DREPT ADMINISTRATIV

COMPARAT
2017-2018
Germania
 Din punctul de vedere al structurii de stat, Germania a
optat in 1919 pentru organizarea federala bazata pe o
larga autonomie acordata land-urilor.
 In perioada 1935-1945, Germania a fost stat unitar.
 Din 1949 s-a revenit la organizarea federativa a statului
– in Landuri.
 16 Landuri, dintre care 3 sunt “orase-stat”: Berlin,
Bremen si Hamburg.
Germania
 Art. 30 din Legea Fundamentala (LF) a Germaniei
prevede autonomia land-urilor.
 Land-urile au organizare proprie in domeniul
activitatii legislative, executive si judecatoresti. Cu
toate acestea, legislatia federala are prioritate fata de
cea locala.
 Land-urile beneficiaza de dreptul de a fi reprezentate
in Parlament prin Bundesrat – Camera superioara a
acestuia.
Germania
 Membrii Bundesratului sunt numiti de Guvernele
locale , care au si dreptul de revocare a acestora.
 Ei reprezinta populatia Land-urilor, si nu Natiunea,
intrucat nu sunt alesi prin sufragiu universal, ci sunt
desemnati de guvernele locale.
 Competente exclusive ale statului: afaceri externe,
aparare, colaborarea federatiei si a land-urilor, cai
ferate federale si trafic aerian, nationalitate in federatie
etc.
Germania
 Competente concurente: Land-urile au putere de a
legifera atata timp si in masura in care Federatia nu
face uz de dreptul sau de a legifera. (stare civila, drept
penal, drept de asociere si intrunire, dreptul muncii
etc.)
 Competente exclusive ale land-urilor. Potrivit LF,
Land-urile au dreptul de a legifera in domenii ale vietii
sociale care le revin in competenta exclusiva, fara a se
suprapune puterilor legislative conferite Federatiei.
Germania
 Organizarea administrativă a fost dată de
structura federală a statului. Legea
Fundamentală reglează repartizarea jurisdicţiei
administrative între autorităţile federale şi
landuri.
 Landurile au jurisdicţie acolo unde nu a fost
atribuită nici o putere specială autorităţilor
federale.
Germania
 Atât autorităţile federale, cât şi landurile pot
exercita funcţiile lor administrative fie direct prin
propriile lor organe, fie indirect prin entităţi
legale, personalităţi juridice, autonome.
 Acolo unde aceste funcţii se exercită direct prin
personalitatea juridică a autorităţilor federale sau
a landurilor, există o putere generală de a emite
directive, de la ministerul respectiv la cele mai
mici unităţi administrative.
Germania
 Acolo unde aceste funcţii se exercită indirect,
organele administrative autonome din punct de
vedere juridic, ca de exemplu corporaţiile, comitetele
şi fundaţiile, sunt supuse doar controlului de
legalitate a statului. În ce priveşte organele teritoriale
municipale (adică autorităţile şi districtele legale),
ele au dreptul expres prin Legea Fundamentală, să
regleze toate problemele referitoare la comunitatea
locală în zona de acţiune a legislaţiei respective care
intră în responsabilitatea lor.
Germania
 În Germania, potrivit Legii fundamentale,
autoritatea executivă trebuie exercitată în acord
cu statutul şi legea, iar exercitarea sa este de
asemenea supusă respectării drepturilor
fundamentale.
 De aici, principiul tradiţional al legalităţii
activităţii administraţiei este extins pentru a
forma un principiu general al constituţionalităţii
activităţii administraţiei.
Germania
 Pentru a fi legal, un act administrativ trebuie să
fie emis de către autoritatea responsabilă prin
procedura legală prescrisă şi în formă corectă şi
nu poate să conţină nici un defect de substanţă.
Dacă una din aceste cerinţe nu este îndeplinită,
actul administrativ este ilegal sau, potrivit
definiţiei Curţii Administrative Federale:
 „Un act administrativ este ilegal dacă apare
printr-o aplicare improprie a regulilor legale
existente”.
Germania
 Aşa-numita procedură a obiecţiei este o
procedură preliminară extra judiciară prin care
legalitatea şi operativitatea punerii în aplicare a
unui act administrativ sau refuzul de a emite un
act administrativ, sunt examinate de
administraţia însăşi, în majoritatea cazurilor de
către o autoritate superioară.
Germania
 Procedura preliminară este o condiţie prealabilă
pentru a obţine o judecată în temeiul unei acţiuni
pentru anulare sau pentru realizarea unei acţiuni
administrative. Această examinare extensivă,
duce în multe cazuri la o decizie care este
favorabilă solicitantului.
Germania
 În fine, Curtea Constituţională Federală asigură
protecţie juridică împotriva administraţiei în
anumite cazuri.
 Orice cetăţean poate intenta acţiune constituţională
în faţa Curţii Constituţionale Federale pe motiv că
drepturile lui fundamentale au fost încălcate de
autorităţile publice. Totuşi, acţiunea constituţională
este admisibilă numai după ce toate celelalte
recursuri disponibile s-au epuizat, ceea ce face ca
majoritatea acţiunilor să fie intentate nu împotriva
actelor administrative, ci împotriva deciziilor celor
mai înalte Curţi de Apel.
Germania
 1919 – organizare federală bazată pe o largă autonomie
acordată Land-urilor.
 1935-1945 – Germania a fost stat unitar.
 Din 1949 s-a revenit la organizarea federativă a statului
în Land-uri.
 16 Land-uri (3 orașe-stat: Berlin, Bremen, Hamburg).
 67.000 locuitori (Bremen) la 18 milioane (Renania de
Nord-Westfalia).
Germania
 Suveranitatea emană de la popor. Ea se exercită de
către popor prin intermediul alegerilor și prin
referendumuri, precum și prin organe special învestite
cu puterea legislativă, executivă și judecătorească.
 Puterea legislativă se supune ordinii constituționale,
puterile executivă și judecătorească se supun legii și
dreptului.
 Parlament bicameral: Bundesrat și Bundestag.
Germania
 Bundesrat – Camera statelor, 68 membri care
reprezintă statele.
 Cameră federală unică formată din reprezentanți ai
executivelor statelor membre ale federației – de obicei,
miniștri ai Cabinetelor acestor state.
 Ei reprezintă populația Land-urilor și nu națiunea.
 Reprezentarea Land-urilor este ponderată: cel puțin 3
voturi.
Germania
 Bundestagul – reprezintă întregul popor german;
deputații sunt aleși prin vot direct, pentru un mandat
de 4 ani.
 Decide exclusiv alegerea sau demiterea Cancelarului.
 Grupuri parlamentare, comisii parlamentare.
 Imunitate parlamentară.
Germania
 Guvernul federal și Cancelarul federal
 Guvernul federal acționează sub autoritatea
Cancelarului care este depozitarul încrederii Națiunii.
 Miniștrii sunt numiți și revocați de către Președintele
republicii, la propunerea cancelarului. Ei nu trebuie să
primească votul de încredere din partea
Bundestagului, doar Cancelarul este supus acestei
proceduri.
Germania
 Cancelarul federal este liderul majorității
parlamentare.
 Este ales fără dezbateri de către Bundestag, la
propunerea Președintelui Republicii federale.
 Adevăratul deținător al puterii politice.
 Vice-cancelar federal.
Germania
 Președintele Republicii federale – ales pentru un
mandat de 5 ani de către Adunarea federală, organism
compus din membrii Bundestagului și dintr-un număr
de membri, egal cu cel al deputaților, aleși potrivit
principiului reprezentării proporționale în adunările
reprezentative ale Land-urilor. (peste 1300 de
persoane).
 Condiții de eligibilitate: cetățenie germană; calitatea
de elector: vârsta de 40 de ani.
Germania
 5 niveluri:
 Primul nivel – Federația
 Al doilea nivel – Land-urile (16)
 Al treilea nivel – Circumscripțiile administrative
 Al patrulea nivel – Arondismentele, plus 117 orașe
(426)
 Al cincilea nivel – Colectivitățile locale - comunele
(peste 16.000)
Land-urile
 Autonomie constituțională
 Fiecare Land are un Parlament (Adunare regională) și
un Guvern condus de un ministru-președinte (ales de
Parlament).
 Într-un singur Land, Parlamentul este bicameral –
Bavaria.
Circumscripțiile administrative
 Entitate fără personalitate juridică (regiuni)
 Guvernul Land-ului are câte un reprezentant în fiecare
regiune, controlat de către ministrul de interne al
land-ului.
Arondismentele
 Legea Fundamentală și Constituțiile Land-urilor
recunosc arondimsentului autonomia administrativă,
precum și reprezentativitatea autorităților proprii.
 Statutul arondismentului este stabilit printr-un cod
special, adoptat ca lege a Land-ului.
 Importante prerogative de putere publică: finanțe,
buget, recrutare personal, emitere norme juridice cu
caracter general; dreptul la sigiliu, stemă și drapel.
Arondismentele
 Construirea și întreținerea drumurilor intercomunale;
 Amenjarea terioriului;
 Asistența socială;
 Construirea și întreținerea spitalelor;
 Colectarea, prelucrarea și depozitarea deșeurilor;
 Construirea și întreținerea școlilor și liceelor.
 Facultativ: promovare turism, baze sportive, biblioteci
publice etc.
Arondismentele
 Adunarea arondismentului – membri aleși prin vot
pentru un mandat de 5 ani.
 Aparatul administrativ: dublu rol, de serviciu al
arondismentului și de serviciu deconcentrat al Land-
ului. Atribuții: poliție, construcții, drumuri etc.
 Președintele arondismentului – ales direct de cetățeni
sau de către Adunarea arondismentului pentru
perioade cuprinse între 6, 8 sau 12 ani.
Arondismentele
 Președintele arondismentului este atât președinte al
Adunării arondismentului, cât și șef al aparatului
administrativ din arondisment.
 Pentru ca un oraș să poată fi asimilat unui
arondisment trebuie să aibă cel puțin 50.000 locuitori.
Comunele
 Potrivit L.F. Comunelor trebuie să le fie garantate
dreptul de a reglementa, pe propria răspundere, în
baza legilor, toate problemele comunităților locale.
 Termenul “comună” se aplică, atât marilor orașe, cât și
micilor localități rurale.
 Autonomie financiară, puterea de a adopta anumite
acte normative, capacitatea de a-și recruta și gestiona
personalul.
Comunele
 Atribuții obligatorii: urbanism, construcția și
întreținerea drumurilor locale, construcția și
întreținerea școlilor primare, protecția civilă,
ajutoarele sociale etc.
 Facultativ: realizarea unor obiective cu caracter social,
susținerea unor activități culturale, activități sportive,
construcția și întreținerea infrastructurii transportului
în comun etc.
 Atribuții delegate de Land: starea civilă, evidența
populației, controlul alimentar etc.
Comunele
 Autorități: Primăria și Consiliul (Municipal/Comunal)
 3 modele:
 Modelul “Magistratului”
 Modelul “Primarului”
 Modelul “Consiliului”
Comunele
 Modelul “Magistratului”
 - un Consiliu municipal, ales prin vot direct, pentru un
mandat de 4 ani și o autoritate executivă, magistratul.
 Magistratul este un organ colegial, compus din primar
și adjuncții săi, aleși de către Consiliu, pentru un
mandat de 6 ani sau de la 6 la 12 ani.
Comunele
 Modelul “Primarului”
 Germania de Sud
 Autoritate deliberativă: Consiliul comunal, ales prin
vot pentru un mandat de 5 ani.
 Primarul – ales prin vot pentru un mandat de 8 ani,
prezidează Consiliul comunal și este șeful serviciilor
administrației comunei.
Comunele
 Modelul “Consiliului”
 Germania de Nord
 Cetățenii aleg Consiliul local care, la rândul său, ăși
desemnează un președinte (primar general).
 Consiliul local își alege un director comunal (director
al orașului) care va fi și viceprimarul localității.