZAȚI

URMĂTORUL TIP DE MODEL TRANSMIS PE MAIL:

UN MODEL DINAMIC PENTRU ANALIZA ŞI

PREVIZIUNEA CERERII BUNURILOR DE CONSUM DE
FOLOSINȚĂ ÎNDELUNGATĂ

RĂSPUNSURILE LA TESTUL NR. 2, ÎN FORMĂ

ELECTRONICĂ ȘI PRINTATE, TREBUIE SĂ AJUNGĂ LA
COLEGA Veronica-Andrada Frigioescu PÂNĂ
MIERCURI 6 NOIEMBRIE , PENTRU A LE TRANSMITE
DOMNULUI PROFESOR CĂTOIU SPRE A FI EVALUATE.
FIECARE TEST ESTE EVALUAT CU MAXIMUM 1 PUNCT.
ESTE NEVOIE SĂ FIȚI PREZENT LA CURS PENTRU A
RĂSPUNDE LA EVENTUALE ÎNTREBĂRI LEGATE DE TEST.

P. S. - vă rog să folosiți diacriticile.

- VOR MAI URMA ÎNCĂ 3 TESTE ÎN SĂPTĂMÂNILE URMĂTOARE.

1
UN MODEL DINAMIC PENTRU ANALIZA ŞI
PREVIZIUNEA CERERII BUNURILOR DE CONSUM DE
FOLOSINȚĂ ÎNDELUNGATĂ

In viziunea marketingului modern, cerectarea sitematică

și științifică a nevoilor de consum cât și modelarea celei mai
complexe necunoscute a pieței - cererea - reprezintă o sarcină
"sine qua non" pentru diferite verigi ale aparatului economic
la nivel micro și macroeconomic. Descifrarea dimensiunilor
cantitative și calitative ale cererii de consum apare ca o
condiție de bază pentru direcționarea în continuare a
dezvoltării producției materia1e, a fluxului de bunuri de la
producție la consum, în vederea satisfacerii la un nivel tot mai
îna1t a nevoilor din ce în ce mai comp1exe ale
consumatorilor.
Unul din segmente1e tot mai semnificative ale cererii
populației este cel a1 bunurilor de consun de folosință
îndelungată. Ponderea cheltuielilor pentru astfel de bunuri în
totalul cheltuielilor destinate cumpărării de produse
alimentare și nealimentare este în continuă creștere. In
ultimele decenii sectorul bunurilor de consum de uz
îndelungat din ţara noastră a cunoscut o dezvoltare fără
precedent.
Pentru realizarea unor noi obiective sunt necesare
eforturi conjugate din partea tuturor factorilor care asigură
2
și sunt implicaţi în aprovizionarea populației. Intre altele,
este necesar să se acorde atenție îmbunătățirii în continuare
a metodologiei de prognozare a dimensiunilor cererii pentru
astfel de bunuri atât lnivel de companie, în cadrul fiecarui
județ cât și la nive1ul întregii țări.
Inscriindu-se pe curba unor astfel de eforturi, în
continuare se propune un model care are ca obiectiv central
să să servească pentru analiza și previziunea cererii unor
bunuri de consum de folosință îndelungată la nivel micro,
mezo şi macroeconomic1.

Bunurile de consum de folosință îndelungată și cererea

pentru astfel de bunuri posedă un număr de caracteristici
distinctive și considerarea acestora trebuie să reprezinte
punctul de plecare a1 activitatii de modelare. Dintre
caracteristicile cele mai importante amintim următoarele:

1
Cătoiu I., Modelling the demand for consumer durables in Romania. Teză de doctorat, INDIANA
UNIVERSITY, SUA, 1975.

3
 - cele mai multe bunuri de uz îndelungat sunt utilizate în
comun de către membrii unei familii sau a unei gospodării; ca
urmare, în majoritatea cazurilor, unitatea de analiză trebuie
să o reprezinte familia sau gospodăria și nu individul;
- unele dintre aceste bunuri devin cu timpul parte a.
"pachetului standard" aflat în posesia oricărei gospodării;
majoritatea bunurilor de folosință îndelungată nu reprezintă
însă produse de primă necesitate și cererea, in acest caz, este
foarte sensibilă (elastică) la influențele unor factori cu acțiune
specifică asupra diverselor segmente ale pieței sau care
caracterizează mediul economico-social în ansamblul său;
- fiind produse care oferă serviciile de-a lungul unor
perioade îndelungate, cererea pentru ele, în cazul fiecarei
unități de consum, se manifestă la intervale relativ mari; în
astfel de condiții este important să se urmărească raporturile
între cele două componente ale cererii totale: cererea pentru
prima dotare și cererea pentru reînnoire, precum şi raportul
între acestea și gradul de înzestrare a populaţiei cu bunul
respectiv;
- aceste produse au în general valoare mare și un rol
important in procurarea lor il joacă, în afară de veniturile
perioadei curente, economiile banești ale populației, precum
și condițiile de credit utilizate;

4
 - în sfirșit, bunurile de uz îndelungat sunt "flexibile în
timp" în sensul că, odată aflate în folosința populației, ele pot
fi deseori reparate în loc să aibă loc înlocuirea lor cu altele
noi; astfel, activitatea de modelare trebuie să aibă în vedere și
strânsa interdependență între cererea de reînnoire și
condițiile de reparații și întreținere a bunurilor existente in
uzul populației.
In lumina acestor considerații este evident că modificări
superficiale ale modelelor utilizate pentru explicarea și
previziunea cererii altor bunuri de consum (de exemplu, cele
cu cerere curentă) nu pot oferi alternative satisfăcătoare în
activitatea de modelare a cererii bunurilor de consum de
folosință îndelungată. Datorită caracterului lor static,
precum și a structurii pe care o posedă aceste modele nu pot
să încorporeze la nivel acceptabil complexitățile și
particularitățile cererii pentru bunurile de uz îndelungat.
Având la bază o teorie dinamică, în cele ce urmează se
sugereză un model care poate sta la baza analizei și
previziunii pe termen, mediu (1-2 ani) a cererii pentru astfel
de bunuri, la nivel teritorial și la nivel macroeconomic.
Modelul acesta reprezintă o variantă modificată în cadrul
categoriei așa numitelor "modele de ajustare a stocului".
Caracteristica principală a teoriei care stă la baza
modelului este distincția dintre stocul unui anumit bun de uz
îndelungat, "St-1", aflat în folosința populației la începutul
5
unei perioade "t" și stocul de echilibru, "St", pe care
consumatorii doresc să-l posede în funcție de condițiile
existente în cadrul pieței în perioada respectivă. Se presupune
că între "St-1" și "St" există în permanență un decalaj. In
conformitate cu acest model schimbarea nivelului stocului
unui produs reprezintă o fracțiune "Kt" a diferenței între
stocul de echilibru al unei perioade și stocul aflat în posesia
populației la începutul perioadei. Cumpărarea de noi unități
ale bunului respectiv se consideră că se face cu scopul de a
reduce acest decalaj adică de a ajusta stocul existent la stocul
de echilibru, ajustare care din mai multe motive nu se
realizeazăcomplet într-o singură perioadă. In situația în care
condițiile pieței ar ramâne constante, "St-l" ar tinde în timp
spre "St". Dacă se notează rata de ajustare cu "Kt" mode1ul
de bază este următorul:
St - St-1= Kt(St – St-1) (1)
unde 0< Kt ≤ 1.
Așa după cum am văzut, în cazul fiecărui bun de uz
înde1ungat, cererea tota1ă în perioada "t", "Gt", este
compusă din două segmente distincte și anume: cererea
pentru prima dotare "It" și cererea de înlocuire "Ct". De-a
lungul cic1ului de viață al unui produs, există tendința ca
cererea de înlocuire să aibă o pondere din ce în ce mai mare.
Prin definiție, pentru fiecare perioadă de un an analizată, se
poate defini identitatea:
6
 St - St-1 = It = Gt - Ct (2)

Combinând ecuațiile (1) și (2) de mai sus și presupunând

pentru un moment o rată de ajustare constantă (Kt= K0),
pentru toate perioadele "T" obținem:
Gt = K0(St - St-1) + Ct unde 0 < K0 ≤ l (3)

Dată fiind această formă generală a modelului este

necesar, în continuare, să definim din punct de vedere
operațional fiecare componentă și să arătăm modul ei de
estimare.
După cum se observă mai sus, cererea de înlocuire
trebuie considerată în mod explicit. Dacă la nivelul unei
gospodării cererea de înlocuire se manifestă doar la anumite
intervale de timp, atunci când se consideră această cerere la
nivelul tuturor gospodăriilor, ea ne apare ca fiind continuă și
depinzând în primul rând de distribuția „vârstei” stocului
aflat în folosința populației. Deci, pentru estimarea mărimii
lui “Ct” este nevoie să se cunoască, în fiecare an, nivelul
acestui stoc pentru bunul considerat. Deoarece lucrul acesta
nu este practic posibil, noi sugerăm o metodă pentru calculul
nivelului stocului bazată pe conceptul deprecierii continue a
bunurilor de folosință îndelungată pe parcursul vieții lor.
7
Dacă se admite că un bun de folosință îndelungată se
depreciază cu o rată constantă "d", atunci nivelul stocului
acestui bun în fiecare an se poate calcula în funcție de
vânzările ponderate ale perioadei respective și ale celor
trecute, în care ponderile utilizate sunt definite cu ajutorul
unei funcții exponențiale ale parametrilor deprecierii.
Pornind de la aceste considerente, în urma mai multor
substituiri și transformări ecuația cererii devine:

Odată ajunși aici este necesar să definim o altă

componentă de bază a modelului stocului de echilibru “St”.
Așa cum s-a arătat, într-o perioadă oarecare "t", în cadrul
economiei există anumite condiții social-economice și
culturale care determină o limită maximă “St” spre atingerea
căreia consumatorii tind să-și ajusteze stocul existent de
bunuri de folosință îndelungată, "St-1". Limita aceasta este
reprezentată de stocul de echilibru (sau nivelul de dotare
dorit). Acest stoc nu poate să fie observat; el trebuie estimat
pentru fiecare produs analizat pe baza selecționării în cadru1
8
unei funcții matematice a celor mai corespunzătoare variabile
care-l definesc. Alegerea variabilelor explicative ale stocului
de echilibru trebuie, în primu1 rînd, să aibă o bună bază
teoretică; cu alte cuvinte, între stocul de echilibru și
determinanții săi este necesar să existe o strânsă legătură bine
definită, care rămâne relativ stabilă de-a lungul unei perioade
de timp sau se schimbă într-o direcție ce poate fi anticipată.
In al doilea rând, este nevoie ca variabilele alese să poată fi
bine conceptualizate, măsurate și previzionate. In sfârșit, se
impune ca decizia de alegere a acestor variabilesă aibă în
vedere și posibilitatea utilizării unor metode eficiente de
estimare a parametrilor funcției lui “St”.
O problemă de o deosebită importanță o reprezintă
găsirea celei mai corespunzătoare forme structurale a funcției
stocului de echilibru. La nivelul actual de dezvoltare a
modelării fenomenelor economice nu există posibilitatea
definirii apriori a acestei forme. Se pot însă formula și testa
diverse ipoteze pe baza analizei temeinice a caracteristicilor
cererii produsului cercetat și a datelor empirice existente.
Cea mai frecventă și cea care permite obținerea celor mai
corecte estimări este forma liniară de exprimare a legăturilor
dintre stocul de echilibru și variabilele care-l definesc. Când
relațiile structurale sunt mai complexe, reprezentarea
corespunzătoare se face folosindu-ne de unele transformări;
uneori variabilele sunt logaritmate, alteori se lucrează cu
rădăcina pătrată a acestora, etc.
9
 Presupunând că am specificat factorii determinați ai
stocului de echilibru ca și formă structurală a funcției
acestuia pentru produsul analizat ne putem, în final, îndrepta
atenția spre ultima componentă a modelului, rata de ajustare.
După cum am subliniat, cererea fiecărei perioade reprezintă
o fracțiune "Kt" (0 < Kt ≤ 1), o diferență dintre stocul de
echilibru "St" și stocul existent în uzul populației la începutul
perioadei "St-1". Fără îndoială că stocul de echilibru se
modifică de la perioadă la perioadă, odată cu schimbările
factorilor care-l determină. In formularea inițială a
modelului, noi am considerat că rata de ajustare este
constantă și prin urmare, procesul de ajustare nu diferă de la
o perioadă la alta. In realitate însă, datorită modificării
condițiilor socio-economice în timp, ajustarea reprezintă un
proces dinamic ce trebuie reflectat ca atare în contextul
modelului. Și în această privință modelul nostru de abordare
este diferit de al unor cercetări anterioare prin aceea că
încearcă o formulare mai realistă a procesului de ajustare
care să reflecte ideea variabilității ratei de ajustare. In cadrul
pieței majorității bunurilor de consum de folosință
îndelungată din țara noastră un rol deosebit îl joacă și
condițiile de vânzare pe credit existente. Noi susținem că
trecerea de la nefolosirea practicii de vânzare pe credit la
utilizarea acesteia și mai apoi schimbările condițiilor de
vânzare în rate pentru un anumit produs au avut un puternic
efect asupra procesului de ajustare a stocurilor existente către

10
stocul de echilibru; folosirea creditului asigură o anumită
flexibilitate în privința modului cum se manifestă cererea din
partea unității de consum. Intensitatea influenței acestor
condiții asupra ratei de ajustare depinde însă și de mărimea
decalajului dintre stocul de echilibru "St" și stocul existent la
începutul perioade "St-1". Corespunzător unui anumit decalaj
reacția consumatorilor va fi cu atât mai imediată cu cât
condițiile de vânzare pe credit sunt mai favorabile pentru
cumpărător. Politica privind vânzările în rate și, în mod
deosebit, mărimea acontului influențează economiile pe care
o anumită unitate de consum trebuie să le facă în vederea
cumpărării unui bun de folosință îndelungată. Totodată, la
nivelul masei cumpărătorilor, politica de vânzare în rate (mai
ales cea în privința numărului de rate admis) influențează și
asupra raportului dintre sumele care se recuperează de la
aceștia într-o perioadă și sumele care urmează a fi recuperate
în perioadele următoare.
Dacă notăm cu "Rt" suma acordată drept credit în
perioada "t" pentru cumpărăturile în rate efectuate și cu
"Pt" suma obținută de la ei de-a lungul perioadei, în contul
debitului existent, putem determina modificare netă „Dt
„raportul dintre credit și debit, după cum urmează:

Dt = Rt - Pt (5)

11
 Considerăm că "Dt", influențând asupra numerarului
aflat la consumatori, duce la creșterea puterii de cumpărare
și are un rol deosebit asupra ratei de ajustare.
Reflectând această influență în structura modelului,
ipoteza privind procesul de ajustare poate fi formulată astfel:

St - St-1 = Kt (St - St-1) (6)

unde: .

Formularea de mai sus presupune că, pentru o anumită

valoare a lui „KC” și „Dt”, decalajul între St şi St-1 va fi redus
într-o proporție inversă cu mărimea sa. Aceasta se poate
explica în parte prin faptul că un decalaj mai mare este
probabil asociat cu o mai mare incertitudine și risc în
privința alocării resurselor financiare de către consumatori

12
pentru bunuri de uz îndelungat decât în cazul unui decalaj
mic.
Procedând în mod similar ca în deducerea ecuației (4)
obținem următoarea ecuație a cererii pentru un bun de
folosință îndelungată:

(7)

Dacă presupunem că într-un anumit caz trei variabile "X1",

"X2" și "X3" intră ca argumente în funcția stocului de
echilibru și că se folosește forma liniară a acesteia avem:

St = b0 + b1X1 + b2X2 + b3X3;

In final, luând în considerare cele de mai sus, se definește

ecuația finală a cererii care este:

13
 Modelul de mai sus a fost verificat cu rezulate bune la
nivel macroeconomic din ţara noastră. Evaluarea modelului
pentru fiecare caz în parte s-a făcut utilizându-se trei
categorii de criterii: teoretice, statistice și de previziune.
In primul rând, s-a urmărit în ce măsură rezultatele
respective sunt compatibile cu teoria economică.
In al doilea rând, s-au folosit criterii de ordin statistic
cum sunt:
 Evaluarea mărimi autocorelației valorilor reziduale;
 Evaluarea multicoliniarității între variabilele
independente;
 Evaluarea nivelului de semnificația a coeficienților
estimați;
 Proporția variației explicate de mulțimea variabilelor
independente;
 Eroarea standard a valorilor estimate.

In al treilea rând, modelele au fost analizate și prin prisma

calităților de previziune pe care le posedă. In cadrul unei
simulări „ex post” și a unei simulări „ex ante” s-au comparat
vânzările actuale ale produsului într-o perioadă oarecare cu
cele calculate pe baza fiecărui model. Totodată, în vederea
evaluări performanțelor modelelor considerate în raport cu
14
un model care se bazează pe extrapolarea trendului s-a folosit
o formă a coeficientului lui Theil. Acest coeficient reprezintă
un raport între abaterile medii pătratice ale celor două
modele comparate.
In încheiere apreciem că utilizarea acestui model dinamic în
prognoza pe termen mediu (1-2 ani) a cererii pentru bunuri
de folosință îndelungată ar fi deosebit de utilă tuturor
verigilor care la diferite niveluri se ocupă de managementul
şi marketingul activităților vizând producția și
comercializarea cu eficiență economică și socială sporită a
unor astfel de bunuri.

15