NEUROTRANSMIŢĂTORII ȘI

PSIHOPATOLOGIILE NEUROTRANSMITERII
SINAPTICE
Unități de conținut
 Definiția și clasificarea neurotransmițătorilor.
 Neurotransmițătorii cu acțiune rapidă și
psihopatologiile conexe.
 Neurotransmițătorii cu acțiune lentă și
psihopatologiile conexe.
 Studiu de caz: Nivelul neurotransmițătorilor la copiii
abuzați (Purvis, McKenzie, Kellermann, & Cross,
2010).
Obiective

 identificarea principalelor categorii de neorotransmițători;

 evidențierea particularităților neurotransmițătorilor (sinteza,
localizarea și efectele acestora);
 analiza psihopatologiilor conexe neurotransmițătorilor;
 discuția studiului de caz.
Sinapsele și neurotransmițătorii
Definiția

 Neurotransmițătorii, sau mediatorii chimici, sunt subsțante

chimice care se găsesc în sistemul nervos, prin intermediul
cărora se face transmiterea impulsurilor nervoase în sinapse.
 Existența neurotransmițătorilor a fost confirmată prin
cercetarile lui Otto Loewi (1921).
Clasificarea neurotransmițătorilor

 Cu acţiune rapidă:
- sunt implicaţi in raspunsurile prompte ale SN;
- sunt sintetizați preponderemt în butonii axonali.
 Cu acţiune lentă:
- produc modificări de durată;
- sunt sintetizați preponderent în corpurile neuronilor.
Neurotransmiţători cu acţiune rapidă
 Acetilcolina (Ach) și boala Altzheimer, amnezia.
 Serotonina (5 – HT) și depresia.
 Dopamina (DA) și adicția, schizofrenia, boala Parkinson.
 Norepinefrina (NE) și stresul.
 Epinefrina (E) și reacția luptă sau fugă.
 Acidul gama-amino-butiric (GABA) și autismul, ADHD.
Acetilcolina (Ach)
 Sinteza:
- nucleii septali;
- nucleul talamic anterior.
 Localizare:
- scoarța cerebrală;
- sistemul limbic;
- hipocamp;
- talamus și hipotalamus.
 Efecte:
- principalul modulator excitator;
- trezirea corticală şi activarea comportamentală;
- implicarea în procesele memoriei;
- activarea musculară;
- activarea SNV (ritmul cardiac, digestia etc.)
Acetilcolina şi psihopatologiile conexe
 Boala Alzheimer se caracterizează prin deficienţe cognitive,
în special mnezice, care corelează cu scăderea producţiei de
ACh din nucleii septali, talamic anterior şi hipocamp.
- Degenerescenţa neuronală constă în formarea unor
fascicole dense de fibre dispuse ca nişte ghemuri sau plăci.
- Examenul macroscopic al creierului arată o reducere
accentuată a volumului, din cauza atrofiei scoarţei cerebrale
cu micşorarea circumvoluţiunilor cerebrale, predominant în
regiunile frontală, parietală şi temporală anterioară, lărgirii
şanţurilor dintre circumvoluţiuni şi a ventriculilor cerebrali.
 Studiile arată că pacienţii cu amnezie au un deficit marcant
de Ach.
Acetilcolina (clip)
Serotonina (5-HT)
 Sinteza:
- nucleii formaţiunii reticulate din mezencefal.
 Localizare:
- scoarța cerebrală;
- hipotalamus;
- trunchiul cerebral;
- măduva spinării.
 Efecte:
- controlul dispoziției (depresia, mania);
- reglarea somnului;
- controlul impulsivității;
- inhibitor al durerii;
- reglarea tensiunii arteriale și activității hormonale.
Serotonina versus depresia
 Depresia se caracterizează prin următoarele simptome:
 stări de tristeţe prelungită;
 lipsă de ineres pentru activitățile obișnuite;
 astenie, cefalee, insomnii, gânduri de inutilitate etc.
 Există și depresia de intensitate psihotică (cu un deficit
marcant de serotonină și norepinefrină) care se manifestă
printr-o triadă de simptome:
 dispoziţie scăzută cu ideație suicidară;
 inhibiţia proceselor asociative;
 inhibiţie psihomotorie.
Depresia (clip)
Portretul persoanei cu depresie
Dopamina (DA)
 Sinteza:
- substanța neagră din mezencefal.
 Localizare:
- scoarța cerebrală;
- ganglionii bazali;
- sistemul limbic;
- hipotalamus.
 Efecte:
- controlul stării de plăcere;
- reglarea stărilor emoționale;
- controlul activităţii mișcărilor voluntare;
- implicarea în procesele cognitive, atenționale şi motivaționale.
Dopamina (DA) și psihopatologiile conexe
 Unii neuroni dopaminergici sunt implicaţi în controlul stării de
placere, care constituie o recompensă cerebrală – aceasta fiind
„calea comună” de acţiune a majorităţii drogurilor. Din aceste
motive persoana dependentă de drog poate trece fără dificultate de
la un produs la altul.
 Cocaina, de exemplu, afectează în mod direct nivelul de dopamină
din creier, împiedicând neuronii să recapteze dopamina,
declanşând astfel reacţii adictive de plăcere.
 O creştere a concentraţiei de dopamină în creier are un rol în
dezvoltarea schizofreniei.
 În maladia Parkinson degenerescenta neuronilor dopaminergici
din ganglionilor bazali, este responsabilă de mişcările anormale a
persoanelor cu această maladie.
Legarea cocainei de pompele de recaptare;
inhibarea recaptarii dopaminei
Norepinefrina (NE)
 Sinteza:
- locus coeruleus din trunchiul cerebral.
 Localizare:
- scoarța cerebrală;
- hipocamp;
- talamus;
- mezencefal.
 Efecte:
- creșterea nivelului activităţii excitatorii din creier (vigilența);
- reglarea reacțiilor de stres;
- controlul dispoziției;
- reglarea funcțiilor cognitive;
- controlul SNV parasimpatic.
Norepinefrina și stresul
Epinefrina (E)
 Sinteza:
- zona medulară a glandelor suprarenale.
 Localizare:
- SNV simpatic;
- glandele suprarenale.
 Efecte:
- creșterea nivelului activităţii excitatorii;
- pregătește organismul pentru a se confrunta cu stresul;
- declanșează mecanismele de tip luptă sau fugă;
- consolidarea memoriei;
- controlul SNV simpatic.
Epinefrina și reacția luptă sau fugă
Acțiunea combinată a neurotransmițătorilor
Acidul gama-amino-butiric (GABA)
 Sinteza:
- măduva spinării, cerebel, ganglionii bazali şi alte zone corticale.
 Localizare:
- SNC.
 Efecte:
- principalul modulator inhibitor;
- reglează somnul;
- controlul activității motorii etc.
GABA și psihopatologiile conexe
 Nivelul redus al acestui neurotransmitator poate
determina hiperexcitabilitate, inclusiv deficiențe in
dezvoltare și epilepsie;
 este un marker biochimic al autismului (Dhossche et al.,
2002);
 este un marker al ADHD cu tulburări de conduită (Prosser
et al., 1997).
Neurotransmițători cu acţiune lentă
(neuropeptidele)

 Neuropeptidele reprezintă o clasă complet diferită de

neurotransmiţători, care sunt sintetizaţi diferit şi ale căror
acţiuni sunt, de obicei, lente.
 Spre deosebire de substanţele din prima categorie, care sunt
sintetizate, de regulă, în butonii terminali, peptidele iau
naştere la nivelul corpului neuronal. Ulterior, sub formă de
granule secretorii, se deplasează lent, cu o rată de numai
câţiva cm/zi, prin transport axonal, către terminaţiile axonale
(butonii terminali). In neuroni, au fost descoperite mai mult
de 50 de peptide.
Neuropeptidele
• Sinteza:
- la nivelul reticulului endoplasmatic din corpul celular al
neuronului.
• Localizare:
- SNC.
• Efecte:
- modularea comportamentului;
- modularea extitației și inhibiției;
- implicare în mecanismele sensibilității și emoțiilor;
- implicare în percepția durerii;
- reglarea răspunsulrilor la stres.
Opioidele endogene

 Cea mai importantă familie de neuropeptide.

 Blochează durerea și cauzează somnolenţă.
 Principalele categorii de opioide sunt:
- enkefalinele – localizate în sistemul limbic, cerebel,
măduva spinării, neurohipofiză; cu implicații în reglarea
durerilor somatice;
- endorfinele – "endogenous morphine" localizate în SNC și
neurohipofiză; cu funcția principală de inhibare a
semnalelor dureroase. De asemenea ele produc și feeling-ul
de euforie, fericire.
Opioidele endogene și psihopatologiile conexe

 Cercetările au evidențiat faptul că dereglarea sistemului

opioidic are un rol important în inducerea tulburării de
depersonalizare.
 Depersonalizarea este o tulburare a conştiinţei propriului Eu
cu următoarele componente:
– Alterarea sentimentului propriului Eu — resimţită ca o
nesiguranţă anxiogenă faţă de propria persoană şi identitate,
„ca şi cum” acestea ar fi în pericol iminent de dispariţie.
– Alterarea sentimentului de corporalitate (desomatizarea).
– Derealizarea, unde subiectul pierde sentimentul realității
lucrurilor (totul pare straniu, fals, artificial).
Opioidele endogene și psihopatologiile conexe
 Antagonistul opioid naltrexonul s-a dovedit a fi eficient în
tratarea acestei tulburări. (Simeon Daphne. An Open Trial
of Naltrexone in the Treatment of Depersonalization
Disorder". Journal of Clinical Psychopharmacology. 13
October 2011).
 Efectul terpeutic al naltrexonului aduce mărturii despre
rolul sistemului opioidic endogen în patogeneza
depersonalizării.
Studiu de caz: Nivelul neurotransmițătorilor
la copiii abuzați.
 O mamă urmărea să restabilească custodia totală asupra copilului ei
care se afla în adopție temporară de un an. Cu toate acestea, copilul
avea reacții extreme în prezența mamei în timpul vizitelor. Copilul a
fost testat pentru a urmări activitatea neurotransmițătorilor înainte și
imediat după ce a fost vizitat de către mamă. O creștere bruscă a
nivelului mai multor neurotransmțători după vizită a indicat un
răspuns de stres dramatic asociat cu vizita. Atunci când mamei i s-a
prezentat rezultatul acestor analize femeia a mărturisit că utiliza
practici parentale abuzive cu copilul (Purvis, McKenzie, Kellermann,
& Cross, 2010).
Studiu de caz: concluzii
 În concluzie, abuzul poate afecta nivelurile neurotransmițătorilor.
 Consecințele abuzului se pot manifesta și pe termen lung. Specialiștii care
lucrează în domeniul sănătății și ocrotirii copilului ar trebui să fie
conștienți că acei copii cu un istoric de traume, neglijare și alte forme de
abuz, prezintă adesea un comportament care este determinat de niveluri
neregulate ale neurotransmițătorilor care sunt generate de abuz (Purvis,
McKenzie, Cross, Kellermann, & Huisman, 2011).
 Într-un studiu recent, s-a observat o reducere substanțială a
comportamentului inadaptabil la copiii cu risc atunci când nivelurile de
serotonină și de GABA au fost mărite cu ajutorul suplimentelor naturale
(Cross, Kellermann, McKenzie, Purvis, Hill, & Huisman, 2011).
Bibliografie
 Arseni, C. Tratat de neurologie. Vol. II. Sindroamele neurologice.
Bucureşti: Editura Medicală, 1980.
 Barker R.A., Barasi S. Neal M.J. Neuroscience at a Glance. Oxford:
Blackwell Science Ltd, 1999.
 Botez M. Neuropsihologie clinică şi neurologia comportamentului.
Bucureşti: Editura Medicală, 1996.
 Dale P., Augustine G.J., Fitzpatrick D., Hall W.C., LaMantia A.S.,
McNamara J.O., Williams S.M. Neuroscience, 3rd ed.
Massachusetts: Sinauer Associates Inc.
 Dănăilă L, Golu M. Tratat de neuropsihologie, vol. I+II. Bucureşti:
Editura Medicală, 2006.
 Goldstein L.H., McNeil J.E. Clinical Neuropsychology, The Atrium.
Southern Gate, Chichester, West Sussex: John Wiley and Sons Ltd,
2004.
 Kolb B., Whishaw I.Q. Fundamentals of Human Neuropsychology,
5th edition. New York: Freeman-Worth, 2003.
Dopamina și boala Parkinson