Termenul de marker tumoral a fost utilizat pentru prima dată de

Heberman în 1975 în cadrul conferenţei NCI ”Advances in cancer

management”, care a definit caracterele markerului tumoral ideal:
• aplicare facilă: dozaj simplu, reproductibilitate, cost redus
• detectibilitate: existenţa unei metode de dozaj care să permită
evidenţierea unei diferenţe cantitative semnificative între valorile
subiecţilor normali şi ai celor cu neoplazii
• sensibilitate: permite recunoaşterea tuturor pacienţilor cu neoplazii
(există un număr redus de „fals negativi”)
• specificitate: permite excluderea cazurilor negative şi indică
localizarea primară (specificitate de organ)
• existenţa unor corelaţii cu masa de celule tumorale pentru a permite
„măsurarea” eficienţei terapiei, monitorizarea bolii reziduale prin
dozări repetate şi detecţia precoce a recidivei sau metastazării.
CARACTERISTICILE PENTRU UN MARKER IDEAL
- să prezintă o acurateţe de 100% în diferenţierea dintre celulele normale ale
organismului şi cele canceroase;
- să posede capacitatea de a depista toate tumorile în stadiile microscopice;
- să prezinte specificitate de organ;
- să fie eliberat de către celulele maligne într-un mediu uşor accesibil precum serul
sau urina (fără să necesite o prelucrare laborioasă);
- să indice capacitatea de răspuns a pacientului la tratament;
-- din punct de vedere biologic, testul de depistare a markerului nu trebuie să dea nici
- un rezultat fals pozitiv şi nici fals negativ, cu alte cuvinte să posede o valoare
predictivă pozitivă şi o valoare predictivă negativă egală cu 100%;
-- să aibă valoare prognostică;
-- să aibă un preţ de cost accesibil.
 MARKER TUMORAL INDICATII BIOCHIMIE
CEA Cancer colorectal Glicoproteina, 180 kDa
Cancer de san Continut carbohidrat 45-
60%
AFP Cancer testicular Glicoproteina, 70 kDa
Cancer hepatocelular Continut carbohidrat 4%
CA125 Cancer de ovar Glicoproteina, 200 kDa
Continut carbohidrat 25%
CA19-9 Cancer pancreatic Glicolipid, 36 kDa
Cancer de tract biliar
Ca 72-4 Cancer de stomac Glicoproteina mucin-like
Cancer ovarian
PSA Cancer de prostata Glicoproteina,300 kDa

hCG Tumori celule germinale Glicoproteohormon, 2

Tumori ale trofoblastului subunitati
NSE (neuronspecific Cancer pulmonar cu Enzima glicolitica, 87 kDa
aza) celule mici
Tumori neuroendocrine

SCC Cancer cu celule Glicoproteina, 42 kDa

scuamoase
 APLICATII CLINICE
• In screeningul, diagnosticul primar, localizarea, stadializarea, prognosticul
si monitorizarea terapiei afectiunilor neoplazice.
• Markerii tumorali nu sunt utili pentru screeningul persoanelor
asimptomatice; in schimb, anumiti markeri pot fi utili pentru screeningul
persoanelor simptomatice sau a grupurilor cu risc :

• AFP pentru pacientii cu ciroza hepatica si cu risc crescut de a dezvolta un

carcinom hepato-celular;
• PSA total si liber pentru cancerul de prostata, combinat cu tuseul rectal;
• CA 125 pentru cancerele ovariene, combinat cu ecografia transvaginala.
 IMPORTANTA MARKERILOR TUMORALI IN EXPLORAREA
PARACLINICA

• in monitorizarea tratamentului
Pot fi intalnite trei situatii :
• scaderea la normal a nivelului markerilor indica inlaturarea
completa a tumorii sau remisia sa;
• persistenta unor nivele patologice, eventual dupa o usoara
scadere, indica existenta unei tumori reziduale si/sau aparitia
metastazelor;
• cresterea nivelului markerilor dupa o perioada de normalizare
indica recurenta tumorii.
 ALFA FETO PROTEINA (AFP)

• Alfa feto proteina (AFP) este o glicoproteina produsa de

tesuturile fetale (ficat, sac Yolk, epiteliu intestinal) si de
tumorile diferentiate din structuri embrionare. In cursul
dezvoltarii fetale, nivelele de alfa feto proteina (AFP) cresc in
ser si in lichidul amniotic; avand in vedere ca aceasta proteina
traverseaza placenta, ea apare si in serul matern.
• Valorile normale ale alfa feto proteinei (AFP) sunt mai mici
de 10 ng/ml. Cresteri fiziologice ale AFP survin la copii sub 1
an si la femei insarcinate, incepand din saptamana a 10-a, cu
un maximum de 400 - 500 ng/ml in saptamanile 32 - 36, urmat
de o scadere usoara pana la nastere (250 ng/ml) si dupa
nastere, cu un timp de injumatatire de 4 zile.
• Cresteri usoare si tranzitorii ale alfa feto proteinei (AFP)
apar si in diverse afectiuni benigne : hepatite acute virale,
toxice, hepatite cronice, boala Crohn, polipoze. Cresteri
constante, dar sub 500ng/ml apar in ciroze hepatice.
 ANTIGENUL CARCINOEMBRIONAR (CEA)

• Antigenul carcinoembrionar (CEA) este o glicoproteina cu greutatea

moleculara de 200 kDa, continand aproximativ 40 % proteine si 60 %
carbohidrati.
• Antigenul carcinoembrionar (CEA) este unul dintre antigenele
oncofetale produse in timpul vietii embrionare si a dezvoltarii fetale.
Productia sa este suprimata dupa nastere, ajungand la valori foarte
scazute la varsta adulta, la nefumatori sub 3 ng/ml, la fumatori sub 5
ng/ml.
• Imunohistologic, antigenul carcinoembrionar (CEA) poate fi determinat in
concentratii crescute in tractul gastro-intestinal fetal si in pancreas,
precum si in adenocarcinoamele colorectale, iar in concentratii mai mici in
tesutul intestinal normal, mucoase intestinale, pancreas exocrin si in ficat.
Concentratii serice mari se determina adesea in carcinoamele colorectale
si mai rar in alte tipuri de carcinoame : stomac, pancreas, plaman, ovar, col
uterin, san.
 CA 19-9 - GICA (Gastrointestinal Cancer Antigen)
• CA 19-9 este un determinant antigenic asociat tumorilor
(1116NS19-9), fara o specificitate de organ.
• Epitopul CA 19-9 este un oligozaharid prezent in tesuturi ca un
monosialogangliozid (glicolipid) si in ser ca o mucina bogata in
carbohidrati, cu o greutate moleculara de peste 1000kDa.
• CA 19-9 se gaseste in mod normal in celulele epiteliale fetale
din stomac, intestin, ficat, pancreas. La adult se gaseste in
cantitati mici, in pancreas, ficat, vezica biliara, plaman si ca un
component important al multor celule mucoase si al
produsilor lor de secretie;
• Niveleul de referinta pentru CA 19-9 este de 37 U/ml.
 CA 72-4

• CA 72-4 este o glicoproteina mucin-like ,fiind markerul cel mai

specific pentru cancerul gastric.
• Valori normale 0-5 U/ml
• Valori moderat crescute sunt cele considerate intre 6-30 U/ml
• Valori crescute mult sunt cele peste 30 U/ml