Universitatea Politehnica Timişoara

Facultatea de Inginerie Electrică şi Energetică

Departamentul de Electroenergetică

Curs 7

Cap. 3 PROGNOZA CONSUMULUI DE ENERGIE

▪ Aspecte generale ale activităţii de prognoză
▪ Metode de prognoză prin extrapolare
▪ Metode indirecte de prognoză
▪ Metode analitice de prognoză
▪ Metoda comparaţiilor
▪ Metoda Delphi
▪ Noţiuni de bază referitoare la curbele de sarcină

Curs Anul 1 Ingineria Sistemelor Electroenergetice

Titular disciplină: Ş.l.dr.ing. Ioan BORLEA
Prognoza consumului de energie este activitatea ştiinţifică ce are drept scop previziunea
consumului de energie a unui consumator echivalent, pe baza analizei calculelor şi
interpretărilor unui ansamblu de date diversificate privind consumul de energie în trecut
precum și date referitoare la factorii de influență ai acestuia în trecut și în viitor, astfel
încât în final să se realizeze o concordanță cât mai exactă între consumurile prognozate şi
cele efectiv realizate.
Prognoza consumului de energie electrică înseamnă estimarea evoluției în timp a
consumului de energie a unui consumator echivalent, cu precizarea unor intervale
de încredere, bazată pe studiul împrejurărilor care o determină.
Activitatea de prognoză a consumului de energie se desfășoară în etapele:
1. Identificarea cauzelor care influenţează consumul de energie;
2. Determinarea calitativă şi apoi cantitativă a formei legii de legătură (a corelaţiei)
dintre cauză şi efect;
3. Utilizarea corelaţiei stabilite anterior pentru prognozarea efectivă a consumurilor
viitoare.Verificarea rezultatelor prognozei cu valorile consumurilor efectiv
realizate în viitor în scopul corectării corelaţiei dintre consumul de energie şi
cauzele care îl determină.

2/24
Consumul de energie, pentru un consumator echivalent, reprezentat de o zonă
geografică populată mai mult sau mai puțin extinsă (oraș, zonă geografică, țară
etc.), în care există diverse tipuri de consumatori de energie, este determinat de o
serie de factori (cauze) cu un caracter aleator, mai mult sau mai puțin pronunțat,
astfel:
 factori climatici: temperatura medie, durata insolaţiei zilnice, viteza vântului,
cantitatea de precipitaţii etc. ;
 factori demografici: numărul de locuitori din zonă (sau dintr-o anumită ţară),
numărul de naşteri la mia de locuitori (natalitatea), sporul populaţiei (diferenţa
dintre natalitate şi mortalitate) etc. ;
 factori economici: produsul intern brut (PIB), productivitatea muncii, venitul
mediu pe locuitor, ritmul de dezvoltare al economiei, nivelul de înzestrare
tehnologică, nivelul de trai şi calitatea vieţii; de asemenea, un element esenţial îl
constituie preţul de cost al energiei el fiind legat de raportul dintre cerere şi ofertă
pe de o parte şi de mărimea rezervelor şi de politica economică adoptată pe de altă
parte;
 alţi factori ca de exemplu: ziua din săptămână la care se referă consumul de
energie; se știe că în zilele de sărbătoare consumul este mult diminuat faţă de zilele
lucrătoare în care activitatea productivă conduce la o sporire a cererii de energie.
3/24
Necesitatea prognozei consumului de energie se justifică prin faptul că:
 perioada de realizare a obiectivelor mari energetice este lungă (5 ÷ 20 de ani);
 durata de funcţionare a obiectivelor este foarte mare (35 ÷ 150 de ani);
 costurile legate de investiţii sunt extrem de ridicate;
 daunele provocate de nealimentarea cu energie consumatorilor sunt de regulă
foarte importante;
 optimizarea costurilor este o condiţie de bază a exploatării sistemului energetic.

Este imperios necesară respectarea unui echilibru continuu între cerere şi ofertă
(consumul de energie și generarea acesteia, mai ales în cazul energie electrice),
în caz contrar întreaga activitate economică este perturbată cu consecinţe dintre
cele mai neplăcute asupra costurilor suplimentare, respectiv daunelor datorate
dezechilibrului dintre producţia şi consumul de energie.
Este util de remarcat că echilibrarea ofertei cu cererea se face atât în faza de
proiectare a obiectivelor energetice, când se stabilesc limitele grosiere ale
posibilităţilor de producere a energiei, cât şi în faza de exploatare când se
realizează o echilibrare exactă printr-un reglaj fin (în cazul producerii energiei
electrice totdeauna energia produsă este stric egală cu cea consumată în care se
includ și pierderile).
4/24
Principalele caracteristici ale activităţii de prognoză sunt:
 caracter sistemic - se relevă prin evidenţierea legăturilor energeticii cu
sistemul economico-social pe care-l deserveşte (energetica preia surse și
resurse energetice din natură, realizează conversia energiei în formele
cerute de consumatori și livrează această energie consumatorilor din
economie și societate);
 caracter dinamic - desfăşurându-se în timp, prognoza trebuie să fie o
activitate continuă, periodică (structura și mărimea consumatorilor
variază permanent astfel încât și producția de energie urmărește această
dinamică, de asemenea factorii de influență pot suferii schimbări
neprevăzute);
 are un rol de bază în cadrul activităţilor tehnico-economice dintr-o
economie, pentru justificarea deciziilor, normarea consumurilor,
fundamentarea aprovizionării cu energie etc.
5/24
După perioada de timp pe care se
desfăşoară:
 foarte scurte (până la 1 an);
 scurte (între 1 ÷ 5 ani);
 medii (între 5 ÷ 10 ani);
 lungi (între 10 ÷ 25 ani sau mai mult);
După extinderea spaţială a consumului
prognozele pot fi pentru:
 consumatori individuali;
 consumatori regionali;
 consumatori zonali;
 consumatori naţionali;
 consumul mondial;
După scop sunt următoarele prognoze:
 în profil teritorial;
 pe ramuri economice;
 la nivel naţional;
După natura metodei matematice
utilizate există prognoze:
 deterministe (consumul viitor este
stabilit exclusiv pe baza cauzelor din
trecut);
 probabilistice (iau în calcul anumite
variații ale factorilor care
influențează consumul cu anumită
probabilitate; oferă rezultate
superioare, dar calculele sunt
complexe);
6/24
După tipul metodei care stă la baza prognozei deosebim:
 prognoze explorative, când analiza are loc din trecut spre viitor;
 prognoze normative, când analiza se petrece dintr-un viitor dorit (impus)
spre prezentul cunoscut;
 prognoze mixte (viitor impus rezultă un prezent necesar);

După natura variabilei independente:

 dacă timpul este variabila independentă sunt prognoze directe (endogene):
W = f(t)
 dacă sunt mai multe variabile independente, alţi parametri dacât timpul,
atunci prognozele sunt indirecte (exogene):
W = f(x1, x2, ...)
în acest caz variabilele x1(t), x2(t), … sunt funcții de timp – t .

După numărul de componente ale consumului:

 prognoze globale (sintetice), în prognoză este considerat consumul întreg
pentru consumatorul echivalent respectiv;
 prognoze pe componente (analitice), la care consumul general este defalcat
pe componente în funcție de tipurile acestuia;
7/24
Pentru stabilirea necesarului surselor și resurselor energetice care să
satisfacă nevoile unui anumit consumator (individual sau echivalent)
pe o perioadă de timp în viitor, este necesară cunoașterea evoluției
istorice consumului de energie al acestuia pe un interval de timp
suficient de lung. În acest sens, este necesară întocmirea un studiu de
prognoză a consumului de energie.
Metodologia de elaborare a unui studiu de prognoză a consumului de
energie cuprinde următoarele etape principale:
1. Colectarea, selectarea şi prelucrarea datelor iniţiale;
2. Stabilirea modelului matematic al consumului;
3. Calcularea prognozei în mai multe variante, analiza variantelor
obţinute şi stabilirea prognozei finale.

8/24
Pentru realizările unei prognoze cât mai exacte trebuie utilizată o bază de date
suficient de vastă şi corectă. Ea trebuie să conţină:
 Valorile consumului de energie global şi pe componente (dacă este posibil), pentru
o perioadă de timp suficient de îndelungată (minimum 5 ani în cazul prognozelor
pe termen scurt și foarte scurt).
 Evoluţiile factorilor demografici, economici, climatici pe aceeaşi perioadă de timp.
În condiţiile tehnice actuale crearea, reactualizarea şi folosirea bazei de date în condiţii
foarte bune poate fi făcută numai folosind calculatoarele numerice prevăzute cu
Sisteme moderne de Gestionare de Baze de Date (numite pe scurt SGBD). Se poate
utiliza fie un SGBD general în cadrul căreia se construieşte aplicaţia dedicată
prognozei consumului de energie, fie un program informatic de baze de date
special conceput numai pentru acest scop.
Actualizarea bazei de date constituie o operaţie permanentă care necesită un volum
foarte mare de muncă şi care ridică o responsabilitate deosebită. Dacă baza de date
este corectă, atunci există o bună probabilitate ca rezultatele prognozei să fie
verificate de practică, însă dacă baza de date este greşită atunci probabilitatea de a
obţine rezultate bune este extrem de redusă, practic nulă.

9/24
 Introducerea datelor primare poate fi facilitată prin folosirea unor sisteme
automate adecvate, sisteme cu microprocesoare pentru achiziţia datelor,
destinate consumului de energie. Tehnologiile actuale permit colectarea prin
telemăsurători şi teletransmisii de date, la un calculator unic aflat într-un
centru de dispecerat, a valorii energiilor (puterilor medii orare) consumate
de utilizatorii distribuiţi într-o zonă extinsă.
 De asemenea, în această etapă a prognozei, se realizează şi o primă selectare
şi prelucrare a datelor colectate care constă în vizualizarea lor sub formă
grafică, urmată apoi de prelucrarea lor statistică în scopul eliminării datele
eronate grosolan.
 O altă preocupare o constituie stabilirea existenţei unei corelaţii între
consumul de energie şi unul sau mai mulţi parametri consideraţi ca
variabile independente (factori climatici, economici etc., ). Dacă corelaţia
există, atunci interesează natura ei (liniară, neliniară etc). Şi în acest caz
vizualizarea grafică a dependenţei dintre variabile oferă răspunsuri
intuitive suficient de corecte şi rapide.

10/24
Curba de consum, reprezintă variaţia energiei consumate în timp (sau în raport cu alt
parametru) şi ea poate fi descompusă în mai multe componente. Experienţa de
prognoză a consumului de energie evidenţiază existenţa a patru componente
principale care determină curba de consum:
 Trendul sau tendinţa (T) reprezintă componenta principală a consumului,
stabilind forma globală de modificare (evoluție) a consumului de energie în timp.
 Componenta ciclică (C) îşi datorează existenţa unor cauze fluctuante cu acţiune
lentă cum ar fi corelaţia cerere – ofertă, având de regulă o perioadă de timp mai
mare ca un an.
 Componenta sezonieră (S) este cauzată de anumiţi factori care prezintă fluctuaţii
sezoniere (în special factorii climatici). Această componentă are o perioadă de
variaţie de câteva luni şi o formă asemănătoare pentru toţi anii.
 Componenta aleatoare (ε) se datorează cauzelor întâmplătoare, care nu au fost
menţionate anterior.
Deci consumul de energie este însumarea componentelor acestuia astfel:

W(t) = T(t) + C(t) + S(t) + ε(t)

11/24
 Componentele modelului matematic al curbei consumului de energiei

4.000
Wi Trend Ciclica Sezoniera aleatoare Wi
[GWh]
3.000

2.000

1.000

0.000
1 4 7 10 13 16 19 22 25 28 31 34 37 40
Timpul (anotimp)
-1.000

Wi – consumul de energie; T – Trendul; C – componenta Ciclică;

S – componenta Sezonieră; ε – componenta aleatoare
12/24
 Evoluția consumului lunar de energie electrică în SUA
Perioada Noiembrie 2013 - Decembrie 2019, valori lunare în [GWh]
[ GWh ]

420000

400000

380000

360000

340000

320000

300000

280000
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 32 34 36 38 40 42 44 46 48 50 52 54 56 58 60 62 64 66 68 70 72
[ Luna ]

www.eia.gov
OBS ! - Trendul consumului de energie cvasi-constant
- Se poate observa ușor variația sezonieră pe perioada fiecărui an dintre
cei 6 ani reprezentați.
- Componenta ciclică este mai greu vizibilă.
13/24
 Pentru creşterea probabilităţii de realizare a rezultatelor prognozate orice studiu
ia în considerare mai multe variante posibile. Aceste variante diferă între ele prin:
 numărul de date considerate pe perioada trecută,
 tipul modelului matematic considerat,
 ipotezele de lucru adoptate etc.
 Colectivului de specialiști care realizează prognoza îi revine sarcina de a stabili
care dintre variantele analizate are şansele cele mai mari de a fi corectă şi pe baza
ei să se furnizeze rezultatele finale ale prognozei.
 Pentru compararea variantelor considerate se utilizează criterii de apreciere a lor:
 indici de calitate ai trendului (coeficient de corelaţie, raport de corelaţie, dispersia,
suma valorilor absolute ale pătratelor abaterilor etc.)
 verificarea variantelor prognozelor în câteva puncte (ani) cunoscute; pentru a
avea puncte de verificare, ultimii 2÷3 ani din perioada trecută sunt consideraţi
în perioada viitoare; în acest mod rezultatele prognozei pe primii 2÷3 ani pot fi
verificate.
14/24
  Utilizarea pentru apreciere a valorilor obţinute cu alte mijloace (prognoze
anterioare, sau realizate de alte colective, date existente în literatura de
specialitate etc.).
 Aprecierea euristică, pe baza experienţei şi intuiţiei specialiştilor cu un stagiu
îndelungat în activitatea de prognoză poate fi deosebit de utilă, ducând la
rezultate spectaculoase.
 După compararea variantelor de prognoză şi stabilirea variantei finale
rezultatele prognozei se furnizează în general sub o formă cât mai elastică şi
flexibilă.
 Intervalele de valori în care să se găsească consumul viitor sunt cu precizarea
probabilităţii de respectare a acestui interval; este aşa numita prezentare a
rezultatelor sub formă probabilistică.
 Sunt analizate diferite scenarii, cu rezultatele aferente, în care se presupune că
evoluţia consumului are loc conform unor ipoteze generale care să ia în calcul
condiţiile concrete considerate.

15/24
 Principiul metodei: această metodă de prognoză presupune ipoteza conform căreia
factorii, tendinţele şi cauzele care au determinat evoluţia consumului de energie în trecut se
păstrează şi în viitor, pe durata prognozei neintervenind schimbări dramatice, bruşte care să
influenţeze evoluţia consumului.
 Această metodă constă în stabilirea unui model matematic sub forma unei funcţii de
una sau mai multe variabile (în general o singură variabilă, timpul), care să
aproximeze cât mai bine trendul pe perioada trecută.
 Determinarea coeficienţilor funcţiei se face rezolvând un sistem de ecuaţii, în general
liniar, ai cărui coeficienţi se calculează cu ajutorul consumurilor de energie din
perioada trecută.
 Odată stabilită această curbă, ea se extrapolează; în acest sens se introduc în expresia
funcţiei valorile variabilelor independente din perioada viitoare rezultând apoi
valorile corespunzătoare ale consumului de energie.

Etapele de lucru care se parcurg la prognoza extrapolativă sunt:

 Stabilirea formei funcţiei ce aproximează trendul.
 Calculul coeficienţilor ce intervin în funcţia respectivă.
 Calculul consumurilor viitoare.
 Aprecierea calităţii modelului matematic.
16/24
Considerarea curbelor utilizate pentru a modela tendinţa consumului s-a făcut avându-se
în vedere următoarele elemente:
 Pentru aproximarea corectă a curbei de tendinţă se folosesc doar legi simple (funcții
matematice simple), fiindcă s-a demonstrat că ele au o probabilitatea mai mare de
veridicitate decât legile complicate.
 Experienţa a demonstrat că:
 În majoritatea situaţiilor consumul de energie are tendinţa de creştere în timp, cu
toate că pot există perioade scurte în care el poate avea uşoare scăderi. În acest
caz trebuie folosite curbele cu creştere continuă.
 Există mai rar situaţii speciale — în care pot apare limitări de natură tehnică,
economică, ecologică — care conduc la o tendinţă de plafonare a consumului. În
aceste condiţii pentru prognoză se recomandă utilizarea curbelor cu creştere
limitată.
 Prin transformări algebrice simple, majoritatea legilor de variaţie pot fi aduse la
forma unui polinom, care în această situaţie reprezintă cazul general de model.
 Deciziile politice sau administrative nu pot fi prognozate și de aceea vor apare ca și
puncte de ne-continuitate în evoluția consumului.
17/24
 SUBSTITUŢII PENTRU
TIPUL FUNCŢIEI EXPRESIA MATEMATICĂ ADUCERE LA FORMA
GENERALĂ

y = a0 + a1·x
Liniară W(t) = a+b·t y=W x=t
a0 = a a1= b
FUNCȚIE CU
y = a0+a1·x+a2·x2+...
CREŞTERE
Polinomială W(t) = a+b·t+c·t2+... y=W x=t
CONTINUĂ a0 = a a1= b a2= c ....

y = a0 + a1·x
Exponenţială W(t) = a·e b·t y = ln (W) x = t
a0 = ln (a) a1= b
y = a0+a1·x
Logaritmică W(t) = ln(a+b·t) y = eW x = t
FUNCȚIE CU
a0 = a a1= b
CREŞTERE
y = a0+a1·x
LIMITATĂ W(t) = a / (b+c·e(- d·t))
Logistică y = ln [W / (a + W·b)]
x=t
a0 = ln ( c-1 ) a1= d
18/24
Graficele tipurilor de funcţii luate ca model pentru
curbele de tendinţă ale consumului de energie

19/24
 y Y
Yk
y = f (x)
yk k
yk - ymed
Xk
ymed X
O
1
n
xk - xmed

2
o
xmed xk x

OBS !
- Curba de cea mai bună regresie y = f(x) trece prin punctele și printre punctele
notate 1, 2 ... n, care reprezintă perechile de valori (xi, yi) date.
- Sistemul de coordonate Y, X schimbă originea axelor în punctul de coordonate -
(xmed, ymed).
20/24
 METODA CELOR MAI MICI PĂTRATE - MCMMP

- Suma pătratelor diferențelor să fie minimă: - Modelul matematic polinomial de grad m

n ales pentru prognoză:

s = [ yk − f ( xk )]2 = min m
k =1 f ( x) =  ai  x i = y
ˆk
- Mediile aritmetice ale coordonatelor: i =0
- Suma pătratelor diferențelor devine:
1 n 1 n n
x =  xk ; y =  y k s =  [ y k − y k )]2 = min
n k =1 n k =1 k =1

În noile coordonate Xi și Yi relațiile de mai sus se pot scrie:

X k = xk − x xk = X k + x
Yk = yk − y yk = Yk + y
m n m
Y = F ( X ) cu F ( X ) =  Ai  X i S =  [Yk −  Ai  X k i )]2 = min
i =0 k =1 i =0

Minimizarea lui S înseamnă anularea derivatelor parțiale calculate în funcție de coeficienții Ai :

n
S =  [Yk − F ( X k )] = min
 S  n m
=  
[ [Yk − Ai  X k i ]2 ] = 0
2
k =1 A j A j k =1 i =0
21/24
 m
F ( X ) =  Ai  X i
m
f ( x) =  ai  x i
i =0 i =0

i 0 1 2  m
 n n n
  n 
0
n X k X 2
k   X m
k   Yk 
 n k =1
n
k =1
n n
k =1
  0
A  n
k =1

 X m +1 
 A    Yk  X k 
1   k  k 
2 3
X X  X
k =1
k
k =1 k =1 k =1
k
  1   k =1 
 n n n n
  A  =  n 
 X2 m+ 2   Y X2
 X  k  
2
3
X 4
 X  
k =1
k
k =1
k
k =1 k =1
k
 ...
  k =1 k k

        Am    
m n m n n n  n 
 X k  k
X m +1
 k 
X m+ 2
 X 2m
   Y  X m

 k =1   k =1 
k k k
k =1 k =1 k =1

22/24
 m
F ( X ) =  Ai  X i
m
f ( x) =  ai  x i
i =0 i =0

i 0 1 2  m
 n n

0 n 0 X 2
k   X m
k  0 
   A0   Y  X 
k =1 k =1 n

1 0
n
m +1    k 
  
k
n
0  X
X  
k =1
 2
k =1
k
 A
 1
  A  =  2
k
 n 2 n n

 X k
k =1
 k
X 4 n
m+ 2    Yk  X k 

2
0  Xk   k =1
 k =1 k =1
k =1
  ...    
        Am   n m

n
m  X k
n n n   Y  X
X m +1
X m+ 2
   
k k
 k =1
m 2m
 X
 k =1 
k k k
k =1 k =1 k =1

OBS ! Sumele la putere impară sunt nule datorită schimbării originii sistemului de coordonate.
23/24
Exemplu pentru cazul m=2 adică model matematic pătratic:

f ( x) = a0 + a1  x + a2  x 2 F ( X ) = A0 + A1  X + A2  X 2

i/ j 0 1 2
0  n   
n

 2 0
 0 X   A0   n

    Yk  X k 
k
 k =1
1  0 n
0   A1 =  k =1
n 2  k
X 2
n 
 
   n
2


2      Yk  X k 
k =1 A
Xk Xk 
4 2

k =1 0 k =1   k =1 

Exemplu pentru cazul m=1 adică model matematic liniar:

i/ j 0 1
f ( x) = a0 + a1  x
0 n 0  A   0 
F ( X ) = A0 + A1  X  n
2
0
=  n

1 0


k =1
X k 
  A1   k k 

 k =1
Y  X

24/24
• Prognoza consumului de energie
(continuare)