Boală neurodegenerativă a sistemului extrapiramidal (leziuni în corpi striaţi şi în locus niger), in

majoritatea cazurilor, simptomele încep să apară după 50 de ani. Cu toate acestea aproximativ
5% din pacienții care suferǎ de Parkinson au mai puțin de 40 de ani. Bǎrbații prezintă un risc cu
50% mai mare decȃt femeile de a dezvolta aceastǎ boalǎ.
Boala Parkinson este a doua boală neurodegenerativă ca frecvenţă după boala Alzheimer.
 CUM APARE BOALA PARKINSON?
• Boala parkinson apare în urma dispariției celulelor
nervoase dintr-o mică regiune a creierului. Această zonă se
numește Substantia Nigra (română: substanța neagră).
Aceasta conține celule care produc mesagerul chimic
numit - dopamină, care este necesar pentru schimbul de
informații dintre celulele creierului.
• Deși existǎ cercetǎri ȋn derulare, pȃna ȋn acest moment
oamenii de științǎ nu au reușit sǎ identifice care este cauza
care determinǎ deteriorarea sau distrugerea celulelor
cerebrale și implicit lipsa de dopaminǎ.
LEZIUNI SPECIFICE
• Histologic, aceste leziuni
apărute la nivelul acestor nuclei
se prezintă sub forma
corpusculilor Lewis, agregate
proteice localizate
intracitoplasmatic formate din
α-sinucleină, ubiquitină şi o
formă de α-sinucleină
modificată post-
translaţional(1).
 UNII DIN FACTORII CARE POT INFLUENȚA
ACEST PROCES SUNT:

Factorii genetici - care pot influența apariția bolii ȋn cadrul familiei la vȃrste
tot mai tinere.
Anumite medicamente – utilizarea pe o perioadǎ ȋndelungatǎ a
medicamentelor precum: haloperidol, clorpromazina sau metoclopramid, care
pot crește riscul de a dezvolta Parkinson.
Factorii de mediu – expunerea la substanțe chimice precum erbicidele și
pesticidele pot crește riscul de a dezvolta maladia Parkinson. De asemenea, și
expunerea la disulfurǎ de carbon, praf de mangan, și monoxid de carbon sunt
factori care pot duce la distrugerea celulelor cerebrale.
 PRINCIPALELE SIMPTOME ALE BOLII
PARKINSON SUNT CELE MOTORII:

• Tremor: tremuratul necontrolabil al mâinii, braţului, picioarelor sau bărbiei. Tremorul se

diminuează pe măsură ce zona afectată este implicată în mişcări active şi dispare complet
în timpul somnului.
• Rigiditate musculară: rigiditatea provoacă dureri musculare, blocaje posturale.
• Bradikinezia (mişcări lente).
• Mersul poate deveni şovăitor, limitat la paşi mici şi repezi, urcarea scărilor sau ridicarea
de pe scaun/din pat necesitând un efort adiţional. De asemenea, apare şi atitudinea
“îngheţată” - incapacitatea de a face orice mişcare.
• Pierderea echilibrului şi a coordonării: alternanţa sau dispariţia reflexelor care ajustează
poziţia corpului.
• Alături de acestea pot apărea şi simptome non-motorii (oboseală, durere, exces de
salivaţie, probleme de vorbire, constipaţie, tulburări de somn, incontinenţă urinară)
• Simptome de ordin neuropsihologic, prezente la mulţi dintre pacienţi (depresie,
anxietate, confuzie, apatie)
• Simptome cognitive (afectarea memoriei, a atenţiei, dificultăţi în luarea deciziilor).
 DIAGNOSTICAREA BOLII PARKINSON

• Nu există teste pentru a diagnostica precoce boala Parkinson, astfel ȋncȃ boala este,
de cele mai multe ori, diagnosticatǎ numai dupǎ instalarea simptomelor specifice.
Medicul poate diagnostica boala Parkinson ȋn funcție de istoricul medical al
pacientului, dupǎ analiza simptomelor și dupǎ un control neurologic și fizic.

• Ȋn prezent, un test denumit tomografie cu emisie de pozitroni poate detecta nivelurile

scǎzute de dopaminǎ de la nivelul creierului, ceea ce ajutǎ la diagnosticarea mai
ușoarǎ și mai rapidǎ a bolii. Cu toate acestea, investigația este momentan foarte
scumpǎ și se afla ȋn perioada de testare.
 SCALA LUI HOEHN E YAH:

• o Stadiul I: trasaturi de boala Parkinson unilaterale, inclusiv manifestarile majore:

tremor, rigiditate sau bradikinezie
• o Stadiul II: trasaturile mentionate anterior, prezente bilateral in asociere cu posibile
probleme de fonatie, capacitate scazuta de mentinere a pozitiei si mers anormal
• o Stadiul III: trasaturi de boala Parkinson prezente bilateral, agravate, in asociere cu
dificultati de echilibru. Functionalitatea independenta a pacientilor este mentinuta.
• o Stadiul IV: Pacientii nu pot locui singuri si independenti.
• o Stadiul V: Pacientii au nevoie de scaun pe rotile sau nu pot sa se coboare din pat.
• Boala corespunzatoare stadiilor IV si V a fost observata la 37% si 42% din pacientii cu
o durata a bolii de 10 si respectiv, 15 ani. Totusi, Hoehn si Yahr au gasit o variabilitate
semnificativa; 34% dintre pacientii cu o durata a bolii de 10 ani sau mai mult erau
inca in stadiile I sau II, reflectand heterogenitatea bolii.
 TRATAMENTUL BOLII PARKINSON
• Desi nu exista un tratament curativ pentru boala Parkinson, simptomele sale pot fi
atenuate cu ajutorul medicamentelor, dar si prin modificarea stilului de viata. Obiectivul
tratamentului consta in controlarea semnelor si simptomelor pe o perioada de timp cat
mai lunga, cat si reducerea efectelor adverse.
• Carbidopa și levodopa. Levodopa este un produs chimic natural care ajunge în creierul
pacientului și este convertit ȋn dopaminǎ. Efectele secundare includ greață și o scădere a
tensiunii arteriale atunci cȃnd pacientul se ridicǎ în picioare.
• Inhibitori periferici ai catecol-0-metiltransferazei (COMT). Acest medicament prelungește
efectul tratamentului cu levodopǎ prin blocarea unei enzime care descompune
medicamentul.
• Agonisti dopaminergici. Spre deosebire de levodopǎ, medicamentul nu se transformǎ ȋn
dopaminǎ ȋnsǎ imită substanța. Efectele adverse ale agoniștilor dopaminergici includ
halucinații, somnolență sau comportamente compulsive, cum ar fi hipersexualitatea sau
foamea excesivǎ.
• Agenții anticolinergici. Aceste medicamente au fost folosite de mai mulți ani pentru a ajuta
la controlul tremuratului asociat cu boala Parkinson. Medicul poate recomanda benztropina
sau trihexifenidil. Efectele secundare includ: tulburari de memorie, confuzie, halucinații,
constipație, gură uscată și urinare dificilă
• Amantadina. Medicii pot prescrie medicameentul numai în stadiul incipient al bolii
Parkinson. Efectele secundare pot include umflarea gleznelor sau halucinații
 TRATEMENTUL CHIRURGICAL

• Intervenția chirurgicalǎ este o opțiune doar atunci cȃnd tratamentul medicamentos

nu mai controleazǎ simptomele. Dupǎ o intervenție chirurgicalǎ pacientul reȋncepe
tratamentul medicamentos.

• Electrostimularea profundǎ cerebralǎ este o procedurǎ care este aplicatǎ

pacienților ȋntr-un stadiu avansat al bolii. Terapie utilizeazǎ impulsuri electrice
pentru stimularea unor anumite zone ale creierului. Aceste impulsurile electrice sunt
generate de o serie de electrozi plasați ȋn creier printr-o intervenție chirurgicalǎ.

• Transplantul de celule nervoase este un tratament aflat ȋncǎ ȋn faza experimentalǎ.

Pȃnǎ ȋn acest moment, nu se cunosc informații despre beneficiile aceste proceduri.