In vederea determinarii, inregistrarii si transmiterii relatiilor intermaxilare din

cabinet spre laboratorul de tehnica dentara,

sabloanele de ocluzie sunt utilizate astfel:

- De catre medicul stomatolog, in cabinet, in vederea determinarii si inregistrarii

relatiei centrice si a inaltimii verticale de ocluzie, precum si a unei serii de repere
morfologice necesare alegerii si montarii arcadelor artificiale.

- De catre tehnicianul dentar pentru fixarea modelelor in simulator si pentru a

prelua si transpune pe modelul de lucru a unor repere necesar in vederea alegeri
si montarii arcadelor artificiale.
In etapa clinica de determinare, si inregistrare a relatiilor intermaxilare, medicul parcurge urmatoarele faze de lucru:

 1. Verificarea sabloanelor de ocluzie pe model si in cavitatea orala

 2. Determinarea curburii vestibulare a bordurii de ocluzie in zona frontala a bordurii maxilare

 3. Determinarea directiei si nivelului planului de orientare ocluzala a bordurii in zona fontala maxilara

 4. Determinarea dimensiunii verticale de ocluzie (D.V.O.)

 5. Determinarea relatiei centrice

 6. Trasare la nivelul suprafetei vestibulare a bordurii frontale maxilare a reperelor necesare alegerii si montarii dintilor artificiali
1. Verificarea sabloanelor de ocluzie pe model si in cavitatea orala

Verificarea stabilitatii sabloanelor la nivelul modelului si respectiv la nivelul cavitatii orale se

realizeaza prin exercitarea de presiuni alternative (stinga – dreapta) la nivelul bordurilor de
ocluzie in zonele laterale.
- Finisarea suprafetei ocluzale a bordurii de ocluzie maxilare
2. Determinarea curburii vestibulare a bordurii de ocluzie in zona frontala a
bordurii maxilare

 Curbura vestibulara a bordurii de ocluzie a sablonului maxilar,

reprezinta cel mai important reper utilizat de catre tehnicianul dentar
in pozitionarea fetei vestibulare ale dintilor grupului frontal maxilar.

 Pozitionarea corecta a fetei vestibulare a dintilor este deosebit

de importanta in refacerea plenitudinii buzelor si obrajilor ( functia
estetica) datorita suportului pe care il ofera atit arcadele naturale cit
si cel artificiale partilor moi periorale.

 Se adauga sau elimina ceara de la nivelul fetei vestibulare a

bordurii de ocluzie frontale maxilare pina cind se obtine o refacerea
armonioasa a fizionomiei regiunii. Se urmareste refacerea plenitudinii
buzelor cu creerea de conditii de vizibilitate normala a mucoasei
labiale, atenuarea sau stergerea santurilor nazo-labiale si mentonier,
proeminenta buzei superioare fata de buza inferioare in norma
laterala.

 In general, datorita atrofiei centripete maxilare, bordura de ocluzie

maxilara, in zona frontala, este situata in vestibulo-pozitie fata de
virful crestei.
Relatia buzelor cu
suportul rigid
oferit de sabloanele de
ocluzie
3. Determinarea nivelului si orientarii planului de orientare ocluzala in regiunea frontala maxilara

Locul de intilnire a celor doua suprafete (maxilara si mandibulara) libere ale bordurilor de
ocluzie, reprezinta planul de orientare ocluzala, unde vor fi plasate marginile incizale ale dintilor frontali
superiori si fetele ocluzale ale dintior laterali .

Planul de orientare ocluzala rezulta in urma reducerii sinuozitatiilor si curburilor

planului de ocluzie. El uneste marginile incizale ale dintilor frontalilor maxilari cu virfurile disto-orale ale
cuspizilor molarilor secunzi maxilari.
Acest plan de orientare ocluzala este paralel cu planul lui Camper (spina nazala anterioara si centrul
conductelor auditive externe) in zona laterala a bordurilor de ocluzie, fiind plasat aproximativ la distanta
egala intre crestele edentate sau mai apropiat de creasta mai resorbita.

In zona frontala maxilara, planul de orientare ocluzala este orientat paralel cu linia bipupilara iar
nivelul este reglat la 2mm sub marginea libera a buzei superioare.
Planul lui CAMPER
Planul lui CAMPER
Planul lui CAMPER + sabloane de ocluzie
Planul lui CAMPER + proteze totale
 Determinarea curburii vestibulare a bordurilor de
ocluzie
 este importanta pentru montarea dinţilor frontali
 primeaza aspectul estetic si fonetic
 Prima etapa = doar cu sablonul maxilar pe campul protetic:
• se face analiza estetica din profil:se adauga ceara sau se indeparteaza din curbura
Vestibulara astfel incat sa exista un profil corect al buzei superioare
• Marginea libera a sablonului maxilar la 1-2 mm sub marginea buzei superioare

 Sablonul mandibular in functie de cel maxilar

 Curbura V = un raport corect al buzelor
 Inaltimea: marginea libera a bordurii de
13
ocluzie la nivelul marginii buzei inferioare
 II. Directia si nivelul planului de orientare ocluzala
A) DIRECTIA

 In zona frontala:
 Paralel cu linia bipupilara

 In zona laterala:
 Paralele cu planul Camper (tragus - subnasale)

 Se determina cu 2 rigle

14
 II. Directia si nivelul planului de orientare ocluzala
B) NIVELUL

 In zona frontala:
 La 1-2 mm sub marginea buzei superioare

 In zona laterala:
 La jumatatea distantei dintre crestele edentate maxilara si mandibulara.

15
 Adaptarea sablonului de ocluzie maxilar in zona
laterala (paralel cu planul lui CAMPER)
Orientarea planului de orientare ocluzala in zona
frontala maxilara
Adaptarea sablonului de ocluzie
maxilar in zona frontala
4. Dimensiunea verticala (a etajului inferior al figurii) de ocluzie (D.V.O.)

Dimensiunea verticala a etajului inferior al figurii este data de contactul in supfafata a fetelor libere
(ocluzale) ale bordurilor de ocluzie maxilara si mandibulara. Medicul adauga sau reduce din bordura de
ocluzie inferioara pentru a aduce mandibula la o anumita distanta de maxilar.
Aceasta dimensiune optima a etajului inferior al figurii este dorita in practica deoarece :
- reface aspectul estetic, echilibrat al figurii
- asigura contractii musculare in limite fiziologice
- creeaza senzatia de confort pacientului, ducind la o integrare morfo-functionala rapida a
protezei
- asigura conditii de functionalitate optima a protezelor si succes a tratamantului
Aceasta pozitie a mandibulei pacientului edentat total, fata de maxilar, trebuie sa fie identica cu cea
detinuta de pacient in perioada dentata, respectiv cu pozitia mandibulei in ocluzie de intercuspidare
maxima.
Aceasta pozitie a mandibulei fata de maxilar, pozitia care determina dimensiunea verticala de
ocluzie a pacientului, se stabileste cu dificultate cu ajutorul mai multor metode cu implicatii mai mult sau
mai putin subiective .
- Teste antropometrice : in urma determinarilor realizate cu sabloanele de ocluzie ar trebui sa rezulte
egalitatea dintre etajul inferior si etajul superior al fetei, respectiv mijlociu al figurii.
•Etajele figurii
-Teste fizionomice : aspectul estetic facial al pacientului trebuie refacut in conditii de armonie
dimensionala intre etajele figurii, cu o plenitudine corespunzatoare a partilor moi periorale si cu un
aspect relaxat

- Teste fiziologice : au la baza pozitia de repaus (pozitia de postura) a mandibulei si respectiv

dimensiunea verticala de repaus a etajului inferior al figurii determinata de aceasta pozitie a mandibulei
fata de maxilar.

Pozitia de repaus a mandibulei este reprezentata de acea pozitie a mandibulei fata de maxilar in
care se stabileste un echilibru de tonicitate intre grupele musculare ridicatoare si coboritoare ale
mandibulei, cu aparitia unui spatiu liber intre fetele ocluzale ale arcadelor antagoniste, denumit spatiu
de inocluzie fiziologica (acest spatiu este de 2-4mm in regiune premolarilor si descreste spre distal).
Pozitia de postura a mandibulei este independenta de prezenta sau absenta dintilor la nivelul
maxilarelor

La pacientul edentat, se poate utiliza urmatoarea formula de calcul a dimensiunii verticale de

ocluzie: dimensiunea verticala de repaus a etajului inferior al figurii - spatiul de inocluzie fiziologica =
dimensiunea verticala de ocluzie a etajului inferior al figurii.
Silverman utilizeaza teste fonetice pentru stabilirea dimensiunii verticale de
ocluzie si respectiv de repaus a etajului inferior al figurii. El considera că la
pronuntarea fonemei “S” se stabileste spatiul minim de vorbire (1mm) intre
arcada mandibulara si cea maxilara in regiunea frontala, iar la pronuntarea
fonemei “M”, mandibula ocupa o pozitie identica cu pozitia de repaus a
mandibulei.

Testele de laborator urmaresc efectuarea urmatoarelor determinari obiective :

* Presiunea interocluzala maxima se inregistreaza in pozitie de intercuspidare
maxima
* Diferenta minima de potential electric la nivelul muschilor ridicatori si coboritori
ai mandibulei (minim de activitate electrica musculara), indica pozitia de repaus
a mandibulei.
Dimensiunea verticala
de ocluzie este corect
stabilita in momentul in
care contactul dintre
buze se realizeaza cu
putin inaintea contactului
dintre sabloane
5. Indiferent de tehnica prin care se determina dimensiunea verticala de ocluzie, mandibula,
trebuie sa fie in relatie centrica la nivel articular (pozitia cea mai inalta, simetrica si nefortata a
condililor mandibulari la nivelul pantei articulare maxilare, de la nivelul articulatiei temporo-
mandibulare, este definita ca fiind relatia centrica).

6. La nivelul suprafetei vestibulare a bordurii frontale maxilare, se traseaza prin linii repere
importante in ceea ce priveste alegerea si montarea dintilor artificiali :
- Linia mediana : in functie de axa de simetrie a figurii sau frenul buzei superioare
- Linia caninilor : reprezinta locul unde tehnicianul va monta virful caninilor superiori. Se traseaza o
dreapta verticala tangenta la unghiul extern al aripioarei nazale. In zimbet usor comisura labiala se
plaseaza usor distal fata de canin.
- Linia surisului : reprezentat de o linie orizontal paralela la planul de orientare ocluzala in zona
frontala maxilara, indica zona de vizibilitate maxima a dintilor in timpul surisului. Cu 1-2mm mai sus,
ascuns de buza superioara, tehnicianul va monta coletul dintilor artificiali. La marea majoritate a
pacientilor dentati coletul dintilor naturali nu este vizibil in timpul surisului.
Solidarizarea sabloanelor de ocluzie
• Fixarea modelelor in simulator
Comlexul modele-sabloane de ocluzie este fixat in simulator (ocluzor sau
articulator ) pentru a realiza o montarea functionala a arcadelor dentare artificiale, in
respectul parametrilor determinati cu ajutorul sabloanelor de ocluzie.
 Sabloanele de ocluzie sunt insotite de fisa de laborator pe care medicul stomatolog
consemneaza urmatoarele indicatii legate de realizarea protezei totale :

- Culoarea dintilor artificiali

- Forma dintilor artificiali

- Relieful dintilor artificiali

- Materialul din care sunt realizati dintii artificiali

- Gradul de supraacoperire (in mm.) al dintilor artificiali in zona frontala

- Artificile de montare sau estetice necesare pentru mascarea aspectului artificial al

protezelor totale (montari atipice a unor dinti, modificari de culoare a 1-2 dinti, modificari de
forma a1-2 dinti, aplicarea de obturatii metalice sau acoperirea cu proteze unitare
nefizionomice sau partial fizionomice)
 REPERE AJUTATOARE

Dupa aceasta determinare pe sabloanele solidarizate sunt marcate de

medic linii ajutatoare :

 traseul liniei mediane;

 linia caninilor;
 linia surasului;
 planul de orientare ocluzala.
Datele oferite laboratorului de tehnica
dentara
prin utilizarea ansamblului modele functionale /
sabloane :
 relatia verticala intre sabloane - corespondentul
dimensiunii verticale de ocluzie a pacientului;
 relatia orizontala a sabloanelor in relatie centrica;
 planul de orientare protetica;
 curbura vestibulara a bordurii maxilare;
 repere necesare alegerii si montarii dintilor artificiali
 La aceste date se mai adauga indicatii transmise laboratorului prin
fisa de laborator

care se refera la :

 forma, marimea, cromatica, materialul dintilor artificiali;

 artificii de montare a dintilor;
 rapoartele de ocluzie frontale;
 relieful ocluzal si dimensiunea verticala de ocluzie pentru
dintii laterali.
 ARCUL FACIAL
1.Arc Facial de Determinare a axei balama terminale .

2.Arc Facial de Transfer – utilizat in transferarea axei balama terminale la articulator si care
permite determinarea poziţiei relative a maxilarului în raport tridimensional cu centrul fosei
glenoide.

7/25/2018
AXA BALAMA TERMINALA

Rotatia pura a condililor ( fara nici o alta deplasare) se realizeaza in jurul axei balama terminale, cu
condilii plasati in relatie centrica = pozitie terminala =>axa balama-terminala

 Axa balama terminala materializeaza pozitia de RC

 Inregistrarea grafica a RIM

1. Inregistrari extraorale
2. Inregistrari intraorale
3. Intra si extraorale
4. Miomonitorizarea
 Determinarea axei balama terminale ABT
pentru determinare individuala a axei balama pe pacient se utilizeaza un
arc facial pentru localizarea cinematica a axei balama
Determinarea axei balama terminale-metoda grafica

-Mina de grafit , cu virful spre tegumentele din zona temporala, este astfel construita incit se poate deplasa
in toate directiile
Arcul facial de determinare a axei balama terminale nu determina pozitia de RC
intr-o forma direct utilizabila !
Rezultatul este constituit din doua puncte tegumentare ale axei balama
terminale =>intre cele doua puncte se va plasa tijele corespunzatoare unui
arc facial de transfer
 Necesitatea Arcului Facial de Transfer in vederea
!!! transferului inregistrarii axei balama terminale la articulator !!!
si mentinerea riguroasa a raportului dintre ABT si elementele fixe ale craniului.

Arcul facial de transfer este specific fiecarui tip de articulator.

 Se pot determina următoarele
valori:
distanţa bicondiliană;
distanţa dintre condili şi punctul interincisiv, triunghiul Bonwill – simfizocondilian;
panta tuberculului articular;
mişcări de lateralitate;
repere fixe - punctul cel mai decliv al orbitei.

7/25/2018
 Parti componente pentru arcul facial :
 Tijele condiliene
 PĂRŢI COMPONENTE
 Partea extraorală:
 braţ orizontal şi 2 braţe laterale de care se ataşează tijele condiliene

 stopper nazal

 indicator plasat pe

un punct fix facial

 Partea intraorală:
 furculiţa metalică ce se

fixează pe bordura de

ocluzie a şablonului maxilar

7/25/2018
 Evaluarea unghiului BENNETT
= unghiul format între traiectoria condilului nelucrător cu planul sagital.
 Evaluarea mişcării BENNETT
= în mişcarea de lateralitate condilul lucrător se răsuceşte spre exterior
în jurul unui ax vertical realizând mişcarea Bennett 0,5 - 3 mm;

 Înclinarea pantei retroincisive;

 Triunghiul Bonwill;

 Punctul interincisiv.
 MONTAREA ÎN SIMULATOR
Definiţie:

reprezintă o etapă tehnică, prin care datele obţinute în clinică în momentul determinării relaţiei
intermaxilare sunt transpuse pe instrumente de laborator - simulatoare - care sunt capabile să
imite, mai mult sau mai puţin , mişcările mandibulei.

7/25/2018
 De corectitudinea acestei etape
depinde:
-montarea optimă a dinţilor artificiali,
-echilibrarea ocluzală,
-stabilitatea viitoarei proteze totale.
7/25/2018
 Înclinarea pantei tuberculului articular faţă de planul ocluzal (330);

 unghiul Bennett (15-170) - reprezintă unghiul format între traiectoria efectuată de condilul
nelucrător cu planul sagital;

 mişcarea Bennett (0,5mm de partea lucrătoare) - în mişcarea de lateralitate condilul pivotant

se răsuceşte spre exterior în jurul unui ax vertical realizând mişcarea Bennett;

7/25/2018
 Distanţa intercondiliană - axa balama - 10,5 cm;

 triunghiul Bonwill cu latura de 10-11 cm;

 înclinarea pantei retroincisive 5-100

ACESTE VALORI SUNT CELE MEDII

7/25/2018
CONCEPTE OCLUZALE
ce au stat la baza perfecţionării acestor instrumente:

7/25/2018
 Conceptul Monson - Villain
Are la bază orientarea suprafeţelor ocluzale după cele 3 curbe (sagitală, transversală, frontală),
fără a reproduce mişcările mandibulei.

La simulatoarele confecţionate după acest concept partea superioară a simulatorului este sub
formă de sferă, cu raza de 10,5 cm.

7/25/2018
 Conceptul Gysi
Susţine mişcarea dinţilor mandibulari în contact cu suprafaţa unui cilindru imaginar.

S-a obţinut perfecţionarea articulatoarelor Gysi prin introducerea teoriei articulare în care se pune
accent pe relaţia ATM cu pantele cuspidiene.

7/25/2018
 Conceptul Hilebrandt
Are la bază regula de corelare a formei cu funcţia dinţilor cuspidaţi, care suferă o abrazie în timpul
mişcărilor funcţionale.

Conceptul Holler
Se bazează pe o fundamentare mecanică. Menţinerea
protezei se imbunătăţeşte printr-o montare specifica a
molarilor. 7/25/2018
 Conceptul Schreinemakers
Are la bază o analiză minuţioasă a suprafeţei de sprijin şi mai ales a marginilor protezei. Montarea
dinţilor artificiali se va realiza după criterii statice, antropometrice şi estetice.

Conceptul ocluziei echilibrate

În toate mişcările mandibulare trebuie să existe contacte
dentare simultane, egale, multiple pe ambele hemiarcade.
7/25/2018
 CLASIFICARE

- Simulatoare fixe
a. Ocluzorul
b. Articulatoare cu valori medii

- Simulatoare reglabile
a. Articulatoare partial programabile
b. Articulatoare total programabile
I. Simulatoare fixe
a. Ocluzoarele
 Simulatoare cu valori fixe permit numai mişcări de închidere-deschidere
 reproduc poziţia IM şi DVO.
 Tehnica de montare în ocluzor cuprinde:
 pregătirea modelelor prin:
 soclarea bazelor
 trasarea liniei mediene pe soclul modelului superior
 realizarea retenţiilor pe ambele socluri
 solidarizarea modelelor prin intermediul amprentei ocluziei
 • montarea pe braţul inferior astfel încât
 linia mediană trasată pe solcul modelului superior să coincidă cu nervura mediană a braţului
superior al ocluzorului
 planul de ocluzie să fie la nivelul umărului ocluzorului
 După ce s-a poziţionat corect faţă de ocluzor, se prepară pastă de gips care se depune
pe braţul inferior şi se repun modelele în poziţie
 montarea pe braţul superior decurge după priza gipsului cu care s-a realizat montarea pe
braţul inferior
 se prepară gips şi se depune pe baza modelului superior, după care se închide ocluzorul şi se
modelează gipsul sub formă de calotă semisferică.
 ARTICULATOARE MEDII
 Pregătirea în vederea montării:

- transferul liniei mediane;

- trasarea pe soclul modelului superior a 2 linii paralele şi simetrice cu
linia mediană;
- umezirea modelelor;
- realizarea a 3 chei de reper (frontal şi 2 lateral);
- separarea şabloanelor;
- izolarea braţelor articulatorului. 7/25/2018
 ARTICULATOARE MEDII
 Reguli de montare:

- linia
mediană a modelului superior să corespundă liniei
mediane a braţului superior;
- indicatorul incizal la nivelul punctului interincisiv;
- modelul inferior se poziţionează corespunzător cheilor de
reper.

7/25/2018
II. Simulatoare reglabile
a. articulatoare parţial programabile (Hanau2, Protar3)
b. articulatoare total programabile (Protar5, Protar7)
 Simulatoarele semiadaptabile
(parţial programabile)
-prezint un grad mai inalt de perfectionare decit articulatoarele medii

Prezinta posibilitatea individualizarii anumitor parametrii, niciodata totii:

- Inclinarea pantei retroincisivă
- Inclinarea pantei tuberculului articular
- Distanţa de la punctul interincisiv la axa balama
- Valoarea unghiul Bennett
Articulatoare total programabile
Fowler si Tamura, un articulator ideal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- Sa posede un ax orizontal de transfer, sa mentina modelele in relatie orizontala corecta,
raportat la acest ax
- Distanta intercondiliana sa fie reglabila
- Reglarea tridimensionala a pantei tuberculului articular
- Reproducerea cu exactitate a unghiului Bennett si ghidajului condilian in miscarea de
lateralitate
- pe tot parcusul inregistrarii sa mentina constanta RC
- Relatia verticala a modelelor sa fie mentinuta constanta cu un stop anterior vertical.
Aceste articulatoare prezinta urmatoarele caracteristici:

- Capacitatea de a individualiza traictoria condiliana in trei planuri

- Capacitatea unui ax cinematic de transfer

- Programarea ghidajului condilian de partea lucratoare, in functie de miscarea Bennett

- Pot reproduce curburile pantei tuberculului articular, in functie de datele inregistrate la

pacient

- Distanta intercondiliana complet reglabila

- Elementele de articulare sunt fixate la bratul inferior, bratul superior fiind cel mobil.
Clasificarea simulatoarelor dupa constructia lor
 Articulatoare ARCON
 Tuberculii mandibulari sunt montati pe bratul inferior, cavitatea glenoida pe cel superior
 Cel mai utilizate la ora actuala
 Preferate pt protezele fixe (nu pt PT)

 Articulatoare NON-ARCON
 Exact invers
 Mai frecvent folosite pt proteza totala
Diferenta esentiala dintre cele doua tipuri consta in modul de demontare a bratului superior.
La tipul arcon bratul superior se spijina pe capetele condiliene, in timp ce la non-arcon bratul este
blocat in santul ghidajului condilian.