SEMEIOLOGIE MEDICALĂ

Curs 1

Introducere
Importanţă
Istorie
Răzvan Constantinescu
SEMEIOLOGIE = ştiinţa semnelor

 conceptul original al practicii medicale (Roland

Barthes, 1972 – "Sémeiologie et Médicine");
 “semnele bolilor trebuie «citite»" (Ėmile Littré);
 semnificaţia termenului apare pentru prima dată
în literatura medicală a secolului al XIX-lea;
 starea de boală nu mai este înţeleasă ca o
experienţă privată, personală, ci ca o problemă
ştiinţifică (Foucault, Birth of the clinic).
SEMEIOLOGIE MEDICALĂ

Obiective

 abordarea clinică a bolnavului

 deprinderea tehnicilor şi metodelor de
examinare
 dezvoltarea gândirii clinice
SEMEIOLOGIE MEDICALĂ

“Aducând omul bolnav din pragul

morţii din nou la viaţă, medicul
devine asemenea zeilor”
(M. Heidegger)
SEMEIOLOGIE MEDICALĂ

“Semeiologia este disciplina care se

ocupă cu studiul, descrierea şi inter-
pretarea simptomelor şi a semnelor pe
care le prezintă omul bolnav”
(Iuliu Haţieganu)
SEMEIOLOGIE MEDICALĂ

SEMNE

SIMPTOME
SEMEIOLOGIE MEDICALĂ

SEMN: obţinut la examenul fizic obiectiv

SIMPTOM: relatat de către bolnav (subiectiv)

Prin combinarea şi compararea semnelor şi

simptomelor, prin aprecierea severităţii lor relative
şi absolute, a caracterelor şi duratei, vom fi capabili
să stabilim natura bolii cauzale.
Diagnosticul rezultă din compararea acestor
fenomene cu aspectele obişnuite ale omului sănătos.
SIMPTOME SEMNE
 Durerea  Cianoza
 Greaţa  Ginecomastia
 Palpitaţiile  Exoftalmia
 Polakiuria  Matitatea
 Inapetenţa  Suflurile
 ANAMNEZA EXAMENUL OBIECTIV

Diagnosticul de organ
Diagnosticul prezumtiv
Diagnosticul diferenţial
DIAGNOSTICUL POZITIV
Diagnosticul complicaţiilor
EXAMENUL OBIECTIV

INSPECŢIA

PALPAREA

PERCUŢIA

AUSCULTAŢIA
ISTORIA SEMEIOLOGIEI MEDICALE

Antichitate – Asclepiades, Hippocrate, mici contribuţii ale

arabilor
Evul Mediu – urinoscopia, ignoranţa şi superstiţia au prevalat
Secolul XVI şi XVII – Sydenham, Baglivi, Boerhaave
Secolul XVIII – pornind de la observaţiile lui Hippocrate: Van
Swieten, De Haen, Stoll, Frank, Grant, Huxham,
Jackson, Senac, Tissot, Zimmerman
Secolul XIX – Landré-Beauvais, Sprengel, Behrend, Double,
Laennec, Auenbrugger, Bayle, Andral, Lallemand, Ollivier,
Louis, Bouillaud, Stokes, Bright
ISTORIA SEMEIOLOGIEI MEDICALE

Antichitate – Asclepiades, Hippocrate, mici contribuţii ale

arabilor
Evul Mediu – urinoscopia, ignoranţa şi superstiţia au prevalat
Secolul XVI şi XVII – Sydenham, Baglivi, Boerhaave
Secolul XVIII – pornind de la observaţiile lui Hippocrate: Van
Swieten, De Haen, Stoll, Frank, Grant, Huxham,
Jackson, Senac, Tissot, Zimmerman
Secolul XIX – Landré-Beauvais, Sprengel, Behrend, Double,
Laennec, Auenbrugger, Bayle, Andral, Lallemand, Ollivier,
Louis, Bouillaud, Stokes, Bright
 EGIPTUL ANTIC

 medicina practicată de medici, nu de vraci

 medicii specializaţi pe tipuri de boli
 tratament simptomatic
 MESOPOTAMIA

 1050 î.C. – Esagil-kin-Apli

 “Manual de diagnosticare”
1. diagnostic pe baza simptomelor şi semnelor
2. examen clinic
3. prognostic
4. prescripţii
 PERSIA

 Rhazes – a descris erupţiile

cutanate din pojar şi variolă

 Ibn Sina (Avicenna) – “Tratat

canonic de medicină” şi “Cartea
vindecării” (1020 î.C.)
 GRECIA ANTICĂ
Asklepios

 fiul lui Apollo

 considerat "zeul vindecării"
 HIPPOCRATE

 n. 460 î.C. în insula Cos (arhipelagul

insulelor Sporade) într-o familie care
aparţinea cultului lui Esculap (zeul grec
al medicinei), fiul lui Heraclide
 m. 377 î.C. în Larissa
 cel mai vestit medic al greciei antice
("marele medic")
 contemporan cu Socrate, Platon,
Aristotel, Democrit
 HIPPOCRATE

 “Corpus Hippocraticum”
 descrieri ale bolilor
 explică unele procese patologice
 a localizat procesele psihice în creier
 a descris tipurile constituţionale
 HIPPOCRATE

 eliberarea medicinei de misticism ("nu există

boli cauzate de zei"), diagnosticul clinic a
devenit ştiinţă
 Despre aer, ape şi locuri – rolul mediului şi a
poziţiei geografice în determinismul bolilor
 principiul umorismului – echilibrul celor 4
umori: sânge, limfă, bilă galbenă, bilă neagră
 Prognostic, prognoză şi aforisme – "nu există
boli, ci bolnavi"
JURĂMÂNTUL
 JURĂMÂNTUL LUI HIPPOCRATE
"Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea şi Panacea şi pe toţi zeii şi zeiţele, pe care îi iau
ca martori, că voi îndeplini acest jurământ şi poruncile lui, pe cât mă ajută forţele şi
raţiunea:
 Să respect pe cel care m-a învăţat această artă la fel ca pe propriii mei părinţi, să împart cu
el cele ce-mi aparţin şi să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenţii lui ca fraţi
şi să-i învăţ această artă, dacă ei o doresc, fără obligaţii şi fără a fi plătit.
 Să transmit mai departe învăţăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu şi numai
acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, şi nimănui altuia.
 Atât cât mă ajută forţele şi raţiunea, prescripţiunile mele să fie făcute numai spre folosul şi
buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violenţă.
 Nu voi prescrie niciodată o substanţă cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, şi nici nu voi
da vreun sfat în această privinţă. Tot aşa nu voi da unei femei un remediu avortiv.
 Sacră şi curată îmi voi păstra arta şi îmi voi conduce viaţa.
 Nu voi opera piatra din băşică, ci voi lăsa această operaţie celor care fac această meserie.
 În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul şi bunăstarea bolnavilor, mă voi ţine
departe de orice acţiune dăunătoare şi de contacte intime cu femei sau bărbaţi, cu oameni
liberi sau sclavi.
 Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici
tăcerea este o datorie.
 Dacă voi respecta acest jurământ şi nu îl voi călca, viaţa şi arta mea să se bucure de
renume şi respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci
contrariul."
 GRECIA ANTICĂ
Galen din Pergamon
 130 î.C.
 doctrina circulaţiei sângelui
 manifestările cardinale ale
inflamaţiei
 controlul creierului asupra
muşchilor prin intermediul
nervilor cranieni şi periferici
 EVUL MEDIU
1. şcoala de la Salerno “Civitas
Hippocratica” secolul IX
2. şcoala bizantină: Oribasius, Dioscorides
3. şcoala alexandriană (arabă)
 EVUL MEDIU
Universităţi medicale
 Montpellier: Arnaldus de Villanova, Henri
de Mondeville, Guy de Chauliac
 Bologna: Mundinus
 Padova: Ferrari
 Salerno: Nicolaus Salernitanus, Alessandra
Giliani
ARNALDUS DE VILLANOVA

 1235 - 1311, Valencia, Spania

 a tradus numeroase texte ale lui Avicenna şi
Galen
HENRI DE MONDEVILLE
(1260-1320)

GUY DE CHAULIAC
(1300-1368)
 RENAŞTEREA

 Garcia de Orta - a descris semnele clinice ale

holerei şi altor boli tropicale
 Paracelsus
 Vesalius
 William Harvey
PARACELSUS

 11.11.1493 - 24.09.1564, Elveţia

 teoria cauzelor bolilor (etiologia)
 “Nimeni nu trebuie să fie sluga altuia, de poate
pentru sine singur să rămână."
 concepţii empirice: “Medicul trebuie să treacă prin
examenul Naturii, care e lumea. Am început să-mi
desăvârşesc arta imaginându-mi că nu există niciun
profesor în toată lumea capabil să mă înveţe.
Singura carte pe care am studiat-o a fost cartea
Naturii scrisă de mâna lui Dumnezeu."
ANDREAS VESALIUS

 31.12.1514 - 15.10.1564, Bruxelles, Belgia

 fondatorul anatomiei umane moderne
 "Structura corpului uman"
WILLIAM HARVEY

 01.04.1578 - 03.06.1657, Folkestone, Anglia

 a descoperit funcţionarea valvelor cardiace
 circuitul sângelui în organism
 bucla pulmonară şi bucla sistemică
 EPOCA MODERNĂ
 Thomas Sydenham  Renė Laënnec
 Gjuro Baglivi  Gabriel Andral
 Herman Boerhaave  J.-B. Bouillaud
 Gerard van Swieten  William Osler
 Anton de Haen  Battista Morgagni
 John Huxham  Adolf Kussmaul
 Simon-Auguste Tissot  Carl von Basedow
 Augustin Landrė-Beauvais  Robert Bree
 Leopold v. Auenbrugger  Michael Anton Biermer
THOMAS SYDENHAM

 10.09.1624 - 29.12.1689, Dorset, Anglia

 "Hippocrate al englezilor"
 malarie, scarlatină, pojar
GJURO BAGLIVI

 08.09.1668 - 15.06.1707, Ragusa, Italia

 etnic armean
 elev al lui Valsalva şi Malpighi
 medic personal al papei Clement al XI-lea
HERMAN BOERHAAVE

 31.12.1668 - 23.09.1738, Voorhaut, Olanda

 cel mai influent savant în domeniul
medicinii la începuturile epocii moderne
 a introdus învăţământul medical în
Universitatea din Lieden
 a introdus practica în spitale a studenţilor
 a descris sindromul Boerhaave – ruptura
mucoasei esofagiene consecutiv vărsăturilor
 lucrările sale au revoluţionat învăţământul
medical în Franţa, Austria şi Scoţia
GERARD VAN SWIETEN

 07.06.1700 - 18.06.1772, Lieden, Olanda

 discipol al lui Herman Boerhaave
 medicul personal al împărătesei Maria Theresa
a Austriei (1745)
 reforma educaţiei medicale în Viena
 eradicarea mitului vampirilor în Europa de Est
 reducerea influenţei religiei în medicină
 17 volume de învăţături medicale – Ratio
Mendendi
ANTON DE HAEN

 08.12.1704 - 05.09.1776, Haga, Olanda

 etnic austriac
 elev al lui Boerhaave, colaborator al lui Van Swieten
 a introdus termometrizarea de rutină
 a utilizat pe scară largă investigaţiile post-mortem
 a iniţiat arhivarea foilor de observaţie ale bolnavilor
 a descris amenoreea cauzată de tumorile pituitare
JOHN HUXHAM

 03.01.1672 - 10.08.1768, Devon, Anglia

 studii în domeniul bolilor infecţioase
 Essay on Fevers (1750)
 promotor ale medicinii experimentale
 Tratat asupra scorbutului (1753) – primul
experiment controlat din istoria ştiinţei
BATTISTA MORGAGNI

 25.02.1682 - 06.12.1771, Forli, Italia

 observaţii clinice şi anatomice asupra bolilor
valvulare şi aortice
SIMON-AUGUSTE TISSOT

 20.03.1728 - 10.08.1797, Grancy, Franţa

 studii asupra epilepsiei, migrenelor şi
altor tulburări nervoase
 se declară în favoarea folosirii
vaccinurilor
 cea mai celebră contribuţie a sa este
legată de studiile referitoare la
masturbare pe care o consideră
periculoasă pentru sănătate
AUGUSTIN LANDRĖ-BEAUVAIS

 14.04.1772 - 19.12.1840, Orléans, Franţa

 a descris artrita reumatoidă (incorect considerată
anterior ca o formă de gută)
RENĖ LAËNNEC

 17.02.1781 - 13.08.1826, Quimper, Franţa

 studii asupra cirozei hepatice şi peritonitei
 a inventat stetoscopul (1816)
 a introdus termenul de "melanom" şi a descris
metastazele pulmonare ale melanoamelor (1805)
LEOPOLD v. AUENBRUGGER

 19.11.1722 - 17.05.1809, Graz, Austria

 descoperitorul tehnicii percuţiei în examenul fizic
obiectiv (în pleurezie) – preluată ulterior de către
Jean-Nicolas Corvisart şi Josef Skoda (skodismul)
 determinarea cavernelor tuberculoase prin percuţie
 descoperitorul tehnicii palpării vibraţiilor vocale
 semnul Auenbrugger – hernia epigastrică în caz de
pericardită exsudativă masivă
GABRIEL ANDRAL

 06.11.1797 - 13.02.1876, Paris, Franţa

 pionier al investigaţiilor hematologice
 a descris limfangita carcinomatoasă
 Clinique médicale – 5 volume cuprinzând
toate aspectele cunoscute ale medicinii
JEAN-BAPTISTE BOUILLAUD

 16.09.1796 - 29.10.1881, Angoulême, Franţa

 a descoperit corelaţia dintre reumatismul articular
acut şi endocardita reumatismală (boala Bouillaud)
 pionier al terapiei digitalice ("opium of the heart")
 Traité clinique des maladies du coeur
 Primele studii asupra funcţiilor creierului (centrul
vorbirii articulate la nivelul lobului anterior) -
Traité clinique et physiologique de l´encéphalite, ou
inflammation du cerveau
WILLIAM OSLER

 12.07.1849 - 29.12.1919, Canada

 "The Principles and Practice of
Medicine"
 “History of Medicine"
 a descris elementele semeiologice ale
endocarditei bacteriene subacute
IULIU HAŢIEGANU

 14.04.1885 - 04.09.1959, Dârja, Cluj

 a pus bazele şcolii clujene de medicină
 diagnostician extraordinar
 recunoscut în special pentru cercetările în
domeniul tuberculozei
 alcătuirea unui corp didactic de excepţie:
Ioan Goia, Victor Papilian, Victor Babeş,
Iacob Iacobovici, Emil Racoviţă
ROMÂNIA

 Iuliu Haţieganu
 Ioan Goia
 A. Păunescu-Podeanu IAŞI
 R. Brauner  C.C. Dimitriu
 I. Nanu Muscel  Gh. Creţeanu
 C. Păunescu  C. Strat
 Gh. Galea  C. Lungu
 M. Anton  C. Stanciu
 Paula Zosin  G. I. Pandele
Istoria medicinii pe scurt:
 2000 i.Hr. - Ia şi mănâncă rădăcina asta.
 1000 d.Hr. - Rădăcina asta e păgână, mai
bine spune rugăciunea asta.
 1850 d.Hr. - Rugăciunea e superstiţie, mai
bine bea poţiunea asta.
 1940 d.Hr. - Poţiunea asta e făcută din
untură de şarpe, mai bine ia pastila asta.
 1985 d.Hr. - Pastila asta nu e eficientă,
mai bine ia antibioticul ăsta.
 2000 d.Hr. - Antibioticul e artificial. Ia şi
mănâncă rădăcina asta.