Pentru prima oară

în Parcul Naţional Ceahlău

iulie 2016
 Despre Parcul Naţional Ceahlău

• Muntele Ceahlău este cel mai renumit și mai

impresionant masiv din partea centrală a
Carpaților Orientali, fiind unul dintre puținele
complexe Carpatine care mai pastrează încă
eșantioane nealterate ale naturii. În plus,
Ceahlăul este unul din cei mai bogați munți în
legendă și mitologie. Aici o poți întâlni pe
Baba Dochia, pe Vulturul lui Traian, pe
Panaghia, Toaca și mulți alții.
HARTA
 În ziua plecării, împreună cu
un grup de prieteni care
iubesc excursiile și drumețiile
în munți, am parcurs prima
parte a traseului cu mașina pe
ruta Rușețu - Piatra-Neamț.
Acolo ne-am oprit și am
vizitat Curtea Domnească.
• După micul popas am continuat traseul până
la Bicaz, unde am făcut o oprire pe Baraj, unul
dintre cele mai mari existente în România.
• Ajunși în cele din urmă în Stațiunea Durău, am
plătit taxa pentru a intra in Parcul Naţional
Ceahlău și ne-am început adevărata aventură.
 Poziţia geografică şi limitele Parcul
Naţional Ceahlău
• Înconjurat de valea Bistricioarei la nord, valea Bicazului la sud, valea
Bistriței la est si văile râurilor Bistrei, Pinticului si Jidanului la vest,
masivul Ceahlău este constituit dintr-un sistem de culmi dispuse radial,
având altitudini ce variază între 1000-1300 m și care converg către cele
două puncte mai înalte: Vârful Ocolașul Mare – 1907 m si Vârful Toaca –
1904 m.
• Masivul Ceahlău este cel mai înalt dintre grupa Munților Bistriței. Este
străbătut de paralela 47 grade latitudine nordică și de meridianul 25
grade longitudine estică. Drept limite are: la nord, valea Bistricioarei, la
est lacul Izvorul Muntelui, la sud valea Bicazului, iar la vest văile Jidanului
Bistrelor și a Pinticului.
• Cel mai apropiat oraș este Bicaz.
• La poalele lui, la circa 800 de m altitudine se află stațiunea
turistică Durău.
• În acest climat temperat-continental, în funcție de variația pe altitudine a
habitatelor, vom vedea multe specii de orhidee, printre care sângele
voinicului și papucul doamnei, dar și bulbucii de munte, argințica sau
floarea de colț, specii protejate la nivel european.
După un urcuș nu foarte greu, dar nici
prea simplu, asta din cauza rucsacilor
foarte grei, am ajuns la Cabana
Fântânele.
După ce ne-am cazat am pregătit
masa. A fost cea mai bună mâncare!
Asta poate / sigur și din cauza oboselii.
 GEOCACHING Forever
La momentul excursiei noatre, în Ceahlău se aflau plasate
3 cache-uri:
unul la Cabana Fântânele
unul la Cascada Duruitoarea
unul la Stânca Panaghia
Fiind foarte aproape, am deschis celularele, hartile,
busolele și am început căutarea „comorii” ascunse în jurul
cabanei.
După două ore de căutări intense, am găsit locul și
comoara, ne-am inscris în jurnal și am plasat-o în același
loc, pentru a fi găsită și de alții.
 Ziua a doua
După micul dejun foarte consistent, întrucât ne
aștepta o zi de efort maxim, am facut bagajele,
am predat camera și am pornit spre primul
obiectiv de pe traseul zilei a doua:
CASCADA DURUITOAREA
Pe lângă frumusețea cascadei și a peisajului din
împrejurimi, am reușit sî găsim și cel de-al doilea
geocache, lucru care ne-a bucurat nespus.
Am luat pranzul pe fundalul sonor inconfundabil
al cascadei și ne-am pregătit pentru partea cea
mai grea a traseului.
Daca de la cabană și pana la cascadă am făcut
aproape 2 ore, de acum și până la sosire mai
aveam cel putin 6 ore de urcuș continu, cu pantă
cuprinsă între 65 și 80 de grade.
Norocul mare consta în faptul că puteam folosi,
pe alocuri, rădăcinile brazilor seculari ca trepte
pentru a ne ușura drumul.
Ultima parte a traseului, din Curmătura Piciorul
Șchiop și până la Cabana Dochia a fost oarecum
mai facilă, asta datorită faptului că panta de
urcare s-a mai domolit, dar și faptului că pe
măsură ce înaintam ne înfruptam din roadele
minunate ale florei alpine: afine și merișoare.
Deși tentația de a rămâne să ne facem plinul cu
fructe proaspete era foarte mare, am fost
nevoiți să grăbim pasul, deoarece la orizont și-au
făcut simțită prezența nori negri de furtună, iar
vântul îi trimetea peste noi.
 Ultima zi
Am plecat dis de dimineață de la Cabana Dochia și
ne-am îndreptat spre stația meteo, trecând prin
Șaua Lespezi și peste Vf. Lespezi.
Jos, la Cabana Meteo am pregătit micul dejun și am
mâncat în are liber, înconjurați de măreția
prăpăstiilor ce se deschideau în ambele părți ale
locului și vegheați de imperturbabilul Vârf Toaca.
După acest moment de relaxare, am urcat până sus,
la stația Meteo, de unde am avut parte de priveliști
unice.
La revenirea cu picioarele pe pământ, am pornit
din nou la drum, spre Cabana Fântânele și apoi
spre Stațiunea Durău pentru a ajunge la mașina
cu care urma să ne întoarcem acasă. Drumul a
fost frumos, lung și plin de formațiuni stâncoase
care mai de care mai deosebite, cu legende pe
măsură.
Prima a fost Stânca Panaghia, a cărei legendă am
citit-o pe panoul de informare aflat în apropiere.
Tot în acel loc am găsit și ultimul Geocache, așa
ca la acest capitol am bifat 3/3.
Am trecut pe lângă Cușma Dorobanțului și ne-
am continuat drumul, prin Șaua la Morminte
spre cabană, de unde am făcut o ultimă
fotografie cu Vf. Toaca.
 Ultima parte a coborârii a fost cea mai
grea, asta pe de o parte din cauza oboselii
acumulate, pe de altă parte din cauza
faptului că deveneam, cu fiecare pas
făcut, mai conștienți că totul se termină.
 A fost prima mea întâlnire cu
CEAHLĂUL!
Cu siguranță ne vom întâlni din nou.
Cu siguranță la anul voi merge din
nou să-i descoper alte trasee cu
legendele lor.
 Vă mulțumesc
pentru atenție!
Prezentare realizată de:
Curcă-Dumitrache
Maria-Clara
Liceul Tehnologic Rușețu
Clasa a VII-a