Teoria şi metodologia

curriculum-ului ca disciplină
pedagogică

Conceptul de curriculum
Domenii de cercetare

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©

 Conceptul de curriculum
Teoria şi metodologia curriculum-ului constituie
una dintre disciplinelor pedagogice care stă la
baza pregătirii cadrelor didactice.

C. Cucoş realizează o distincţie utilă între

conţinutul învăţământului şi curriculum.

 Conţinutul învăţământului se prezintă ca un cumul

de informaţii, deprinderi, atitudini, trăiri afective,
derivă din idealul educaţional şi din sarcinile
specifice educaţiei privind adaptarea individului la
societate, atât în prezent cât şi în viitor.
 De aici rezultă caracterul dinamic, flexibil al
conţinutului învăţământului, în funcţie atât de
specificul societăţii cât şi de cultura comunităţii.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
 Conţinutul procesului de învăţământ se referă
numai la valorile promovate prin intermediul
instituţiilor şcolare (educaţia formală).
 El nu se suprapune peste cel al educaţiei, acesta
din urmă fiind mult mai larg deoarece cuprinde şi
influenţe din câmpul informal.

 Conceptul de curriculum a reprezentat şi încă mai

reprezintă unul dintre conceptele controversate
ale ştiinţelor educaţiei şi în prezent are mai multe
sensuri/ accepţiuni.
 Etimologic, provine din latinescul curriculum (sg.),
curricula (pl.) cu sensul de alergare, cursă, ceea
ce ar însemna un anumit traseu de învăţare bine
definit. Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
Într-un sens foarte restrâns, curriculum semnifică
conţinuturile învăţării, obiectivate în planuri de
învăţământ, programe şi manuale.

Într-un sens larg, curriculum reprezintă întreaga

experienţă de învăţare dobândită în contexte
educaţionale formale, nonformale şi informale.

Definiţii:
1. Curriculum semnifică întreaga activitate de
învăţare care este planificată şi îndrumată de
şcoală, indiferent dacă se realizează în grup sau
individual, în interiorul sau în afara şcolii.
(Kerr,1967)
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
2. Curriculum este considerat ansamblul
experienţelor de învăţare pe care un elev le are
sub auspiciile şcolii.(R. Doll,1988)

3. Curriculum este considerat un proiect care

defineşte ţelurile, scopurile şi obiectivele unei
acţiuni educaţionale, căile, mijloacele şi
activităţile folosite pentru atingerea acestor
scopuri, metodele şi instrumentele necesare
evaluării rezultatelor obţinute. (D”Hainaut, 1981)

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©

 Evoluţia conceptului

Ca practică educativă , curriculum este

multimilenar.
 Nu a existat niciodată educaţie fără conţinut.
 Instituţiile de învăţământ s-au bazat pe un
curriculum riguros stabilit.

Conceptul a fost folosit abia în sec. al-XVII-lea,

(în operele lui J. Locke, D. Hume) cu sensul
de discipline de studiu obligatoriu,organizat şi
programat de universitate sau şcoală.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
Semnificaţia modernă a conceptului a fost
lansată de J. Dewey, care a demonstrat
necesitatea de a corela conţinuturile înscrise
în programele şcolare cu obiectivele învăţării
şi experienţele de învăţare organizate de
educator pentru elevi.

În sec. XX conceptul a cunoscut o extindere

semantică permanentă şi utilizări practice pe
măsură.

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©

Clasificarea tipurilor de curriculum: (C. Creţu)
Din perspectiva cercetării fundamentale:

Curriculum general sau core-curriculum oferă

o bază de cunoştinţe, abilităţi şi
comportamente obligatorii pentru toţi cursanţii,
pe parcursul primelor stadii ale şcolarităţii.
Reprezintă fundamentul pe care vor fi
dezvoltate aptitudinile speciale.

Curriculum informal derivă din ocaziile de

învăţare de societăţi educaţionale
nonguvernamentale, din mass-media, din viaţa
muzeelor, a instituţiilor culturale, religioase, din
atmosfera cotidiană a familiei.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
Curriculum specializat pe categorii de
cunoştinţe şi aptitudini (literatură, ştinţe
umaniste, ştiinţe exacte, muzică etc) se
focalizează pe îmbogăţirea şi aprofundarea
competenţelor, pe exersarea abilităţilor
înalte, pe formarea comportamentelor
specifice determinării performanţelor în
domenii particulare de studiu.

Curriculum subliminal rezultă ca experienţă

de învăţare din mediul psiho-social şi cultural
al clasei de elevi, al şcolii, al universităţii.
Climatul de studiu, personalitatea
profesorilor, relaţiile interpersonale, sistemul
de recompensări şi sancţionări sunt
elemente semnificative ale mediului
instrucţional. Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
 Din perspectiva cercetării aplicative:

 Curriculum recomandat de un comitet special de

experţi sau de autorităţi guvernamentale ca fiind
cel mai bun la un moment dat.

 Curriculum scris are un caracter oficial şi este

specific unei instituţii educaţionale concrete.

 Curriculum predat reprezintă experienţa de

învăţare oferită direct de educatori elevilor în
activitatea curentă.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
 Curriculum de suport desemnează materialele
curriculare adiţionale, precum culegeri de texte
şi exerciţii, cursuri de perfecţionare,
echipamente electronice.

 Curriculum testat este experienţa de învăţare

transpoziţionată în teste, probe de examinare şi
alte instrumente de apreciere a progresului
şcolar.

 Curriculum învăţat semnifică ceea ce elevul

achiziţionează de fapt, ca o rezultantă a acţiunii
cumulate a celorlalte tipuri de curriculum.

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©

În România, conceptul de curriculum a intrat în
limbajul pedagogic uzual odată cu iniţierea
reformei curriculare.

Reforma curriculară reprezintă componentă

fundamentală a reformei învăţământului,
reformă care a început în România în anul 1995
care viza schimbări în fixarea finalităţilor, în
structura şi conţinutul planului de învăţământ, a
programelor şi a manualelor etc.

În 1998 a fost publicat “Curriculum Naţional.

Cadru de referinţă”, documentul ce reprezenta
în esenţă filosofia educaţională pe baza căreia
are loc schimbarea în domeniul curriculumului,
punctând reperele teoretice şi metodologice.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
Începând din anul şcolar 1998-1999, în România,
Curriculum naţional cuprinde:
Curriculum naţional pentru învăţământ obligatoriu. Cadru
de referinţă - document reglator care asigură coerenţa
componentelor sistemului curricular, în termeni de
procese şi produse.
Planurile cadru de învăţământ pentru clasele I-XII/XIII -
stabileşte ariile curiculare, obiectele de studiu şi
resursele de timp necesare abordării acestora.
Programele şcolare - stabilesc obiectivele cadru,
obiectivele de referinţă, exemplele de activităţi de
învăţare,precum şi standardele curriculare de
performanţă prevăzute pentru fiecare disciplină existentă
în planurile cadru de învăţământ.
Ghiduri, norme metodologice şi materiale suport -
descriu condiţiile de aplicare şi monitorizare ale
procesului curricular.
Manuale alternative.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
 Reforma curriculară

Esenţa reformei curriculare o constituie

centrarea pe competenţe (şi nu pe cunoştinţe
cum era în concepţia tradiţională), care
simplifică şi eficientizează atât structura internă
a curriculumului, cât şi procesele de predare,
învăţare evaluare.

Reforma curriculară prin finalităţile sale încearcă

să răspundă exigenţelor sociale şi individuale
specifice epocii postmoderne în care trăim.

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©

 Teoria şi metodologia curriculum-ului.
Domenii de cercetare
Potrivit lui Dan Potolea, analiza curriculum-ului
se poate face pornind de la următoarele premise:
noţiunea de curriculum este multidimensională
şi presupune mai multe planuri de analiză
conceptul se poate defini printr-o familie de
termeni, care nici unul luaţi izolat nu oferă
esenţa conceptului
în interpretarea curriculum-ului este utilă o
abordare istorică, deoarece conceptul
evoluează continuu

Abordarea multidimensională presupune trei

planuri de analiză: planul structural, planul
procesual şi planul produsului. Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
Abordarea multidimensională presupune trei planuri de
analiză: planul structural, planul procesual şi planul
produsului.
1. Planul structural indică componentele esenţiale ale
curriculum-ului şi relaţiile dintre ele. În acest plan avem
două modele relevante: modelul triunghiular şi cel
pentagonal.

Modelul triunghiular
F(finalităţi)

disciplina
T (timp)
şcolară C(conţinuturi)
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
 Conform modelului triunghiular , variabilele
curriculare definitorii sunt finalităţile educaţionale,
conţinuturile instruirii şi timpul de instruire/
învăţare, variabile care ar trebui să se
regăsească în orice tip de curriculum.

 Structura triunghiulară pretinde relaţii funcţionale

între toate variabilele, cu recunoaşterea priorităţii
finalităţilor educaţionale.

 Situarea disciplinei şcolare în centrul triunghiului

semnifică importanţa pentru definirea ei,
construcţiei formate din evaluarea disciplinei
şcolare, finalităţile, conţinuturile şi timp, care
prezintă repere obligatorii.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
 Fiecare dintre cele trei variabile angajează
probleme particulare de cercetare, precum:

 Care sunt principalele categorii de finalităţi şi în

ce raporturi se află?
 Ce factori determină elaborarea finalităţilor, ce
funcţii pedagogice îndeplinesc obiectivele?
 Care este semnificaţia şi tipologia conţinuturilor?
 Care sunt sursele şi criteriile de selecţie a
conţinuturilor?
 Cum se alocă timpul de instruire/învăţare?

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©

 Modelul pentagonal

finalităţi

timp de conţinut
instruire/
învăţare

strategii de strategii de instruire

evaluare (predare – învăţare)

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©

 Modelul pentagonal conservă cele trei variabile
– finalităţi, conţinut, timp de instruire/învăţare –
la care se mai adaugă strategiile de instruire
(predare – învăţare) şi strategiile de evaluare.

 Acest model multiplică reţeaua relaţiilor

funcţionale, fiecare variabilă corelându-se cu
alte patru.
 Modelul se află într-o bună corespondenţă cu
teoriile moderne ale curriculum-ului.
 În ultimii ani se remarcă apropierea programelor
şi manualelor şcolare de modelul pentagonal.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
2. Planul procesual se referă la trei procese
prin care există curriculum:

proiectare
implementare
evaluare

Nici un proces nu poate fi înlăturat fără a

afecta înţelegerea deplină a conceptului de
curriculum.

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©

3. Planul produsului indică rezultatele
aştepatate ale proiectării curriculare.

Pot fi diferenţiate mai multe categorii de produse

curriculare
principale: planul de învăţământ, programa
şcolară, manualul şcolar
secunadre: ghiduri metodologice pentru
cadrele didactice, caiate de muncă
independentă pentru elevi, seturi multimedia

Auxiliarele curriculare se disting prin caracterul

lor instrumental-operaţional, faţă de programe
care au caracter prescriptiv-valoric.

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©