Cuprins

 Noţiune şi categoriile de drepturi ecologice ale cetăţenilor şi organizaţiilor

neguvernamentale de mediu din Republica Moldova.
 Formele şi metodele de apărarea drepturilor ecologice ale cetăţenilor şi
organizaţiilor neguvernamentale de mediu.
 Obligaţiunile ecologice ale cetăţenilor
Acte normative
•Convenţia de la Arhus privind accesul la informaţie, justiţie şi
participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului
25 iunie 1998, ratificată 18 aprilie 1999 prin Legea RM;
•Legea privind protecţia mediului înconjurător, nr. 515-XII din
16.06.93, MO nr. 10/283 din 30.10.1993
•Legea Republicii Moldova privind accesul la informaţie nr.982-XIV
din 11.05.00
•Legea privind transparenţa în procesul decizional nr. 239-
XVI din 13.11.2008 MO din 05.12.2008
•Legea privind supravegherea de stat a sănătăţii publice Nr. 10
din 03.02.2009, MO 03.04.2009 Data intrarii in vigoare :
03.05.2009
•HG privind aprobarea Regulamentului privind antrenarea publicului
în elaborarea şi adoptarea deciziilor de mediu, aprobat prin Hotărârea
Guvernului R.M. nr. 72 din 25. 01. 2000.
1
Un drept al omului este o revendicare atribuită prin simpla condiţie de a fi fiinţă umană. La
baza drepturilor omului stau valorile fundamentale: demnitatea umană, egalitatea,
existenţă interpersonală şi interstatală în mod practic. De exemplu: libertatea, respectul
pentru celălalt, nediscriminarea, toleranţa, dreptatea, responsabilitatea.

Comunitatea internaţională a stabilit că drepturile omului sunt:

• inalienabile (nimeni nu le poate pierde, deşi în unele circumstanţe ele pot fi
suspendate sau restricţionate);
• indivizibile, interdependente şi interrelaţionate (nu pot fi abordate izolat
unele de altele);
• universale (se aplică în mod egal pentru toate persoanele, indiferent de rasă,
culoare, sex, limbă, religie, opinii politice sau de alt gen, origine naţională,
origine socială sau alt tip de statut).

2
Evoluţia drepturilor omului este descrisă în literatura de specialitate prin trei
"generaţii".

drepturile civile şi politice, de ex., dreptul la viaţă, dreptul la asociere, dreptul

la judecată dreaptă, libertatea de expresie, dreptul de participare la viaţa politică
a societăţii şi aşa mai departe.

drepturile sociale, economice şi culturale - de ex., dreptul la o viaţă decentă,

dreptul la muncă, dreptul la sănătate şi la educaţie, dreptul de a se asocia într-un
sindicat.

drepturi (solidaritate) - promovează o categorie nouă de drepturi, aflate încă

în curs de recunoaştere: drepturile "colective" ale societăţii sau ale persoanelor.
Acestea au apărut ca urmare a dezastrelor ecologice, a războaielor şi sărăciei,
fenomene care au atras atenţia omenirii asupra dreptului la dezvoltare, la pace
sau la un mediu sănătos, la asistenţă umanitară.

La nivel internaţional, există tratate, acorduri, declaraţii sau convenţii, care

recomandă norme de conduită pentru state şi semnifică angajamentul
statelor respective de a proteja drepturile indivizilor.
În Europa, există Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care se ocupă cu
protecţia drepturilor omului şi veghează ca statele să-şi îndeplinească
obligaţiile conforme legislaţiei drepturilor omului.
3
 Dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic
pentru viaţa şi sănătate;
 Dreptul la informaţia de mediu;
 Dreptul la participare în luarea deciziilor de mediu;
 Dreptul la acces la justiţie în materie de mediu;
 Dreptul de beneficiere asupra resurselor naturale.
 Dreptul la apă şi sanitaţie;
 Dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.

Actele normative care prevăd aceste drepturi:

Constituţia RM (1994) art. 20, 37, 40, 41, 57
Convenţia despre accesul la informaţie, participarea publicului şi accesul la
justiţie în materie de mediu, Arhus 25 iunie 1998. (art. 4-9); (vezi slide -ul 1)

4
Este un drept ce-a derivat din dreptul la viaţă, la existenţă etc.

Declaraţia de la Stockholm 1972 prevede prin mediu neprimejdios:

” mediu al cărui calitate să-i permită omului să trăiască în demnitate
şi bunăstare”. La fel prevede că “omul este, în acelaşi timp creaţia şi
creatorul mediului său înconjurător care îi asigură existenţa fizică
şi-i oferă posibilitatea unei dezvoltări intelectuale, morale, sociale şi
spirituale.”

 Termenul sănătos – face referinţă la un mediu nepoluat, proprii

dezvoltării fizice şi intelectuale ale omului. Urmăreşte apărarea
integrităţii fizice şi spirituale a acestuia.
 Echilibrat – se referă la dimensiunea naturală, ceea ce se referă la
un mediu ecologic raţional.
 Neprimejdios - se referă la acele limite admisibile care le-a stabilit
legislatorul pentru a menţine calitatea mediului.

.
5
Acest drept poate fi înţeles sub două dimensiuni:

Individuală - implică dreptul fiecăruia de-a preveni poluarea, încetarea

activităţii care are drept efect poluare nocivă, repararea pagubei
suferite în urma aceste poluări.
Colectivă – obligaţii statului de-a coopera în vederea prevenirii şi
combaterii poluării, protejarea mediului natural la nivel regional şi
internaţional

Dreptul la un mediu sănătos este asigurat prin:

 Sistemul de standardizare (STAS,ISO,CEN,SNIP);
 Sistema de cotare şi normare a folosirii resurselor naturale;
 Asigurarea calităţii estetice a mediului – adică menţinerea a cât este
posibil a mai multor feluri de specii, RN şi peisaje etc.

6
 La informaţia ecologică poate fi atribuită orice informaţie ce conţine:

A) Starea elementelor mediului înconjurător:

Aerului şi atmosfere; Apei, Solului; Pământului; Landşaftului şi
obiectelor naturale; Biodiversităţii şi componentelor ei, inclusiv
mutaţiile genetice şi interacţiunea acestor elemente

B) Orice informaţie despre factori, activităţi, măsuri administrative, care

au sau pot avea un impact negativ asupra elementelor mediului;

C) Starea sănătăţii omului şi securităţii sale;

Starea condiţiilor sale de viaţă;
Starea obiectivelor de cultură;
Starea caselor de locuit

Proiectul Legii privind accesul la informaţie de mediu

7
Cetăţenii au dreptul să obţină informaţie care:
 Îl vizează direct sau indirect;
 Vizează probleme care prezintă interes public;
 Într-un fel sau altul influenţează sau poate influenţa viaţa şi
sănătatea oamenilor, familiile lor, raionul unde trăiesc, precum şi
mediul înconjurător.

Deţinătorii de informaţie sunt:

Diferite organizaţii care se ocupă cu protecţia mediului şi care sunt
investiţii cu funcţii administrative de stat;
Orice alte organe ale puterii, instituţii sau companii private, care
nu-s organizaţii ecologice care şi-au asumat anumite obligaţii sau
funcţii de prestare a serviciilor legate de mediu (laboratorul,
universităţii, companii de TV, companii care prejudiciază mediului,
sau care monitorizează starea mediului)
8
Difuzarea pasivă - art. 4 al Convenţiei de la Arhus (CA)- adică acordarea
informaţiei ca răspuns la cerere – la solicitarea publicului

Difuzarea se face pe cale activă (art. 5) – adică structura de sta îndeplinindu-şi

atribuţiile sale difuzează de sine stătător informaţia necesară (publicaţii,
rapoarte, web etc.)

Termenele de prezentare a informaţiei: în termen foarte scurt – nu mai târziu de o

lună de zile (C A), pe când Legea (art. 16) prevede nu mai mult de 15 zile
lucrătoare;
Posibilitatea de prelungire a termenului cu o lună (C A), pe când Legea prevede 5
zile;
Prelungirea poate avea loc dacă:
 Cererea este incompletă sau ne exactă şi sunt necesare anumite precizări;
 Se referă la un volum mare de informaţie sau prelucrarea unui volum mare de
documente pentru identificarea informaţiei solicitate.
 Sunt necesare consultaţii
Informarea despre prelungirea termenului de
răspuns se face la fel în 5 zile conform Legii. 9
• Nu dispune de informaţia solicitată;
• Cererea este foarte general formulată sau neîntemeiată;
• Materialele se afla la etapa de definitivare;
• Solicitarea se referă la documentaţia internă a autorităţilor,
• Dacă este secret de stat, comercial şi economic (dacă este legitimat în stat);
• Info despre relaţiile internaţionale, securitate naţională, securitate publică;
• Info de la OOND (în timpul anchetării, sau examinării cazurilor judiciare);
• Dacă afectează dreptul de proprietate intelectuală;
• Date personale;
• Interesele terţei părţi;
• Informaţii despre specii rare.

Conform art. 38.4 al Legii informaţia se furnizează gratis dacă:

Afectează drepturile şi interesele solicitantului;
Se referă la probleme de interes public;
Sunt furnizate oral, sau solicitantul le studiază la sediul autorităţii;
10
Prin furnizare contribuie la sporirea transparenţei a instituţiilor
Actele normative care prevăd implicarea publicului:

Legea cu privire la protecţia mediului înconjurător

Legea privind supravegherea de stat a sănătăţii publice;
Legea cu privire la acces la informaţie;
Legea privind transparenţa în procesul decizional
Hotărîrea Guvernului RM despre aprobarea Regulamentului privind
antrenarea publicului în elaborarea si adoptarea deciziilor de mediu

11
Concepţia participării publicului este bazată pe două premise:
 Oamenii au dreptul să participe la elaborarea unor decizii fundamentale,
care le vor influenţa viaţa;
 Datorită antrenării active în procesul de luare a deciziilor a cercurilor largi
ale populaţiei, calitatea deciziilor politice şi administrative se poate
îmbunătăţi.

Prin Participarea publicului se subînţelege – este un proces de colaborarea

dintre organizaţiile, responsabile de luarea unor decizii importante în
domeniul mediului, pe de o parte, şi public, pe de altă parte. Datorită
acestui proces, opiniile, poziţiile, propunerile publicului sunt luate în
consideraţie la adoptarea deciziilor oficiale. (art. 2 CA)

Antrenarea publicului în procesul elaborării şi adoptării deciziilor de

mediu este actul social prin care, conform drepturilor şi intereselor
acordate, i se asigură dreptul şi accesul la luarea deciziilor, la
exprimarea opiniilor cu privire la adoptarea şi realizarea proiectelor
de acte legislative şi a documentaţiei de proiect privind obiectele şi
activităţile economice preconizate, ce influenţează sau pot influenţa starea
mediului înconjurător. (pct. 2 Hotarîrea Guvernului)

12
Prin Public se înţelege una sau mai multe persoane fizice sau juridice,
care corespund legislaţiei naţionale sau practicii asocierii, organizării sau
grupării lor. (art. 2 CA)

Sau altfel formulând

Public înseamnă orice persoană fizică indiferent de vârstă, apartenenţă
naţională, loc de trai, sau cetăţenie, precum şi ONG şi alte asociaţi şi
grupuri, create în conformitate cu legislaţia naţională.

Prin public interesat se înţelege publicul, care poate fi implicat sau care
este implicat în procesul luării deciziilor de mediu sau care este
cointeresat în acest proces;
în sensul acestei definiţii ONG, care contribuie la protecţia mediului şi
corespund oricărei cerinţe, prevăzute de legislaţia naţională, se consideră
organizaţii interesate. (art. 2 CA)

13
Principiile participării publicului

14
Conform art. 9 CA poţi să aperi drepturile lezate dacă:

A fost lezat dreptul de acces la informaţie (art. 9 CA)

 Informaţia este prezentată, dar ea este incompletă şi, ori nu are nici o legătură
cu cererea;
 Cererea de solicitare a informaţiei este refuzată (în întregime sau parţial);
 Refuzul n-a fost expediat în termenul stabilit (15 + 5 zile );
 Autoritatea de stat cere ca cererea să fie argumentată.

A fost încălcat dreptul la participare (art. 9.2 CA)

 Înştiinţarea cu privire la procedura de luare a deciziei n-a fost prezentată;
 Mijloacele de înştiinţare nu sunt suficiente pentru ca aceasta să ajungă la
adresat;
 Înştiinţarea e prezentată în stadiul final al procedurii (art.6.2);
 Înştiinţarea nu conţine minimum de informaţie (art.6.2);
 E imposibil de a primi informaţie mai amănunţită despre proiect, program sau
plan (art.6.6);

15
 Procedura nu prevede nici un fel de comentariu (art. 6.7.);
 Procedura nu prevede termene raţionale la diferite stadii ale sale cu privire la
studierea situaţiei şi pregătirea comentariilor de către public (art. 6.3.);
 De comentarii nu se ţine cont în modul cuvenit, şi decizia luată nu conţine
explicaţii motivate şi considerente pe care este întemeiată decizia (art.6.9.);
 Decizia n-a fost publicată (art.6.9.);

Legile despre protecţia mediului nu sunt respectate (art.9.3.)

pot fi considerate:
 Acţiunile sau inacţiunile persoanelor particulare, care încalcă prevederile
legislaţiei privind mediul;
 Acţiunile sau inacţiunile autorităţilor statale, care încalcă prevederile
legislaţiei privind mediul;

16
În caz de lezare a dreptului de acces la informaţie (art. 9 CA)
 A fost trimisă cererea;
 A fost primit un răspuns care contravine CA;
 Sau nu a fost primit nici un răspuns.

În caz de lezare a dreptului la participare (art. 9.2 CA)

 Trebuie să facă parte din public interesat;
 De-a acţiona în scopul de-a apăra dreptul ecologic sau civil al
oamenilor;
 Trebuie de demonstrat că prin acţiunile reclamatului a avut de suferit
sănătatea reclamantului, dreptul la proprietate sau alte bunuri
materiale, cazuri legate de despăgubire.

17
 Atacarea deciziei Autorităţii statale la organul ierarhic superior (procedura
Contenciosului Administrativ);
 Depunerea unei reclamaţii la Procuratură (legea RM cu privire la Procuratură);
 Înaintarea unei reclamaţii Avocaţilor Parlamentului (ombudsmanului) Legea cu
privire la Avocaţii Parlamentului;
 Acţionarea în instanţa de Judecată (Codul de Procedură Civilă).

Să înceapă procedura de apărare a drepturilor ecologice lezate poate:

 Persoana fizică sau juridică care consideră că i-a fost lezat un drept ecologic;
 Asociaţii obşteşti de mediu.
Asociaţiile obşteşti:
Au un statut special privitor la acţiunile legale de participarea publicului;
Este recunoscut drept public interesat, indiferent dacă a fost sau nu lezate
drepturile sau nu;
Trebuie să corespundă criteriilor (înregistrate conform legislaţiei; unul din
obiective să fie protecţia mediului.)
18
Totalitatea împuternicirilor pe care le are persoana de-a folosi resursele
naturale pentru aşi satisface necesităţile vitale.
Dreptul de beneficiere se divizează în beneficiere generală şi beneficiere
specială.

Dreptul de beneficiere general se caracterizează prin:

 Apare de la momentul naşterii;
 Este gratis;
 Apare fără sistema de permise;
 Nu urmăreşte atingerea scopului de profit economic şi numai satisfacerea
necesităţilor vitale;
 În cazuri de protecţie a sănătăţii sau a mediului poate fi limitat, numai
conform legislaţiei.
Actele normative care prevăd acest drept:
Codul Silvic,
Legea Apelor
Legea Regnului Animal;
Legea cu privire la aerul atmosferic etc.

19
Anul 2003 a fost declarat de O.N.U. anul Apei Pure, celebrat în
întreaga lume la 22 martie;

La 23 decembrie 2003, Adunarea Generală a O.N.U. a declarat

perioada 2005–2015 drept deceniul internaţional al programului
„Apă pentru Viaţă”;
Dreptul la apă oferă pentru orice persoană accesul la apă suficientă,
acceptabilă din punct de vedere al calităţii, accesibilă fizic. „Accesul
la apă calitativă este o necesitate fundamentală a omenirii, astfel
fiind un drept fundamental al omului. Apa contaminată pune în
pericol atât sănătatea fizică, cât şi cea psihică a tuturor oamenilor.
Ea este ca o insultă în adresa demnităţii umane” , Ex- Secretarul
Generala al O.N.U. Kofi Annan la şedinţa de aprobare a
Rezoluţiei din 22 decembrie 2004.

20
 La 28 iulie 2010 Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluţie prin
care recunoaşte dreptul la apă potabilă sigură şi curată, şi sanitaţie, ca
drept al omului, care este esenţial pentru respectarea deplină a vieţii
şi a tuturor drepturilor omului, la fel care solicită statelor şi
organizaţiilor internaţionale asigurarea cu resurse financiare,
consolidarea capacităţilor şi transferul de tehnologie, în special pentru
ţările în curs de dezvoltare, în amplificarea eforturilor pentru
furnizarea apei potabile, curate, accesibile şi la preţuri adecvate şi
sanitaţiei pentru toţi.

21
1.Cantitate suficientă.
 La Conferinţa O.N.U. privind Apa, ce a avut loc în 1977 la Mar del
Plata, Argentina, a fost elaborat conceptul cerinţelor de bază
înaintate faţă de calitatea şi cantitatea apei, care ar corespunde
necesităţilor umane esenţiale.
 Aceste cerinţe au fost reafirmate la Conferinţa Mondială Mediu şi
Dezvoltarea Durabilă din 1992 de la Rio de Janeiro, Brazilia.
 Conceptul dat este reflectat şi în sistemul de standarde aplicat
pentru apă în Republica Moldova.
 Conform Raportul Naţional „Starea mediului în Republica
Moldova în anul 2006 unui locuitor din Republica Moldova îi
revin circa 330 m3 de apă pe an, reieşind din resursele locale, şi
1700 m3 pe an, când se ia în calcul volumul cotei-parte de apă din
râurile transfrontaliere.
22
2. Siguranţă (nepericuloasă) şi acceptabilă. Pentru a putea fi utilizată
în consumul intern şi în gospodărie, apa trebuie să fie nepericuloasă.
Apa potabilă trebuie să fie pură, să nu conţină microbi şi paraziţi,
substanţe chimice, fizice şi radiologice care ar pune în pericol
sănătatea persoanei. Ea trebuie să fie acceptabilă din punctul de vedere
al culorii şi mirosului, astfel încât persoanele să aleagă anume această
apă şi nu alternativele ei poluate, care pot arăta mai atractiv.
 Legii R.M. cu privire la apa potabilă;
 Legea cu privire la producţia agroalimentară ecologică;
 Legea apei

3. accesibilitate. Fiecare persoană trebuie să aibă acces liber la servicii

adecvate necesităţilor sale, inclusiv acces liber la apă.
Apa şi serviciile legate de apă trebuie să fie accesibile tuturor fără
discriminare, în cadrul sistemului juridic naţional

23
 Accesibilitate fizică: apa, facilităţile şi serviciile legate de apă trebuie să fie
accesibile fizic pentru toate grupurile de populaţie.

 Accesibilitate economică. Apa, facilităţile şi serviciile legate de apă trebuie să

fie accesibile tuturor. Costurile directe şi indirecte ce însoţesc siguranţa apei
trebuie să fie accesibile şi nu trebuie să compromită sau să pună în pericol
realizarea drepturilor prevăzute de legislaţie;

 Nediscriminare. Apa, facilităţile şi serviciile legate de apă trebuie să fie

accesibile tuturor, inclusiv celor mai vulnerabile pături ale societăţii, fără nici
o discriminare;

 Accesibilitatea informaţiei: presupune dreptul de a căuta, de a primi şi de a

răspândi informaţii privind toate subiectele ce ţin de apă.

24
4. Disponibilitate. „O cantitate adecvată de apă sigură este necesară pentru a
preveni moartea multora din cauza deshidratării, pentru a reduce riscul
răspândirii unor boli transmisibile prin apă şi pentru a aproviziona cu
cantitatea suficientă pentru consum, pregătirea hranei, necesităţi personale de
igienă casnică şi de recreare şi irigare”

5. Acumularea reziduurilor – se refere la condiţiile de acumulare a

reziduurilor de apă folosite pentru necesităţi casnice, igienă, inclusiv pentru
agrement.
Lipsa sistemelor de tratare ecologică a apelor reziduale şi lipsa mecanismelor
de folosire raţională a apelor date creează riscuri mari pentru mediu şi
sănătatea populaţiei.
Condiţiile ce trebuie să fie garantate de stat, pentru acumularea apei de ploaie
şi zăpada. Acestea două fiind resurse naturale, trebuie să fie protejate ca şi
apele de suprafaţă sau din subsol.

6. Cooperarea transfrontalieră - ar însemna cooperarea între toate statele

care împart cursul unei ape şi este necesară pentru reconcilierea diferitor şi
posibile interese conflictuale şi necesităţile de apă pentru statele în cauză.
Din nou trebuie de dat prioritate consumului uman de apă.
25
Conform Articolul 59 al Constituţiei RM
Protecţia mediului înconjurător şi ocrotirea monumentelor
Protecţia mediului înconjurător, conservarea şi ocrotirea monumentelor
istorice şi culturale constituie o obligaţie a fiecărui cetăţean.
Importanţa obligaţiei ecologice reiese din necesitatea Dezvoltării Durabile a
societăţii, pas luat după conferinţa de la Rio de Janeiro in 1992 “...
dezvoltarea durabilă este o modalitate de dezvoltare a societăţii umane,
care asigură satisfacerea necesităţilor generaţiei actuale fără a afecta
nivelul şi calitatea vieţii generaţiei viitoare. ”

Prin obligaţie ecologică se poate de înţeles – cerinţe ecologice larg expuse într-
un act normativ anumit, deoarece acestea trebuie să fie respectate de un
cerc larg de cetăţeni.
1. Instituţiile, întreprinderile etc trebuie să respect regimul de exploatare a
tehnologiilor ce au impact asupra mediului, trebuie să folosească raţional
resursele atribuite, trebuie să i-a masuri adecvate de prevenire a poluării
mediului.
2. Proprietarii, arendaşii de terenuri trebuie să folosească conform
cerinţelor tehnice, destinaţiei şi scopurilor prevăzute resursele funciare.
26
3. Obligaţii speciale sunt atribuite persoanelor ce se ocupă cu ameliorarea, adică
trebuie să menţină echilibrul apei, folosirea raţională a apelor, terenurilor,
plante etc de la desecare sau inundări, la fel ca şi evitarea altor consecinţe
negative;
4. În lucru cu substanţele radioactive persoanele trebuie să respecte regulile de
depozitare, transportare, comercializare, utilizare şi exploatare pentru a evita
depăşirea limitelor admisibile a fonului de poluare, la fel şi aplicarea măsurilor
de protecţie a vieţii sănătăţii oamenilor şi mediului înconjurător;
5. Cetăţenii sunt obligaţi să asigure procesul de producere unde sunt utilizate
microorganismele ca acesta să fie nepericulos şi ecologic, să respecte regulile
de depozitare, transportare, folosirea şi distrugerea a microorganismelor şi
substanţelor biologice; trebuie să elaboreze măsuri de protecţie, de lichidare a
consecinţelor de scurgere a acestora.
6. Cetăţenii şi persoanele juridice trebuie să evite depăşirea limitelor admisibile
stabilite pentru zgomot, vibraţie în zonele de locuit, industriale de agrement.
Legislaţia stabileşte obligaţii speciale în dependenţă de modul de utilizare şi
protecţie a resurselor naturale:
Obligaţii în domeniul folosirii resurselor funciare;
Obligaţii în domeniul folosirii resurselor silvice;
Obligaţii în domeniul folosirii resurselor acvatice;
Obligaţii în domeniul folosirii regnului animal ;
etc
27