Semiologia chirurgicală a abdomenului.

Noțiuni anatomo-clinice, semne și

simptome în chirurgia abdomenului.
Sindroame abdominale

Șef lucrări dr. Dan Timofte

Obiective ale învățării
După ce veți termina de studiat acest curs veți fi capabili:
1. Să descrieți structurile anatomice ale abdomenului
2. Să examinați abdomenul
3. Să cunoașteți semne și simptome în chirurgia abdomenului
4. Să definiți abdomenul acut chirurgical
5. Să identificați etiologia abdomenului acut chirurgical
6. Să prezentați aspectele clinice ale abdomenului acut
chirurgical
7. Să realizați un plan de îngrijiri și să îl puneți în aplicare
01
Semne și simptome prezente în
chirurgia generală
anorexie, greață, vărsături, disfagie, regurgitare, eructație, pirozis,
meteorism, diaree, constipație, hematemeză, melenă, rectoragie,
durere, febră, frison, hiperemie, tumefiere, cefalee, tahicardie,
dispnee, adenopatie
ANOREXIA
= diminuarea sau pierderea poftei de mâncare, absența
dorinței de a mânca
GREAȚA
= senzația de vărsătură
VĂRSĂTURI
= act reflex de expulzie forțată a conținutului stomacal la
exterior prin cavitatea bucală
Pot fi:
• alimentare • periodice
• acide • recurente
• spumoase • persistente
• bilioase
• fecaloide
‼ Vărsătura în jet este expulzia conținutului stomacal cu forță foarte mare,
adesea fără a fi precedată de greață
DISFAGIE
= dificultate în înghițirea bolului alimentar
REGURGITARE
= curgere în sens invers, cum ar fi întoarcerea conținutului
gastric în esofag însoțite de senzația de arsură retrosternală
(pirozis), umplerea gurii cu lichid gastric (acid).
ERUCTAȚIE
= procesul de eliminare a gazelor din tubul digestiv superior
prin cavitatea bucală
PIROZIS
= senzație de arsură esofagiană (retrosternală) determinată
de pătrunderea unor mici cantități de lichid acid sau de gaz
din stomac
METEORISM
= distensia intestinelor prin acumularea de gaze, manifestată
prin balonare sau evidențiată la examenul obiectiv al
abdomenului prin timpanism
- distensia abdomenului determinată prin acumularea de gaze
intraperitoneal (pneumoperitoneu)
DIAREE
= eliminarea anormal de frecventă a unor materii fecale cu
consistență scăzută (peste 3 scaune/zi)
- evacuarea unui scaun moale pe zi nu înseamnă diaree
- scaunele diareice pot fi însoțite de prezența elementelor
patologice: mucus, puroi, sânge sau alimente nedigerate,
grăsime (steatoree)
CONSTIPAȚIE
= diminuarea peristaltismului intestinal, însoțită de un efort
prelungit de evacuare a unui scaun cu consistența foarte
crescută urmată sau nu de senzația de evacuare incompletă
HEMATEMEZA
= eliminarea de sânge prin vărsătură
MELENA
= evacuarea unor scaune conținând sânge digerat, negru, cu
aspect de păcură, provenit în general din tractul digestiv
superior (melenoree)
- Melena spuria = melena sugarilor în care sângele din scaun
provine din fisurile de la nivelul mamelonului mamei
RECTORAGIE
= eliminarea sângerului prin materiile fecale fie amestecat cu
materii fecale, fie la exteriorul scaunului, coafându-l.
- în general, culoarea sângelui este roșu aprins pentru că
provine din zonele joase ale tubului digestiv
DURERE
= senzația fizică sau mentală de disconfort sau suferință
- orice durere are trei valențe: fizică, psihică și socială
- când descrieți durerea trebuie să chestionați pacientul
asupra următoarelor aspecte: localizarea durerii,
intensitatea, caracterul durerii, iradierea durerii, care sunt
factorii care au determinat-o sau o accentuează și ce anume
o ameliorează
FEBRA
= creșterea temperaturii corpului peste valoarea de 37 grade
Celsius
CLASIFICAREA FEBREI
• subfebrilitate 37 – 37,9
• febră moderată 38 – 38,9
• febră ridicată 39 – 39,9
• hiperpirexie peste 40
FRISON
= senzație de frig, însoțită de tremurături ale corpului
determinate prin contracturi ale musculaturii pentru a
determina o creștere a producției de căldură
- determinat de anumiți stimuli – descărcări ai microbilor în
sânge, care determină o modificare a centrului de
termoreglare
- poate să fie unic, solemn care să dureze aproximativ 30 de
minute și urmat de ascensiune febrilă mare sau de
intensitate mai redusă, dar repetată cu mici ascensiuni
febrile, care se mai numesc frisonte
HIPEREMIE
= prezența unui exces de sânge
într-o arie a corpului = congestie
- zona respectivă a tegumentului
sau a mucoasei este mai
roșiatică
- unul dintre cele 5 celsiene ale
inflamației
TUMEFIERE
= umflătură – extravazarea lichidului la nivelul zonei de
agresiune
CEFALEE
= durere de cap (cefalgie), cu diferite caracteristici și diferite
cauze
TAHICARDIE
= bătăi cardiace rapide, peste 80 bătăi/ minut
- trebuie diferențiată de tahiaritmie
DISPNEE

= dificultate în respirație,
fiind necesară folosirea
mușchilor respiratori
accesori și manifestată în
special prin ”lipsa de aer”
ADENOPATIE
= afecțiune a ganglionilor
limfatici manifestată prin
tumefiere, durere apărută
în special prin afectare
secundară
02

Examinarea abdomenului
Inspectare, palpare, percuție, ascultație
Care sunt organele pe care
le conține abdomenul?
Care sunt organele care
pot fi palpate?
Pregătirea
 CAMERA DE EXAMINARE
— trebuie să aibă o temperatură potrivită și să asigure un mediu privat
— lumina este de preferat să fie naturală
— lumina artificială șterge/ ascunde umbrele care dau primele indicații despre
asimetrie și de multe ori falsifică culorile, mai ales nuanțele de galben și
albastru
 EXPUNEREA
— întregul abdomen trebuie să fie vizibil și în mod ideal pacientul trebuie să fie
examinat dezbrăcat
Examinarea abdomenului
 Cereți pacientului să se întindă pe pat și să țină capul pe pernă sau
pătură pentru a evita tensionarea mușchilor abdominali
 Cereți pacientului să-și țină mâinile pe lângă corp, nu sub cap
 Încurajați pacientul să stea cât mai relaxat și să respire regulat și
încet
 Palpați abdomenul doar în timpul expirului pe măsură ce mușchii
abdominali se relaxează
INSPECTAREA
• Uitați-vă la pacient: încercați să observați orice anomalie care poate
să indice o patologie abdominală: cașexie, paloare, icter
• Inspectarea abdomenului – asimetrie sau distensie
• NOTAȚI poziția, forma și dimensiunea oricărei formațiuni tumorale,
orice schimbare în forma acesteia (dacă este mobilă cu respirația sau
își mărește dimensiunea dacă pacientul tușește)
• OBSERVAȚI reacția pacientului la tuse sau la orice mișcare. Pacientul
cu peritonită va avea dureri la cea mai mică mișcare și, în consecință,
are tendința de a sta cât mai nemișcat, în timp ce pacienții cu colică
se tăvălesc la fiecare puseu de durere
• NOTAȚI prezența oricărei cicatrici sau fistule
Hiperestezia
• poate fi testată prin atingerea ușoară a tegumentului sau
prin ciupire ușoară
• se repetă comparativ manevra la nivelul coapsei sau
toracelui
• apare în cazul unui focar inflamator peritoneal
• în fosa iliacă dreaptă apare în apendicita acută
• poate fi determinată și de o iritație a rădăcinilor nervilor
spinali
PALPAREA
‼Palpați cu blândețe, dar în mod deliberat, ferm și cu scop.
• Mișcările rapide, haotice sau circulare îl vor panica pe
pacient și-l vor face să-și piardă încrederea

1. Palpați fosele supraclaviculare și gâtul pentru glandele limfatice

2. Palpați orifiicle herniale în repaus și când pacientul tușește
3. Palpați pulsurile femurale, tibiale, pedioasa
4. Examinați organele genitale externe
5. Uitați-vă la mâini, unghii și facies
PALPAREA
• Determină gradul și extensia apărării musculare sau a
contracturii musculare
• Localizează orice zonă sensibilă sau cu hiperestezie
• Relevă prezența oricărei modificări de relief a peretelui
abdominal
APĂRARE MUSCULARĂ
= contracție provocată și dureroasă
a mușchilor peretelui abdominal
dispare la palparea progresivă și
reflectă o inflamație peritoneală
localizată
CONTRACTURA MUSCULARĂ
= contracția permanentă sau
tranzitorie a musculaturii
abdomenului, spontană, durabilă și
dureroasă
•La palpare mușchiul este tare și
dureros
PERCUȚIA
• întregul abdomen trebuie percutat, mai ales în zonele în care sunt
formațiuni tumorale
• o zonă mată poate să vă atragă atenția asupra unei mase care e
posibil să o fi omis la palpare
• percuția poate determina durere dacă este prezentă peritonita și
este o metodă utilă pentru a localiza o zonă dureroasă sau sensibilă
• permite aprecierea gradului distensiei intestinale, prezenței zonelor
de matitate, a extensiei anormale a stomacului și a prezenței sau
absenței globului vezical
• evidențiază sensibilitatea deasupra unui focar inflamator prin
compresiunea și decompresiunea acestuia
ASCULTAȚIA
• peristaltica determină un zgomot tipic pentru că intestinul conține un
amestesc de fluide și gaze
• gradul de zgomot depinde de distensia intestinului și de proporția de gaz și
fluid
• absența zgomotelor intestinale indică faptul că mișcările peristaltice nu au
loc și poate fi un fenomen primar sau secundar. dacă puteți auzi zgomotele
inimii și ale respirației, dar nu și zgomotele intestinului la perioade de 30 de
secunde, probabil pacientul prezintă ileus paralitic
• creșterea peristaltismului determină creșterea intensității și a frecvenței
zgomotelor intestinale. distensia intestinului determinată de o obstrucție
intestinală mecanică este asociată nu numai cu creșterea zgomotelor
intestinale dar de asemenea cu o schimbare a caracterelui zgomotelor.
Nu uitați să examinați
• Ganglionii supraclaviculari
• Orificiile herniale
• Pulsurile femurale, tibiale, pedioasei
• Organele genitale
• Zgomotele intestinului
• Canalul anal și rectul
03
Durerea abdominală
Durere abdominală acută, durere abdominală cronică
Durerea abdominală

Timpul petrecut pentru realizarea unei anamneze complete,

nu este un timp pierdut.
Durerea este singurul simptom al multor boli abdominale.
Cele două proprietăți semnificative ale durerii abdominale
sunt: sediul și caracterul său
Semnificația locului în care apare durerea
DUREREA ABDOMINALĂ ACUTĂ
• spectrul patologiilor, care o determină este foarte larg,
începând de la cele care pun în pericol viața până la cele
inofensive
• evaluarea efectivă necesită identificarea rapidă a
pacienților în stare critică și, unde este necesar, investigații
specifice
• Colecistită/ colangită (1)
• Colică biliară (1, 2)
• Hepatită (1, 2)
• Pneumonie (1 sau 3)
• Ulcer peptic/ gastrită (2)
• Sindrom coronar acut (2)
• Pancreatită (2, 5)
• Ruptura anevrismului de aortă abdominală (2, 5)
• Ruptura de splină (3, difuzează)
• Calculi renali (4, 7 sau 6, 9)
• Pielonefrită (4 sau 6)
• Apendicită (stadiul inițial) (5, difuză)
• Apendifictă (7)
• Ileită terminală, ex. boala Crohn (7)
• Diverticulită (7 sau 9)
• Colită (7, 8, 9)
• Sarcină ectopică (7, 8, 9)
• Boală pelvină inflamatorie/ endometrioză (7, 8, 9)
• Torsiune de ovar/ ruptura de chist (7, 8, 9)
• Infecție urinară joasă/ cistită (8)
• Obstrucție intestinatlă (difuză)
• Perforație (difuză)
• Ischemie mezenterică (difuză)
• Gastroenterită (difuză)
• Ketoacidoză diabetică/ hipercalcemie/ criză suprarenale (difuză)
• Durere abdominală funcțională (în oricare dintre regiuni sau difuză)
 Care sunt
caracteristicile
durerii?
DUREREA VISCERALĂ
• apare în urma distensiei
sau contracției excesive
a organelor cavitare
• este condusă de fibre
nervoase autonome,
deci sediul corespunde
originii embriologice a
structurii afectate
 DUREREA VISCERALĂ
• o durere surdă și fără
localizare precisă
• nu este asociată cu
contractura/ apărarea
abdominală
• durerea colică adevărată
prezintă episoade discontinuue
de contracție a musculaturii
netede care determină spasme
• în alte patologii care sunt
însoțite de durere descrisă ca
”colică”, ex. renală sau biliară,
de fapt durerea crește până
devine constantă și care poate
dura și câteva ore până dispare
 DUREREA VISCERALĂ

• caracteristici: surdă,
arsuri, crampe
• când devine severă pot
apărea: transpirații,
paloare, greață,
vărsături și agitație
DUREREA PARIETALĂ
• are originea în inflamația peritoneului parietal și se
numește peritonită
• este constantă, surdă și de obicei mult mai severă decât
durerea viscerală și are un sediu mai precis în ceea ce
privește structura implicată
• de obicei este agravată de mișcare sau tuse
‼pacienții preferă să stea întinși și își limitează mișcările
DURERE IRADIANTĂ
• este percepută la distanță de sursa care o determină și
apare datorită convergenței fibrelor nervoase la același
nivel al măduvei spinării
• poate deveni mai intensă și pare să iradieze sau să își
modifice sediul
• de obicei este localizată
DURERE ABDOMINALĂ RECURENTĂ
= minim trei episoade
dureroase, apărute într-un
interval de trei luni
04
Abdomenul acut chirurgical
Abdomenul acut chirurgical
• un grup larg de afecţiuni abdominale care se manifestă
clinic prin durere (însoţită de semne locale şi generale) şi
care necesită un tratament chirurgical de urgenţă;
• în absenţa tratamentului chirurgical survin alterǎri
fiziopatologice progresive, care conduc într-un timp variabil
la decesul pacientului
Abdomenul acut medical
• afecţiunile abdominale care se manifesta prin durere
abdominală acutǎ care beneficiază de tratament prin
mijloace nechirurgicale (medicale);
• ex.: colicile biliară şi renală, ulcerul gastric şi duodenal î†n
puseu acut, limfadenita mezenterică.
Abdomenul acut medico-chirurgical
• afecţiunile abdominale care au ca primă indicaţie
terapeutică tratamentul medical, dar care în funcţie de
evoluţie, pot necesita intervenţia chirurgicală
• Exemplu: pancreatita acută sau hemoragia digestivǎ
superioarǎ de diferite cauze
Fals abdomen acut
• afecţiunile extraabdominale care se manifesta prin durere
abdominală şi deci pot simula un abdomen acut
• de exemplu: pleurezia bazală, infarctul feţei inferioare a
miocardului, acidoza diabetică, porfiria, colica saturnină
Urgențe chirurgicale abdominale
• sindromul de iritaţie peritoneală (AA peritonitic)
• sindromul de ocluzie intestinală (AA ocluziv)
• sindromul de hemoragie internă (AA hemoragic)
• sindromul de ischemie viscerală (AA ischemic)
• abdomenul acut traumatic
Diagnosticul abdomenului acut
• Anamneza
• Examen clinic
• Stabilirea diagnosticului
Stabilirea diagnosticului
• afirmarea sau excluderea abdomenului acut (urgenţă
abdominală) -etapă decisivă pentru formularea indicaţiei
operatorii. în această etapă se exclud afecţiunile care se
manifestă prin durere abdominală, dar se rezolvă prin
mijloace terapeutice nechirurgicale (abdomenul acut
medical şi falsul abdomen acut)
• stabilirea diagnosticului pozitiv de sindrom sau afecţiune -
această etapă nu este însă decisivă, odatǎ stabilit
diagnosticul de AAC şi implicit indicaţia operatorie
Indicații operatorii
• extremǎ urgenţǎ - în care operaţia trebuie fǎcutǎ î†n
interval de cât̂eva minute-ore (este cazul hemoragiei
importante – de ex. o rupturǎ de splinǎ, ficat)
• urgenţǎ imediatǎ - în care operaţia se va face dupǎ o
pregǎtire scurtǎ - pâ̂nǎ la 6 ore (este cazul peritonitei)
• urgenţǎ amân̂atǎ - în care operaţia se va face dupǎ un
interval mai lung de pregǎtire (de obicei 12-24 de ore) (de
ex. ocluzia intestinalǎ)
Semne și simptome
• durere abdominalǎ + şoc
• peritonita generalizatǎ (durere abdominalǎ + iritaţie
peritonealǎ generalizatǎ)
• peritonita localizatǎ (durere abdominalǎ + iritaţie
peritonealǎ localizatǎ)
• ocluzia intestinalǎ (durere abdominalǎ + oprirea
tranzitului intestinal + distensie abdominalǎ + vǎrsǎturi)
Durere abdominalǎ însoţitǎ de şoc
• cauze: sarcina ectopicǎ ruptǎ şi anevrismul rupt al aortei
abdominale.
• tabloul clinic: durerea cu semnele şocului hemoragic
(hipotensiunea, tahicardia, paloarea, ameţeala şi vertijul,
lipotimie – în special la trecerea în ortostatism)
• gravitatea acestor situaţii clinice este datǎ de hemoragie.
• se opereazǎ de urgenţǎ (extremǎ sau imediatǎ);
• pregǎtirea preoperatorie se rezumǎ la accesul venos şi
tratament volemic.
Peritonita generalizată
• tablou clinic: asociazǎ durerea abdominalǎ cu semnele de
iritaţie peritonealǎ (contractura muscularǎ, apărarea muscularǎ)
• semnele de iritaţie peritonealǎ uneori estompate
• pe mǎsurǎ ce peritonita evolueazǎ — distensia abdominalǎ care
estompeazǎ contractura şi mimeazǎ ocluzia intestinalǎ
• la vârstnici (care au un perete abdominal slǎbit şi o reactivitate
scǎzutǎ) semnele de iritaţie peritonealǎ pot fi dificil de sesizat.
• cea mai frecventǎ greşealǎ la examinarea pacienţilor cu durere
abdominalǎ este palparea brutalǎ şi prea profundǎ; o astfel de
palpare poate da impresia falsǎ de iritaţie peritonealǎ la pacienţi
fǎrǎ abdomen acut; palparea trebuie sǎ fie delicatǎ.
Peritonita generalizată
• la nivelul ombilicului peritoneul parietal e situat cel mai aproape de
tegument; ca urmare palparea ombilicului este o manevrǎ eficace la
pacienţii cu peritonitǎ generalizatǎ.
• alte manevre utile: sǎ solicitǎm pacientul sǎ tuşeascǎ (apare durerea) sau sǎ
facem o percuţie blândǎ a abdomenului (produce durere – semnul
colpoţelului).
• uneori pancreatita acutǎ determinǎ apǎrare muscularǎ periombilicalǎ putând
fi confundatǎ cu peritonita; ca o precauţie pentru evitarea acestei confuzii
se recomandǎ determinarea amilazemiei la toţi pacienţii cu suspiciunea de
abdomen acut.
• cele mai frecvente cauze de peritonitǎ generalizatǎ: perforaţia ulceroasǎ,
perforaţia colicǎ şi apendicita perforatǎ
• toate au indicaţie de operaţie în decurs de câteva ore; acest interval va fi
folosit pentru câteva investigaţii complementare şi pregǎtirea preoperatorie
Peritonita localizată
• procesul inflamator intraperitoneal este limitat la o regiune a
abdomenului, semnele de iritaţie peritonealǎ (apǎrare muscularǎ, semnul
Blumberg, durere la tuse sau la percuţie) vor fi limitate la acest nivel.
• cele mai frecvente cauze de iritaţie peritonealǎ localizatǎ: apendicita acutǎ
(în cadranul inferior drept), colecistita acutǎ (în cadranul superior drept),
diverticulita sigmoidianǎ (în cadranul inferior stâng)
• cadranul superior stâng este foarte rar sediul unei iritaţii peritoneale
localizate.
• cu excepţia apendicitei acute, afecţiunile responsabile de iritaţie
peritonealǎ localizatǎ nu se opereazǎ imediat
• în caz de dubiu diagnostic pacientul va fi reexaminat repetat în urmǎtoarele
ore; adesea dupǎ câteva ore apar şi “semnele lipsǎ”; în acest interval se vor
face în funcţie de suspiciunea clinicǎ şi câteva investigaţii complementare
Ocluzia intestinală
• tabloul clinic: durere abdominalǎ, distensie abdominalǎ (meteorism),
oprirea tranzitului intestinal şi vǎrsǎturi
• ocluzia intestinalǎ înaltǎ: vǎrsǎturile şi durerile colicative, distensia
abdominalǎ puţin importantǎ, iar tranzitul intestinal pentru materii
fecale şi gaze poate fi încǎ prezent câteva ore
• ocluzia intestinalǎ joasǎ: vǎrsǎturile apar tardiv, oprirea tranzitului
intestinal este precoce, iar distensia abdominalǎ marcatǎ
• cercetarea punctelor herniare este obligatorie la pacienţii cu ocluzie
intestinalǎ; recomandarea este cu atât mai importantǎ la bolnavii
obezi, la care o eventualǎ hernie femuralǎ strangulatǎ poate scǎpa
neobservatǎ la un examen clinic superficial
• tuşeul rectal este obligatoriu
Afecţiuni medicale grave care pot mima un
abdomen acut
• infarctul miocardic inferior şi ceto-acidoza diabeticǎ

O eroare diagnosticǎ, care ar duce la o laparotomie inutilǎ la

un astfel de pacient, poate fi catastrofalǎ. O anamnezǎ şi
examinare atentǎ şi câteva investigaţii rapide şi simple
(electrocardiograma, glicemia) evitǎ o asemenea eroare.
Investigații complementare
• examinǎri citologice sanguine: H, Hb, Hct, L, VSH
• amilazemia
• parametrii acido-bazici
• gonadotrofina corionicǎ umanǎ
• examenul sumar de urinǎ
• electrocardiograma
• radioscopia abdominală simplă; radioscopia toracică
• ecografia abdominală
• computer-tomografia abdominalǎ
Momentul operator
• pacienţii cu semnele şocului hemoragic (sarcinǎ
extrauterinǎ ruptǎ, anevrism rupt al aortei abdominale,
traumatism cu ruptura unui viscer parenchimatos) se
opereazǎ în urgenţǎ imediatǎ
• pregǎtirea preoperatorie constǎ în accesul venos,
recoltarea unor probe biologice (pentru determinarea
grupului sanguin, probelor hematologice şi biochimice) şi
începerea tratamentului volemic (eventual transfuzia de
sânge).
Momentul operator
• pacienţii cu peritonitǎ generalizatǎ intervalul pânǎ la operaţie e folosit pentru
câteva mǎsuri terapeutice (acces venos, recoltarea unei probe de sânge pentru ex.
hematologice şi biochimice, iniţierea tratamentului volemic, electrolitic, acido-
bazic, tratament antibiotic, aspiraţie gastricǎ); intervenţia chirurgicalǎ se face
într-un interval de câteva ore (pânǎ la 6 ore)
• ocluzia intestinalǎ se trateazǎ de obicei ca o urgenţǎ amânatǎ (operaţie dupǎ 6-24
de ore); excepţie de la aceastǎ regulǎ face ocluzia intestinalǎ prin strangulare
herniarǎ, situaţie în care se recomandǎ operaţia dupǎ o minimǎ echilibrare volemicǎ
şi electroliticǎ pentru a preveni necroza ansei strangulate; pregǎtirea preoperatorie
constǎ în tratamentul volemic, electrolitic şi acidobazic, aspiraţia gastricǎ,
tratament antibiotic şi antialgic, oxigenoterapie (vezi ocluzia intestinalǎ).
Momentul operator
• apendicita acutǎ se opereazǎ în câteva ore de la momentul diagnosticǎrii; forma cu
bloc apendicular se va trata conservativ sau operator în funcţie de evoluţia blocului
• colecistita acută existǎ 2 atitudini: operaţia în primele 24 de ore de la debut sau
operaţia “la rece”, dupǎ o sǎptǎmânǎ de tratament antibiotic pentru stingerea
procesului inflamator acut.
• pancreatita acutǎ beneficiazǎ de tratament conservator; în evoluţie pot surveni
complicaţii (necroze, abcese, secheste) care impun intervenţia chirurgicalǎ; dupǎ
remisiune, la pacienţii cu pancreatitǎ de cauzǎ biliarǎ este necesarǎ intervenţia
chirurgicalǎ biliarǎ (colecistectomie, coledocotomie)
• infarctul enteromezenteric: e recomandat ca intervenţia sǎ fie cât mai precoce
• În primul rând, determinați momentul apariției durerii. Este acută sau cronică?
Durerea abdominală acută este de mai multe tipuri. Durerea a debutat brusc sau
gradual? Când a început? Cât de mult durează? Cum se manifestă de-a lungul a 24 de
ore? Sau săptămâni sau luni? Este patologia acută sau cronică sau recurentă?
• Cereți pacientului să descrie durerea cu propriile lui cuvinte. Insistați pe detaliile
importante: ”Când a debutat durerea?”, ”Durerea radiază sau își schimbă sediul?”,
”Cum este durerea?”
• Apoi cereți pacientului să vă arate sediul durerii. Pacienții nu pot/ știu
întotdeauna să descrie clar sediul durerii.
• Cereți pacientului să evalueze severitatea durerii pe o scală de la 1 la 10. Nu uitați
că severitatea durerii nu vă ajută întotdeauna să identificați cauza. Sensibilitatea
abdomenului variază mult și tinde să se diminueze odată cu înaintarea în vârstă,
ascunzând problemele abdominale acute.
• Pe măsură ce analizați factorii care agravează sau ușurează durerea, acordați
atenție poziției corpului, asocierii cu alimentele, alcoolul, medicamentele
(inclusiv aspirina), stresul și utilizarea de antiacide. Întrebați dacă indigestia sau
disconfortul au legătură cu efortul sau ușurate de odihnă
MANEVRE
MANEVRA BLUMBERG
• mâna examinatorului efectuează o
presiune din ce în ce mai puternică
în profunzime, după care este
ridicată brusc (cu prevenirea
pacientului în prealabil); în
momentul ridicării se produce o
durere vie determinată de iritația
peritoneală
MANEVRA MANDEL

• prin percuţie se evidenţiază sensibilitatea dureroasă a

abdomenului
SEMNUL COHER
• durerile la început apar în regiunea epigastrică, apoi peste
câteva ore se localizează în fosa iliacă dreaptă.
MANEVRA RAZDOLSKI-MANDEL-PORGES
(semnul „clopoţelului”)

• percuția abdomenului produce în fosa iliacă dreaptă o

durere vie, însoțită de contractura musculară și chiar
flectarea coapsei pe bazin la bolnavi mai sensibili sau mai
labili neurovegetativ.
SEMNUL BINET
• la percuția în proiecția cecului timpanism și durere
MANEVRA ROWSING
• comprimarea cu mâna stângă a colonului (de la stânga la
dreapta), plus tapotarea colonului descendent cu mâna
dreaptă, duce la distensia cecului și apendicelui, însoțită de
durere în fosa iliacă dreaptă
TRIADA DELAFOIS
• hiper-/parestezie cutanată în triunghiul Iacubovici + durere
+ apărare musculară.
SEMNUL GRASSMAN („ţipatul Douglasului”)
• tușeul rectal sau vaginal provoacă dureri la nivelul fundului
de sac Douglas, care se bombează în cazul colecțiilor
pelvine