Dreptul afacerilor

2018
 Definiţia dreptului
• Drept - jus (latină)
= facultate ce aparţine şi se recunoaşte unei persoane de
a-şi manifesta activitatea într-un anumit sens, făcând un
anumit act; drepturile nu sunt recunoscute şi ocrotite
decât în măsura în care exercitarea lor intră în cadrul
actelor conforme regulilor juridice în vigoare – drept
subiectiv
=totalitatea regulilor juridice care asigură exerciţiul
drepturilor subiective şi care fac ca aceste drepturi să fie
acte licite – dreptul obiectiv
=ştiinţa care studiază dreptul obiectiv şi drepturile
obiective ce decurg din el – ştiinţa dreptului.
 Dreptul şi morala
• Ambele urmăresc raporturile între oameni, însă
dreptul este practic şi realist, morala fiind
abstractă şi idealistă
• Dreptul nu se ocupă de datoria faţă de sine însuşi,
de datoria către divinitate sau de datoria către un
corp de doctrine etice, ideale şi abstracte;
• Dreptul urmăreşte aplicarea imediată a unor
principii practice în societatea contemporană.
• Care este diferenţa fundamentală între cele două
concepte?
 Citate

• În cea mai bună formă a sa, omul este cel

mai nobil dintre animale; detaşat de lege şi
justiţie el este cel mai rău.
Aristotel

• Libertatea este dreptul de a face ceea ce ne

permit legile.
Charles de Montesquieu
 Sisteme de drept
- Se diferenţiază în funcţie de izvorul de drept
• Sistemul Romano-germanic
– Izvor: legea scrisă
– Judecătorul interpretează legea
• Sistemul Anglo-saxon
– Izvor: precedentul judiciar=hotărâre judiciară
anterioară care constituie izvor de drept şi are
rolul de a orienta practica judiciară.
– În materie penală există sistemul cu juraţi.
 Drept public- drept privat
• Drept public:
– Raport de subordonare juridică a persoanei faţă
de stat
• Ex. dr.constituţional, dr.fiscal
• Drept privat:
– Raport de egalitate juridică între părţi
• Ex.dr.civil, dr.familiei, dr.muncii
 Dreptul afacerilor
Definiţie
= ansamblu de norme juridice care trebuie respectate de
către profesioniştii (persoane fizice şi persoane juridice)
din mediul de afaceri de la momentul creării lor până la
momentul încetării activităţii.
• Cuprinde atât norme din dreptul privat, cât şi din
dreptul public (cele din dreptul privat sunt
preponderente)
• legislaţie (cu titlu exemplificativ: noul Cod Civil (Legea
nr. 287/2009, în vigoare din 2011), Legea 31/1990
privind societăţile, OUG 44/2008
 Norma juridică
= regula de conduită cu caracter general,
impersonal şi obligatoriu.
• Nerespectarea duce la utilizarea forţei
coercitive a statului.
Structură:
• Ipoteză
• Dispoziţie
• Sancţiune
 Clasificarea normelor juridice
• După caracterul conduitei prescrise, normele juridice se împart în norme juridice
imperative şi norme juridice dispozitive.
• Normele juridice imperative sunt cele care impun o conduită, care poate consta
într-o acţiune sau o abţinere, părţile neavând posibilitatea să aleagă altă conduită
decât cea prevăzută de lege.
• Ele se subdivid în norme juridice onerative (art.1204Cciv.:consimţământul părţilor
trebuie să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză) şi în norme juridice
prohibitive (art.15 Cciv- abuzul de drept: niciun drept nu poate fi exercitat în
scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil,
contrar bunei-credinţe).
• Normele juridice dispozitive nu impun o anumită conduită, ci permit o anumită
conduită, fară a o impune sau suplinesc voinţa părţilor, atunci când aceasta nu este
exprimată. Esenţa normelor juridice dispozitive este dată de posibilitatea acordată
părţilor de a alege, prin voinţa lor, un alt comportament care să le fie aplicabil în
raporturile juridice.
• Ele se subdivid în norme juridice permisive (art.1780 alin.1 Cciv: chiria poate
consta într-o sumă de bani sau în orice alte bunuri sau prestaţii) şi norme juridice
supletive (art.2015 Cciv: dacă părţile nu au convenit un termen, contractul de
mandat încetează în 3 ani de la încheierea lui)
 Interpretarea normelor juridice
= operaţiune de stabilire a conţinutului şi sensului normelor
juridice.
- După criteriul persoanei/instituţiei de la care provine, există
interpretarea oficială, care are caracter general obligatoriu, şi
provine de la însuşi organul de stat care a edictat norma
juridică supusă interpretării (art.9 alin (1) Cciv., şi
interpretarea jurisdicţională (care este preponderent o
interpretare judiciară), care provine de la organul de
jurisdicţie, a cărei obligativitate priveşte numai speţa
respectivă.
• Există şi interpretarea dată în doctrină sau interpretarea
prin pledoaria avocatului, acestea neavând caracter
obligatoriu, însă oricare din aceste forme poate fi acceptată
şi folosită de către instanţe.
 Aplicarea legii/normelor juridice
• Aplicarea în timp
Art.6 Cciv: legea civilă se aplică în intervalul de timp cât este în vigoare
Intrarea în vigoare:
• 3 zile după publicarea în Monitorul Oficial
• Altă dată menţionată expres în cuprinsul legii
Abrogare/Ieşirea din vigoare:
• Expresă: există o menţiune expresă în noua lege
• Implicită: nu există o menţiune expresă, însă noul conţinut cuprinde în aceeaşi materie norme
juridice diferite de cele din vechiul text
Principii:
– Principiul neretroactivităţii legii civile noi- principiu constituţional (art. 15 alin. (2): legea dispune numai
pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile)
– Principiul aplicării imediate a legii civile noi (cu excepţia ultraactivităţii legii vechi)
– Adagiul este: Tempus regit actum
• Aplicarea în spaţiu
– Dimensiune internă: principiul teritorialităţii art.7 alin.1 Cciv.
– Dimensiune internaţională: art.8 Cciv. - Cartea a VII-a a Codului civil.
• Aplicarea asupra persoanelor: persoane fizice şi persoane juridice
– Legi care se aplică ambelor categorii: Codul civil
– Legi care se aplică perspanelor fizice: OUG 44/2008
– Legi care se aplică persoanelor juridice: Legea 31/1990.
 Raportul juridic
= relaţia socială, cu caracter patrimonial sau cu caracter nepatrimonial,
reglementată de normele juridice.

Elemente:
• Părţile
• Conţinutul
• Obiectul

Ex.: raportul juridic de vânzare-cumpărare:

părţile sunt vânzătorul şi cumpărătorul, care pot fi persoane fizice şi/sau
persoane juridice, conţinutul este dat de drepturile şi obligaţiile părţilor, în
conformitate cu prevederile contractului (ex. dreptul vânzătorului de a
pretinde plata preţului şi obligaţia cumpărătorului de a plăti preţul) iar
obiectul este dat de comportamentul părţilor în raport cu bunul (ex. acţiunea
de predare şi primire a bunului)
 Conţinutul raportului juridic-
Drepturile
Drepturile subiective civile
• După criteriul opozabilităţii/după cum titularul
dreptului poate să îl exercite fără sau cu
concursul altei persoane, există drepturi civile
absolute şi drepturi civile relative.
• După natura conţinutului drepturilor
subiective civile, există drepturi subiective
civile nepatrimoniale şi drepturi subiective
civile patrimoniale.
 Conţinutul raportului juridic-
Drepturile II
• În funcţie de natura obligaţiei şi efectele
acestora, drepturile civile patrimoniale se
subdivid în drepturi reale şi drepturi de
creanţă.
 Conţinutul raportului juridic-
Obligaţiile civile
= art 1164 Cciv: legătură de drept în virtutea căreia
debitorul este ţinut să procure o prestaţie creditorului, iar
acesta are dreptul să obţină prestaţia datorată.
= îndatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de
a avea o anumită conduită, corespunzătoare dreptului
subiectiv corelativ, care poate consta în a da, a face sau a
nu face ceva şi care, în caz de nevoie, poate fi impusă prin
forţa coercitivă a statului.
Obligaţii de a da
Obligaţii de a face
Obligaţii de a nu face
 Subiectele raportului juridic
Art. 25 Cciv.: alin. (1) subiectele de drept civil sunt persoanele fizice şi persoanele
juridice; alin. (2) persoana fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi şi de
obligaţii civile; alin. (3) persoana juridică este orice formă de organizare care, întrunind
condiţiile cerute de lege, este titulară de drepturi şi de obligaţii civile.
Persoanele juridice
Art.187 Cciv.: elementele constitutive: orice persoană juridică trebuie să aibă o
organizare de sine-stătătătoare şi un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit
scop licit şi moral, în acord cu interesul general.
Art.189 Cciv.: persoanele juridice sunt de drept public sau de drept privat.
Art. 190 Cciv: persoanele juridice de drept privat se pot constitui, în mod liber, în una
din formele prevăzute de lege.
Art. 191 Cciv.: alin. (1) Persoanele juridice de drept public se înfiinţează prin lege; alin.
(2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. 1, în cazurile anume prevăzute de lege,
persoanele juridice de drept public se pot înfiinţa prin acte ale autorităţilor
administraţiei publice centrale sau locale ori prin alte moduri prevăzute de lege.
 Persoana juridică II

Art. 193 Cciv.: alin. (1) persoana juridică participă în nume propriu la
circuitul civil şi răspunde pentru obligaţiile asumate cu bunurile
proprii, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.
Art. 194 Cciv.: (alin.1) Persoana juridică se înfiinţează: a) prin actul de
înfiinţare al organului competent, în cazul autorităţilor şi al instituţiilor
publice, al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi al operatorilor
economici care se constituie de către stat sau de către unităţile
administrativ-teritoriale. În toate cazurile, actul de înfiinţare trebuie să
prevadă în mod expres dacă autoritatea publică sau instituţia publică
este persoană juridică; (b) prin actul de înfiinţare al celor care o
constituie, autorizat, în condiţiile legii; c) în orice alt mod prevăzut de
lege; alin.(2) Dacă prin lege nu se dispune altfel, prin act de înfiinţare
se înţelege actul de constituire a persoanei juridice şi, după caz,
statutul acesteia.
 Capacitatea civilă
Capacitatea civilă a persoanei fizice

Capacitatea de folosinţă

Art. 34 Cciv.: Capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii civile.
Art.35 Cciv.: Capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea
acesteia.
- Naşterea este constatată prin certificatul de naştere.
Art.36 Cciv.: Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu.
Dispoziţiile art. 412 referitoare la timpul legal al concepţiunii sunt aplicabile.
- Pentru a avea capacitate de folosinţă, copilul conceput, dar nenăscut, trebuie să îndeplinească două
condiţii:
– Să dobândească drepturi, nu obligaţii;
– Să se nască viu, însemnând să respire o dată.
Art. 49 Cciv.: alin.(1) în cazul în care o persoană este dispărută şi există indicii că a încetat din viaţă,
aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate,
dacă au trecut cel puţin 2 ani de la data primirii ultimelor informaţii sau indicii din care rezultă că era în
viaţă.
- Decesul este constatat prin certificatul de deces.
 Capacitatea de exerciţiu a persoanei
fizice
Capacitatea de exerciţiu
Art.37 Cciv.: Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a
încheia singură acte juridice civile.
- ea poate fi definită drept capacitatea de folosinţă, plus
discernământul, ultimul reprezentând capacitatea persoanei fizice de a
înţelege şi a asuma consecinţele juridice ale actelor juridice pe care le
încheie.
Art. 38 Cciv.: alin.(1) Capacitatea de exerciţiu deplină începe la data
când persoana devine majoră. alin. (2) Persoana devine majoră la
împlinirea vârstei de 18 ani.
Art. 40 Cciv.: Pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate
recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea
deplină de exerciţiu. În acest scop, vor fi ascultaţi şi părinţii sau
tutorele minorului, luându-se, când este cazul, şi avizul Consiliului de
familie.
 Capacitatea de exerciţiu a persoanei
fizice II
• Există 3 etape:
– Lipsa capacităţii de exerciţiu (persoanele fizice
care nu au împlinit încă vârsta de 14 ani, precum şi
cele care nu au discernământ şi sunt puse sub
interdicţie judecătorească).
• Regula este aceea a reprezentării lor de către
reprezentanţii legali (părinţi, tutore, curator)
• Cu toate acestea, ele pot încheia singure acte de
conservare, precum şi actele de dispoziţie de mică
valoare, cu caracter curent şi care se execută la
momentul încheierii lor.
 Capacitatea de exerciţiu a persoanei
fizice III
- Capacitate de exerciţiu restrânsă (persoanele
cu vârsta între 14 şi 18 ani):
- Regula în acest caz este aceea a dublului acord:
atât a persoanei cu capacitate de exerciţiu
restrânsă, cât şi a reprezentantului legal
- Cu toate acestea, persoana cu capacitate de
exerciţiu restrânsă poate să încheie singur actele
juridice pe care le poate încheia persoana lipsită
de capacitate de exerciţiu, precum şi acte de
administrare care nu îl prejudiciază.
 Capcitatea de exerciţiu a persoanei
fizice IV
Capacitatea deplină de exerciţiu
- Aceasta începe când persoana fizică devine
majoră (18 ani) sau când instanţa ridică
interdicţia judecătorească.
- Excepţii:
- Art. 39 Cciv.: minorul căsătorit
- Art. 40 Cciv.: Capacitatea de exerciţiu anticipată:
Pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate
recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani
capacitatea deplină de exerciţiu. În acest scop, vor fi
ascultaţi şi părinţii sau tutorele minorului, luându-se,
când este cazul, şi avizul consiliului de familie.
 Capacitatea de folosinţă a persoanei
juridice
Începutul:
Art. 205 Cciv.:
• PJ supuse înregistrării dobândesc capacitatea de
folosinţă de la data înregistrării lor
Ex. Societăţile comerciale se înregistrează la
Registrul Comerţului
• PJ nesupuse înregistrării dobândesc capacitatea
de folosinţă în funcţie de propriul mod de
înfiinţare: de la data actului de înfiinţare, de la
data autorizării constituirii lor sau de la data
îndeplinirii altor condiţii cerute de lege.
 Capacitatea de folosinţă a PJ
Capacitatea de folosinţă anticipată
Art.205 alin.(3) Cciv.: PJ supuse înregistrării pot, chiar de la data actului de
înfiinţare, să dobândească drepturi şi să îşi asume obligaţii, însă numai în
măsura necesară pentru ca PJ să ia fiinţă în mod valabil.
Conţinutul capacităţii de folosinţă:
Art. 206 Cciv.: alin.(1) PJ poate avea orice drepturi şi obligaţii civile, afară de
acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparţine decât persoanei
fizice.
Principiul specialităţii capacităţii de folosinţă
Art. 206 Cciv: alin.(2) PJ fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi şi
obligaţii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege,
actul de constituire sau statut.
Încetare:
Art. 244 Cciv.: PJ încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulităţii,
prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desfiinţare ori printr-
un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege.
 Capacitatea de exerciţiu a persoanei
juridice
• PJ îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele de
conducere (1 director/2,... directori – Consiliu/Directorat)
Art. 209 Cciv.: alin.(1) PJ îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin
organele sale de administrare, de la data constituirii lor; alin.(2)au calitatea de
organe de administrare, în sensul alin.(1) persoanele fizice sau persoanele
juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să
acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în numele şi pe
seama PJ.
• Capacitatea de exerciţiu începe odată cu cea de folosinţă şi se încheie
odată cu cea de folosinţă;
Art. 218 Cciv.: alin.(1) Actele juridice făcute de organele de administrare ale
PJ, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele juridice ale PJ înseşi;
alin.(2) În raporturile cu terţii, PJ este angajată prin actele organelor sale,
chiar dacă aceste acte depăşesc puterea de reprezentare conferită prin actul
de constituire sau statut, în afară de cazul în care ea dovedeşte că terţii o
cunoşteau la data încheierii actului.Simpla publicare a actului de constituire
sau a statutului PJ nu constituie dovada cunoaşterii acestui fapt.
 Obiectul raportului juridic
= conduita părţilor, acţiunea sau inacţiunea la care e
îndrituit subiectul activ şi de care este ţinut subiectul
pasiv; această conduită se exercită, în general, în raport
de bunuri; bunul este obiectul derivat al raportului juridic
civil.
Bunurile
= lucrurile, corporale sau incorporale, care constituie
obiectul unui drept patrimonial (Art. 535 Cciv.)
Raport bun-patrimoniu: de la parte la întreg
Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi
obligaţiilor patrimoniale care aparţin unei persoane fizice
sau juridice.(art. 31 Cciv.)
Bunurile mobile şi bunurile imobile
Criteriul este natura bunurilor şi calificarea dată de
lege.
Bunurile imobile
– Bunurile imobile prin natura lor
– Bunurile imobile prin destinaţie
– Bunurile imobile prin determinarea legii.
Bunurile mobile
– Bunurile mobile prin natura lor
– Bunurile mobile prin anticipaţie
– Bunurile mobile prin determinarea legii.
 Profesioniştii
= toate persoanele care exploatează o întreprindere (art. 3 Cciv.)
Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane,
a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în
prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu scop lucrativ.
Ex. PFA (OUG 44/2008), societăţi comerciale (Lg. 31/1990)

Profesioniştii care desfăşoară activităţi economice

- Trebuie să se înregistreze în Registrul Comerţului.

Persoane fizice
În conformitate cu prevederile OUG 44/2008, aprobată prin Legea nr. 182/2016, persoanele fizice pot
desfăşura activităţi economice în una din următoarele forme:
• Ca persoană fizică autorizată
• Ca titular la unei întreprinderi individuale
• Ca membru al unei întreprinderi familiale.

!Conceptul de patrimoniu de afectaţiune= masă patrimonială în cadrul patrimoniului întreprinzătorului,

reprezentând totalitatea drepturilor şi obligaţiilor afectate, prin declaraţie scrisă ori, după caz, prin
acordul de constituire sau printr-un act adiţional la acesta, exercitării unei activităţi economice.
 OUG 44/2008
• Persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice
trebuie să aibă un sediu profesional pe teritoriul României
(art.5)
• Persoanele fizice pot să desfăşoare activităţi economice
dacă (art.8):
– Au capacitate deplină de exerciţiu, cu excepţia membrilor
întreprinderii familiale ce nu au calitatea de reprezentant.
– Nu au săvârşit fapte sancţionate de legile fiscale, contabile,
vamale şi de cele care privesc disciplina financiar-fiscală.
– Au un sediu profesional declarat
– Declară pe propria răspundere că îndeplinesc condiţiile de
funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul sanitar,
sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi al protecţiei muncii.
 PFA
= întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de o persoană fizică
ce foloseşte, în principal, forţa sa de muncă (art.2 (i)
• PFA poate avea în obiectul de activitate cel mult 5 clase de activităţi prevăzute de
codul CAEN (art.16 (1).
• PFA poate desfăşura activităţile pentru care este autorizată, singură sau împreună
cu cel mult 3 persoane, angajate de aceasta, în calitate de angajator, cu contract
individual de muncă, încheiat şi înregistrat în condiţiile legii (art.17(1)
• O persoană titulară a PFA poate cumula calitatea de PFA cu cea de salariat al unei
terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt
domeniu de activitate economică decât cel pentru care PFA este autorizată
(art.17(2)
• PFA nu poate cumula şi calitatea de întreprinzător persoană fizică titular al unei
întreprinderi individuale (art.19 (1).
• PFA răspunde pentru obligaţiile asumate în exploatarea întreprinderii economice
cu bunurile din patrimoniul de afectaţiune şi cu celelalte bunuri, dacă bunurile din
patrimoniul de afectaţiune nu sunt suficiente.
• PFA îşi înceteează activitatea dacă are loc decesul titularului PFA (art.21(1).
 Titular al întreprinderii individuale
• ÎI poate avea în obiectul de activitate cel mult 10 clase
de activităţi prevăzute de codul CAEN (art.24(1).
• ÎI poate angaja cel mult 8 salariaţi, terţe persoane, cu
contract individual de muncă încheiat şi înregistrat în
condiţiile legii (art.24(2).
• În cazul decesului ÎI, moştenitorii pot continua
întreprinderea, dacă îşi manifestă voinţa, printr-o
declaraţie autentică, în termen de 6 luni de la data
dezbaterii succesiunii. Când sunt mai mulţi moştenitori,
aceştia îşi vor desemna un reprezentant, în vederea
continuării activităţii economice ca întreprindere
familială (art.27(3).
 Întreprinderea familială
• ÎF este constituită din 2 sau mai mulţi membri ai
unei familii, definită drept soţul, soţia, copii
acestora care au împlinit vârsta de 16 ani la data
autorizării ÎF, rudele şi afinii până la gradul al IV-
lea, inclusiv (art.28(1).
• Membrii unei ÎF pot fi simultan PFA sau titulari ai
unor ÎI şi pot cumula şi calitatea de salariat al unei
terţe persoane.
• ÎF nu poate angaja terţe persoane cu contract de
muncă (art.28(4).
 Întreprinderea familială II
• ÎF se constituie printr-un acord de constituire,
încheiat de membrii familiei în formă scrisă,
care va stipula, sub sancţiunea nulităţii, datele
de identificare ale membrilor familiei şi ale
reprezentantului desemnat din rândul
acestora, condiţiile participării, cota
procentuală a fiecărui membru la beneficii şi
la pierderi, raporturile dintre membrii ÎF,
condiţiile de retragere şi data întocmirii (art.
29(1).
 Întreprinderea familială III
• ÎF nu are patrimoniu propriu şi nu dobândeşte personalitate
juridică prin înregistrarea în Registrul Comerţului (art.30(1)
• Prin acordul de constituire a ÎF, fiecare membru al acesteia
poate stipula constituirea, în cadrul patrimoniului său, a
unui patrimoniu de afectaţiune, pentru exercitarea
activităţii economice a ÎF (art.30(2).
• Prin acordul de constituire sau printr-un act adiţional la
acesta se vor stabili cotele de participare a membrilor la
constituirea patrimoniului de afectaţiune. Dacă membrii
convin în unanimitate, cotele de participare pot fi diferite
de cele prevăzute pentru participarea la beneficiile sau la
pierderile întreprinderii (art.30(3).
 Întreprinderea familială IV
• Membrii ÎF răspund solidar şi indivizibil pentru datoriile contractate de
reprezentant în exploatarea întreprinderii cu patrimoniul de afectaţiune şi,
în completare, cu întreg patrimoniul acestora, corespunzător cotelor de
participare prevăzute la art.29 (1) – art.31.
• Actele de dispoziţie asupra bunurilor afectate activităţii ÎF se vor lua cu
accetul majorităţii simple a membrilor întreprinderii, cu condiţia ca
aceasta majoritate să includă şi acordul proprietarului bunului care va face
obiectul actului (art.32(2).
• Bunurile dobândite de către ÎF sunt coproprietatea membrilor în cotele de
participare la beneficii, fiind incluse în patrimoniul de afectaţiune, dacă
acesta a fost constituit.
• ÎF îşi încetează activitatea şi este radiată din Registrul Comerţului în
următoarele cazuri:
– Mai mult de jumătate de membrii acesteia au decedat
– Mai mult de jumătate dintre membrii întreprinderii cer încetarea acesteia sau
se retrag
– Alte cazuri.
 Fondul de comerţ
= o universalitate de bunuri imobile şi mobile, corporale şi
incorporale, utilizate de un profesionist pentru a-şi desfăşura
activitatea economică (Legea nr.298/2001).
- Patrimoniul este o universalitate de drept, cuprinzând
drepturi şi obligaţii, inclusiv creanţe şi debite, fondul de
comerţ este o universalitate de fapt, bunurile care îl
compun putând fi transmise individual sau ca un întreg.
Actele juridice:
- Între vii (inter vivos): vânzare-cumpărare, donaţie,
locaţiune, garanţie, contribuţie în natură la capitalul social
al unei societăţi comerciale.
- Pentru cauză de moarte (mortis causa): moştenire legală,
testament.
 Elementele fondului de comerţ
• Elemente corporale: materiale, utilaje,
echipamente, birotică, mărfuri;
• Elemente incorporale: firma, emblema,
clientela, vadul comercial, drepturile de
proprietate industrială, drepturile de autor.
Firma
= este numele sau, după caz, denumirea sub
care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub
care semnează (art. 30 alin. (1) din Legea
26/1990).
- Este un element obligatoriu
 Firma
Condiţii:
- Noutate (caracter relativ, nu absolut)
Art. 38 din Legea 26/1990:
(1) Orice firmă nouă trebuie să se deosebească
de cele existente.
(2) Când o firmă nouă este asemănătoare cu o alta,
trebuie să se adauge o menţiune care să o
deosebească de aceasta, fie prin desemnarea
mai precisă a persoanei, fie prin indicarea felului de
comerţ exercitat sau în orice alt mod.
 Firma II
- Disponibilitate – Registrul Comerţului
Art. 39 din legea 26/1990
(1)Oficiul registrului comerţului va refuza
înscrierea unei firme care, fără a introduce
elemente de deosebire, poate produce confuzie
cu alte firme înregistrate.
(2)Verificarea disponibilităţii firmei şi a
emblemei se face de către oficiul registrului
comerţului, înainte de întocmirea actelor
constitutive sau, după caz, de modificarea
firmei şi/sau a emblemei.
 Firma III
• Liceitate
Art. 40
Nicio firma nu va putea cuprinde o denumire
intrebuintata de comerciantii din sectorul public.
Transmiterea firmei
Art. 42
• Firma nu poate fi înstrăinată separat de fondul de
comerţ la care este întrebuinţată.
Protecţia firmei
Art. 30 alin.(4) din Legea 26/1990: Dreptul de folosinţă
exclusivă asupra firmei şi emblemei se dobândeşte prin
înscrierea acestora în registrul comerţului.
 Emblema
= semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de un altul de acelaşi
gen (art. 30 alin.(2) din Legea nr.26/1990.
- Nu are caracter obligatoriu
Caractere:
- Noutate
- Disponibilitate
Art. 43
(1)Orice emblemă va trebui să se deosebească de emblemele înscrise în
acelaşi registru al comerţului, pentru acelaşi fel de comerţ, precum şi de
emblemele altor comercianţi de pe piaţa unde comerciantul îşi desfăşoară
activitatea.
(2)Emblemele vor putea fi folosite pe panouri de reclamă oriunde ar fi aşezate,
pe facturi, scrisori, note de comandă, tarife, prospecte, afişe, publicaţii şi în
orice alt mod, numai dacă vor fi însoţite în mod vizibil de firma comerciantului.
(3)Dacă emblema cuprinde o denumire, firma va fi scrisă cu litere având
mărimea de cel puţin jumătate din cea a literelor cu care este scrisă emblema.
 Emblema
Transmitere
- Se poate transmite separat de fondul de comerţ.
Clientela
= totalitatea persoanelor fizice şi juridice care se află în raporturi
juridice cu un comerciant.
Vadul comercial
= capacitatea comerciantului de a atrage clientela
Drepturile de proprietate industrială şi drepturile de proprietate
intelectuală
- Mărci (durata de protecţie 10 ani)
- Noutate relativă
- Brevete de invenţii (durata de protecţie 20 ani):
- Noutate absolută - originalitate
Profesioniştii- persoanele juridice care
desfăşoară activităţi economice
• Legea 31/1990:
– Societăţi în nume colectiv
– Societăţi în comandită simplă
– Societăţi în comandită pe acţiuni
– Societăţi pe acţiuni
– Societăţi cu răspundere limitată
 Societăţi
• Art. 5 alin.(6) din Legea nr.31/1990
Actul constitutiv se încheie sub semnătură privată,
se semnează de toţi asociaţii sau, în caz de
subscripţie publică, de fondatori.
Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie
atunci când:
a)printre bunurile subscrise ca aport la capitalul
social se află un teren;
b)se constituie o societate în nume colectiv sau în
comandită simplă;
c)societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie
publică.
 Societăţi de persoane
• Societăţile în nume colectiv
• Societăţile în comandită simplă

Caracteristici:
- Încrederea reciprocă a asociaţilor
- Asociaţii /asociaţii comanditaţi au răspundere nelimitată, solidară şi cu caracter subsidiar
pentru operaţiunile îndeplinite în numele societăţii.

Art. 3 alin. (6)

Asociaţii în societatea în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi în societatea în comandită
simplă sau în comandită pe acţiuni răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale.
Creditorii societăţii se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru obligaţiile ei şi, numai
dacă societatea nu le plăteşte în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere, se
vor putea îndrepta împotriva acestor asociaţi.

Art. 85 şi art.90 din Legea nr.31/1990:

(1)Asociaţii sunt obligaţi nelimitat şi solidar pentru operaţiunile îndeplinite în numele societăţii
de persoanele care o reprezintă.
(2)Hotărârea judecătorească obţinută împotriva societăţii este opozabilă fiecărui asociat.
 Societăţi de persoane
• Diviziunile capitalului social sunt denumite
părţi de interes, nu sunt liber transmisibile.
• Nu există un minim de capital social
• Aportul obligatoriu este cel în bani
Art. 75
Dreptul de a reprezenta societatea (SNC)
aparţine fiecărui administrator, afară de
stipulaţie contrară în actul constitutiv.