De la Comunitatea Europeană la

Uniunea Europeană
 De la CE la UE
• Climat sceptic în Europa legat de noile alianțe,
tratate (CECO, Uniunea Europeană a Plăților,
NATO). Se credea că sunt foarte bine
intenționate, dar că nu vor fi eficiente în a
evita un nou conflict global.
• În anii 50, Europa vestică intră într-o perioadă
de stabilitate politică (europenii nu mai erau
în conflict, Stalin murise, problema Germaniei
era lăsată pe mai târziu).
 De la CE la UE
• Cursa internațională a înarmării – pace
europeană. (paradox și nu: statele europene
știau că nu pot concura cu SUA și URSS și nu
avea rost nici să concureze între ele).
• 10 oct.1963- Tratatul pentru Interzicerea
Testelor Nucleare (semnat de superputeri,
scopul de a evita ca armele nucleare să ajungă
în mâinile Chinei și RFG).
 De la CE la UE
• Tratatul de la Roma: declarație de bune intenții
(reduceri tarifare și armonizare, alinieri
monetare, libertatea de mișcare a mărfurilor,
monedei și forței de muncă).
• Inovația semnificativă a acestui tratat: înființarea
unei Curți Europene de Justiție căreia curțile
naționale îi remiteau dosare pentru decizia finală.
• CEE a apărut din slăbiciune, nu din forță: Europa
pierduse imperiile coloniale, poziție externă
slăbită, fărâmițare.
 De la CE la UE
• Fiecare țară europeană făcea comerț cu
Germania de Vest, revirimentul economic
depindea de piețele și produsele RFG.
• Statul era mult mai implicat în economie
(planificare, reglementare, strategii).
• Progresul economic al fiecărei țări depindea de
cooperarea transfrontalieră.
• Problema agriculturii: fermierii funcționau doar
pe baza unei permanente asistențe sociale.
 De la CE la UE
• Franța are un interes primordial de a intra în
CEE – acces preferențial la piețe străine pentru
produsele sale agricole.
• Apare Politica Agricolă Comună (1962) –
creșterea artificială a prețurilor și producția
alimentară europeană prea scumpă pentru a fi
competitivă. Fiecare țară le-a dat fermielor ce
doreau, iar costurile erau suportate de
contribuabili. Protecționism motivat politic.
 De la CE la UE
• Anii 60 – scăderea prețurilor mondiale la produse agricole, prețurile
CEE devin absurd de mari.
• Anii 70 – 70% din bugetul CEE era direcționat spre agricultură (în
unele din cele mai industrializate state ale lumii).
• Marea Britanie avea nevoie de o piață extinsă și în iulie 1961,
guvernul britanic depune o cerere de aderare la CEE, alături de
Irlanda și Danemarca. Charles de Gaulle acordă un veto categoric
acestei cereri.
• Mai 1967 – o nouă cerere care este refuzată tot de Franța.
• Anii 1970 – după moartea lui de Gaulle, Marea Britanie aderă la
CEE.
• CEE era deja conturată la acest moment: „condominiu franco-
german în care Bonnul sponsoriza Comunitatea, iar Parisul îi dicta
politica."
 De la CE la UE
• De Gaulle – presiuni asupra CEE pentru ca
agricultura să fie finanțată de Comunitate.
• Succesul CEE rapid: 1968- tarifele intracomunitare
erau deja eliminate. Volumul schimburilor
comerciale crescuse de 4 ori.
• Chiar înainte de Tratatul de la Roma, viitoarele
țări membre ale CEE aveau schimburi comerciale
preponderent unele cu altele (CEE era expresia
instituțională a unui proces aflat deja în
desfășurare).
 De la CE la UE
• Element crucial al revoluției economice:
productivitatea crescută a muncii (1950-1980 –
rata productivității crește de 3 ori față de cea din
anii anteriori).
• Explozia demografică a Europei postbelice:
Europa întinerea (se nasc mai mulți copii, rata de
supraviețuire e mai mare, îmbunătățirea
condițiilor de trai).
• Anii 60 – cel mai prosper deceniu din istoria
umanității.
 De la CE la UE
• Anii 70 – inflație monetară, rate de creștere mici,
șomaj pe scară largă și tulburări sociale.
• August 1971 – SUA renunță la sistemul ratelor
fixe de schimb (dolarul urma să fluctueze liber în
funcție de celelate valute). Impact asupra tuturor
monedelor europene.
• 1978- Helmut Schmidt propune un Sistem
Monetar European: o unitate valutară europeană
(European Currency Unit) pentru a putea impune
reforme nepopulare care să fie puse pe seama
tratatelor internaționale.
 De la CE la UE
• Comunitatea Europeană se extinde în 1973 prin
aderarea Marii Britanii, a Irlandei și Danemarcii.
• CE devine mai greu de administrat: în Consiliul de
Miniștri era nevoie de unanimitate pentru a lua decizii
(o decizie comună putea dura ani – directiva privind
reglementarea apelor minerale a stat 11 ani pe
birourile Consiliului).
• Se practica integrarea economică negativă (eliminarea
tarifelor și a restricțiilor comerciale, subvenționarea
regiunilor și a sectoarelor dezavantajate).
• Contextul economic negativ este cel care
impulsionează cooperarea franco-germană.
 De la CE la UE
• SME înlocuiește dolarul cu marca germană ca
monedă de referință stabilă. Practic, apariția
monedei unice europene a fost o reacție la
problemele economice reale, nu o mișcare
strategică în direcția unui obiectiv european
stabilit dinainte.
• Așa apare Actul Unic European: aprobat de
Consiliu în 1985 și intrat în vigoare în 1987.
 De la CE la UE
• AUE – prima revizuire la Tratatului de la Roma.
• Art. 1: „Comunitățile Europene și colaborarea
politică europeană vor avea ca obiectiv
contribuția comună la progresul concret către
uniunea europeană.„
• Expresia „uniunea europeană„ apare pentru
prima dată.
• Nu discuta problema agricolă care împovăra
bugetul și nici lipsa unei politici europene
comune în domeniul apărării.
 De la CE la UE
• Cooperarea pentru crearea unei piețe interne unice și
adoptarea unui sistem de vot majoritar limitat în
procesul de decizie (membrii mai puternici – Marea
Britanie și Franța – drept de veto împotriva
propunerilor ce contraveneau intereselor naționale).
• Important pentru cetățeni nu era sistemul de luare a
deciziilor, ci modul în care erau alocate resursele
financiare.
• Banca Europeană de Investiții devine o pârghie
influentă a Comunității pentru că oferea subvenții,
credite și alte facilități).
 De la CE la UE
• Se înființează Fondul European de Dezvoltare Regională –
1975.
• Scopul: reducerea înapoierii și inegalității din sânul
Comunității (ex: mare parte din Grecia și Portugalia,
Irlanda).
• Scop secundar: să permită Comisiei Europene să ignore
guvernele naționale necooperante și să trateze direct cu
regiunile interesate.
• AUE extinde puterea de legiferare a Comunității în domenii
ca protecția mediului, practici de angajare, cercetare –
dezvoltare). Regionalizarea Europei a însemnat și crearea
unei birocrații costisitoare și, uneori, corupte (nevoile locale
erau exagerate și chiar inventate pentru a obține bani).
 De la CE la UE
• 1981 – Grecia, Spania și Portugalia aderă. Această
extindere în Europa de Sud creează nevoia de
programe de ajutor regional.
• Apare „europesimismul„.
• Ca reacție, în 1985, Comisia Europeană, sub
președinția lui Jacques Delors, a prezentat Cartea
albă privind calendarul pentru realizarea pieței
unice europene până la 1 ianuarie 1993. Acest
scop a fost inclus AUE.
Ref.: T. Judt, Epoca postbelică