Repararea emotiilor noastre

Raport de activitate

Studentii care au participat la desfasurarea activitatii:

 Cojocaru Ioana Cristina
 Aron Alina
Anul I psihologie, grupa 3
 Prezentarea generala a temei:
 Tema ,,Repararea emotiilor noastre” a fost desfasurata in cadrul elevilor de clasa a-III-a de
la scoala cu clasele I-VIII Tudor Vladimirescu din Dragasani avand ca obiective invatarea
modalitatilor pozitive de a face fata emotiilor neplacute.
 Desfasurarea activitatii:
 Copiilor li s-a explicat faptul ca oamenii au tot felul de emotii, unele sunt emotii pozitive, care ne
fac placere sa le avem, si altele sunt emotii negative care nu ne fac placere sa le avem.
 Li s-a cerut copiilor sa de-a cate 5 exemple de emotii pozitive si 5 emotii negative. Acestia au fost
intrebati daca se regasesc intr-una dintre emotiile enumerate fie pozitive fie negative. Avand in
vedere emotiile negative, multi dintre ei au spus ,,tristete”. Li s-a cerut sa de-a exemple de
momente in care au prezentat aceasta emotie. Acestia au spus ca au prezentat tristete in momentul
in care parintii lor au plecat in strainatate pentru a avea o situatie financiara mai buna. Au spus ca se
simt singuri si ca le este tare dor de parinti.
 Consideram ca la vârsta preșcolară și școlară, copilul nu procesează criza financiară, materială, prin
care trec părinții. Nu este normal să vorbim copiilor de datorii, de sacrificii, de muncă multă, de
supraviețuire. Vorbind și implicând copilul în responsabilitățile adultului nu facem decât să stresăm și
să aducem nesiguranța în viața lui
 Pe măsură ce încep să crească, fetele își vor lua ca exemplu mama, iar băieții,
tatăl. De aceea, cel mai bine ar fi ca aceștia să fie lângă ei în perioada
formării. Totuși, dacă ei lipsesc, trebuie să existe o figură feminină/masculină
în viața lor pe care s-o prețuiască și care să se implice în educația copiilor. Ar
putea fi o mătușă sau un unchi, dar chiar și un profesor. Li s-a explicat copiilor
ca parintii lor nu i-au lasat singuri si ca acestia se vor intoarce langa ei si ca
distanta nu reprezinta un inpediment in calea dragostei ce le-o poarta acestia.
Au fost indrumati sa petreaca mai mult timp cu bunicii si rudele apropiate, sa
vorbeasca cat mai des cu parintii lor prin intermediul retelelor de socializare
ori de cate ori li se face dor de acestia sau sa faca un desen si sa ataseze o
scrisoare, apoi sa roage un adult sa o expedieze catre parintii lor. Li s-a vorbit
si despre consilierul scolar, pe care ei il vedeau ,,un om care se joaca cu
mintile copiilor”. In final au inteles ca nu este asa si ca este prietenul caruia ii
pot spune secretele, supararile si tot ceea ce ii nelinisteste pe ei, gasind o
solutie sa treaca peste acestea.
 Copiilor li s-au pus o serie de intrebari de personalizare. In urma acestora
2 dintre copii au spus ca au fost pusi intr-o situatie asemanatoare cu ce-a
a Taniei si ca s-au simtit speriati, abandonati, tulburati.
 Au fost intrebati ce au facut in situatia aceea, cum s-au ajutat pentru a a
se simtii mai bine. Acestia au ales sa aiba incredere ca parintii vor venii si
s-au gandit la iubire.
 Ideea Taniei, de a scrie tatalui sau o scrisoare cu gandurile si sentimentele
care au napustito din cauza ca acesta a uitat sa vina sa o ia, li s-a parut
copiilor foarte buna si au spus ca o vor incerca foarte des de acum
inainte, pentru a se putea exprima si a se face intelesi.
 La finalul activitatii copiii au primit o foaie si creioane colorate, si au fost
rugati sa deseneze cum se simt ei in momentul acela. Au spus ca s-au simtit:
bucurosi, veseli, fericiti, incantati.