Naţiuni şi state

naţionale şi
multinaţionale
Naţionalismul ca ideologie
• Naţionalismul este o ideologie conform căreia este dreptul fiecărui popor de a-şi hotărî singur
soarta. Cuvintele popor şi naţiune sunt parţial sinonime, naţiunea reprezentând o etapă
superioară în evoluţia unui popor dovedită de rezistenţa istorică şi identitatră (dacă nu a dispărut
de-a lungul timpului) de viabilitatea economică (piaţa internă) , dar, mai ales de existenţa
conştiinţei naţionale.
• Sub influenţa ideilor revoluţiei franceze, se revendică dreptul popoarelor de a fi suverane şi
independente, dar şi principiul conform căreia naţiunea trebuie să coincidă cu statul.
• Dar Europa post napoleoneană era departe de acet ideal. Existau state naţionale (Anglia, Franţa),
state multinaţionale (Imperiul Habsburgic, Imperiul Ţarist, Imperiul Otoman), dar şi cazuri în care
naţiunea era împărţită în state diferite (polonezii, italienii, germanii, românii). Prin urmare
indeplinirea idealului naţional va fi obiectivul care va domina Europa până la sfârşitul primului
război mondial.
• Aceste mişcări au însă manifestări deviante care ieşeau din sfera liberalismului, cum ar fi
ultranaţionalismul sau idealurile naţionaliste precum pangermanismul sau panslavismul.
Succesul primelor mişcări naţionale
• Independenţa Greciei 1830
• Revoluţia franceză din 1830 înlocuieşte monarhia absolutistă cu monarhia
constituţională şi dinastia de Bourbon cu dinastia de Orleans
• 1830 Belgia devin independentă
• Revolta poloneză din 1830 este înăbuşită de trupele ţariste
• Are loc revoluţia din 1848. Ideile naţionale îmbracă forme şi obiective ale
revoluţiilor ceea ce face ca mişcările să intre în contradicţie una cu cealaltă. Spre
exemplu revoluţionarii cehi vor intra în contradicţie cu cei vienezi iar revoluţia
maghiară cu revoluţia română.
• Din a doua jumătate a secolului al XIX+lea succesul mişcărilor naţionale se va
datora în principal suţinerii acestora de către Franţa condusă de Napoleon al III-lea
Italia
• Unificarea Italiei se va realiza în jurul Regatului Piemontului,
condus de Victor Emanuel al II-lea. Acesta a păstrat cea mai liberală
constituţie dintre toate statele italiene, iar primul său minstru
Emilio de Cavour era un om cu viziuni moderne şi pragmatice.
• Într-o primă etapă, acesta se aliază cu Franţa. Cu sprijinul acesteia
cucereşte Lombardia şi Veneţia de la Imperiul Austriac
• În a doua etapă sunt alipite Italia Centrală şi Regatul Neapolelui
• Problema Statului Papal se rezolvă prin declararea Romei drept
capitală a Italiei, dar papa rămânea suveran în Vatican. Prin
plebiscit, apoi prin alegeri, Italia este declarată monarhie
constituţională, iar Italia devine dintr-o realitate geografică, o
realitate politică.
Germania
• S-a realizat în jurul Prusiei, regat condus de regeleWilhem I din dinastia de
Hohenzollern, şi de pragmaticul cancelar Otto von Bismark
• Unificarea Germaniei este precedată de două elemente: dezvoltarea pe plan cultural a
naţionalismului german, un curent intelectual, dar şi popular bazat pe unitatea
lingvistică, pe spiritul teutonic, pe mituri şi legende. Al doilea element este dezvoltarea
economică a stătuleţelor germane, datorată dezvoltării reţelei de căi ferate, a industriei
energetice şi a uniunii vamale Zollverein. Dar, spre deosebire de Italia, unificarea se face
cu ajutorul burgheziei conservatoare.
• A avut trei etape: 1. războiul cu Danemarca pentru alipirea ducatelor Schleswig şi
Holstein; 2. războiul cu Austria în urma căruia Prusia işi instituie domunaţia asupra
confederaţiei germanice din rândul căreia Austria este exclusă definitiv, anexând
totodată ducatele Hanovra, Hesse Kassel, Nassau şi Frankfurt cu aprox patru milioane
de locuitori germani
3. Războiul franco- prusac 1870 -
1871
• Cauza războiului ţine de antagonismul tradiţional germano – francez,
dar şi de urzelile lui Bismark care credea că numai printr-un război cu
un duşman extern va reuşi să coalizeze definitiv stătuleţele germane.
• Războiul se desfăşoară rapid şi ia armata franceză complet pe
nepregătite. Învins la Sedan, împăratul abdică.
• Are loc pacea în sala oglinzilor de la Versailles, iar Germania se
proclamă imperiu. Totodată se impune francezilor o pace draconică:
despăgubiri de război de 32 de miliarde franci – aur, cedarea Alsaciei
şi Lorenei.
• Astfel Germania devine unul din cele mai mari şi mai puternice state
de pe continent, la vremea respectivă fiind al treilea stat din lume ca
putere industrială.
Imperiul Habsburgic
• Intră în disoluţie. Manevrele diplomatice au făcut ca până în a doua
jumătate a secolului Austria să rămână o forţă în Europa mai ales
după înfrângerea revoluţiei de la 1848. Dar acesta îngloba un număr
mare de naţionalităţi cu tendinţe centrifuge şi cu o conştiinţă
naţională dezvoltată pe care mitul bunului impărat, nu le mai putea
asigura coeziunea. (cercetează cu ajutorul Atlasului care sunt
principalele naţionalităţi şi identifică interesele acestora). La toate
aceste probleme se adaugă politica de deznaţionalizare forţată dusă
de miniştrii împăratului prin intermediul legilor, al administraţiei, al
învăţământului şi al bisericii catolice
Imperiul austro-ungar-1867
• După pierderea nordului Italiei, dar, mai ales după excluderea Austriei din procesul de
unificare al Germaniei, Imperiul trebuie să-şi reorienteze politica spre răsărit pentru a
acapara ce mai rămăsese din Imperiul Otoman, dar, mai ales pentru a evita propria lui
disoluţie.
• Astfel a hotărât să se înţeleagă cu una dintre minorităţi în detrimentul celorlalte. Astfel s+a
ajuns la crearea Dualismului austro – ungar în 1867, o formă statală originală care va dura
până la Primul Război Mondial. Împăratul Austriei devine şi Rege al Ungariei (de unde
formula de dublă monarhie sau dublă coroană), dar cu excepţia a trei ministere (diplomaţie,
război finanţe) cele două state vor avea teritorii, capitate, parlamente şi guverne diferite.
• Această soluţie nu aduce rezultate. Slovacii privesc spre Cehia (Praga devine centrul
intelectual al slavilor de vest), slavii de sud visează la o uniune în jurul Serbiei, iar românii din
Transilvania, supuşi politicii de maghiarizare forţată îţi doresc unirea cu România. Aceste
mişcări vor alimenta revoltele ce vor împinge