Soreanu Marius

Man Nistor Alin

2.6.07
 Este o metodă de tratament natural, care se
bazează pe folosirea produselor apicole (mierea,
polenul, ceara, lăptișorul de matcă, propolisul,
veninul de albine) în tratarea diferitelor afecțiuni.
 Mierea este cel mai remarcabil dintre produsele
stupului, fiind obținută din nectarul florilor sau din
secrețiile dulci de pe plante, mierea este cunoscută
ca extraordinară sursă de energie dar și ca un
excelent produs pentru sănătate.
 Sortimentele de miere sunt bogate în diverse alte
substanțe nutritive cum ar fi vitamine, minerale și
factori cu rol antibiotic, împrumutând din
proprietățile terapeutice ale plantelor de origine. În
funcție de sursele vegetale vizitate de albine, mierea
poate fi monoflorală, poliflorală sau mierea de
mână (miere de pădure, miere neagră sau miere de
brad etc.)
 Mierea conține glucide, mai ales glucoză și
fructoză, acestea fiind zaharuri simple direct
asimilabile. Mierea de albine are o valoare
energetică mai mare decât a zaharului, datorită
faptului ca fructoza are o capacitate de îndulcire mai
mare cu 73% decât a zaharozei (zaharului), iar cele
două componente de baza (fructoza și glucoza) se
găsesc în proporție de cca 80% și sunt direct
asimilabile de către organism, furnizând rapid
organismului o energie sănătoasa!
 Actiuni biologice ale mierii de albine. Compozitia
generala a mierii este suportul pentru o întreagă serie
de acțiuni biologice care sunt: 
- Nutrițională: aperitivă 
- Energizantă: dinamizanta 
- Antioxidantă
- Antibacteriană și antiseptică 
- Digestivă(reduce aciditatea gastrica la
pacientii suferinzi de ulcer) 
 
 -Antianemică (datorată prezenței fierului și a vitaminelor B6
si B9)
- Acțiunea asupra creșterii staturo-ponderale a copilului
(facilitează asimilarea calciului și a magneziului la nivelul
țesutului osos)
- Cardioprotectoare și de hrănire a mușchiului cardiac
(datorată prezenței vitaminelor B6 și B9 care asigură o mai
buna fluiditate sanguină), asociată cu efecte hipotensoare
- Hepatoprotectoare
- Sedativă, acțiunea cicatrizantă
 Polenul – supliment nutritiv, cu efect tonic,
stimulant, bogat în aminoacizi liberi, vitamine şi
enzime, uşor de asimilat. Se recomandă în hepatite
cornice, ciroze, denutriție , stări febrile, intoxicații,
șocuri traumatice, astenie fizică, sarcină, adenom de
prostată, unele afecțiuni psihiatrice, astenie psihică
şi sexuală, lipsa poftei de mâncare, constipaţie,
tumori maligne, ateroscleroză, hipercolesterolemie,
stări depresive;
 Conţine: de 20 de ori mai multă vitamina A decât
morcovul, şi tot asemenea provitamină A. Un gram
de polen conţine suficientă rutină pentru a asigura
prevenirea hemoragiilor la nivelul creierului, inimii
sau retinei.
 Minerale importante, ca fierul şi magneziul;
 Numeroase microelemente;
 Multă lecitină şi în special acizi nucleici;
 activează fenomenele de regenerare a organismului, permite
recuperarea copiilor subdezvoltaţi, iar la copiii de vârstă şcolară
previne oboseala.
 ameliorează irigarea creierului, intervine favorabil în
fenomenele de creştere, ameliorează randamentul efortului
intelectual, regularizează somnul tulburat.
 este un bun remediu pentru boli de malnutriţie.
 măreşte acuitatea vizuală, combate şi reţine la nivel staţionar
căderea părului.
 este un remediu ideal pentru bolnavii de prostată.
 acţionează ca bacteriostatic şi normalizator al funcţiilor
intestinale.
 Este foarte important ca polenul să înceapă să fie
consumat lent,deoarece produce la unele persoane
reacții alergice.
Recomandarea specialiștilor în consumul de polen este:
-adulții se începe cu o linguriță de dimineață cu jumate de
oră înainte de micul dejun, urmată de puțină apă,
cantitatea zilnică se crește treptat până la 2 lingurițe pe
zi.
-se începe cu 3 granule ,crescând treptat cu câte 2 granule
până se ajunge la o linguriță pe zi.
 Păstura este polenul fermentat în condiţii
naturale, în stup. Albinele aduc polenul în stup şi il
introduc în celula fagurelui unde, este combinat cu
puţină miere şi diverse enzime, după care, celula
este sigilată cu ceară. Aici, sub influenţa
microorganismelor, a temperaturii şi umidităţii din
stup, polenul trece printr-o serie de transformări
biochimice devenind, după 3 luni de fermentare
naturală, Păstură.
Păstura are astfel însuşiri mai valoroase decât
polenul, datorită conţinutului ridicat de zahăruri
simple, vitamine (A, B, C, E şi K), acid lactic,
enzime şi minerale (sodiu, potasiu, fosfor, zinc,
magneziu, calciu, fier, seleniu), fiind utilă în
prevenirea și tratarea anemiilor. Păstura este un bio-
stimulator natural bogat în fito-hormoni, polifenoli
cu efect antioxidant, elemente minerale şi substanţe
active, care fac din acest produs apicol o importanta
sursa benefica de energie, vitalitate si buna-stare
generală.
 Păstura este un produs recomandat în special
persoanelor care suferă de afecţiuni hepatice şi ale
tubului digestiv, asigurând o bună funcţionare a
ficatului și contribuind la detoxifierea organismului.
De asemenea ajuta la reducerea colesterolului din
sânge, fiind indicată și persoanelor cu probleme
circulatorii sau celor care suferă de ateroscleroza.
 Ceara de albine – este un amestec de substanțe
grase lipide și hidrocarburi cu miros ușor de rășină,
utilizată în cataplasme, pomezi, creme de
înfrumsețare, industria farmaceutică, unguente.
Ceara se utilizează pentru afecțiuni ale aparatului
respirator, pentru inflamații ale cavității bucale
și calmarea inflamării amigdalelor și ingredient de
baza în produsele cosmetice.
 Albinele, construiesc faguri celulari cu ajutorul
cerii. Ceara rezultă din miere (din 20 kg de miere
rezultă 1 kg de ceară), însă numai după o complexă
prelucrare în glandele insectelor (albinele posedă 8
glande interne în care prelucrează ceara), urmând
apoi excreţia produsului final. Ceara, ca produs
glandular al albinelor, este excretată în stare lichidă,
întărindu-se la contactul cu aerul.
 Ceara de albine are o compoziţie complexă,
conţinând, pe lângă ceride şi alte substanţe, ca:
pigmenţi, vitamina A, vitamina D, substanţe
antibiotice, uleiuri volatile, substanţe
antioxidante.Prin prezenţa ceridelor, ceara de
albine, ca şi alte ceruri aşa cum este de pildă
lanolina, este foarte stabilă şi nu râncezeşte.
 Este o secreție produsă de albine care este
utilizată pentru a hrăni reginele, atât adulte cât și în
stadiul de larvă.
Lăptișorul de matcă reprezintă un produs apicol
de excepție, care are cel mai mare conținut de
vitamine raportat la unitatea de volum. Are
proprietăți imunostimulatoare și vindecătoare
excepționale, iar efectele sale asupra corpului uman
sunt mai mult decât benefice.
Lăptişorul de matcă este renumit şi pentru faptul că în
compoziţie are majoritatea vitaminelor din complexul B
(B1, B2, B3, B5, B6, B7 şi B9) şi minerale de bază (calciu,
potasiu, fier, magneziu şi zinc).
Lăptişorul de matcă se comercializează sub formă de
capsule gelatinoase, de fiole sau de pudră. Cura se
realizează de două ori pe an, timp de câte o lună. Pentru un
adult, doza zilnică recomandată este cuprinsă între 1 g şi 10
g, iar pentru copiii cu vârste de până în zece ani, doza se
reduce la jumătate, în funcţie de severitatea bolii.
 Lăptişorul de matcă este considerat cel mai bun
întăritor al imunităţii.
Acesta ajută la tratarea infertilității, și scade
nivelul de colesterol.
 Albinele produc propolis ca mijloc de apărare
împotriva microbilor, a mucegaiurilor, pentru
mumificarea într-un înveliș a intrușilor stupului,
care sunt omorâți de albine (cum ar fi alte insecte
sau șoareci), proces ce nu permite putrezirea lor.
Propolisul mai este folosit (de către albine) pentru
căptușirea pereților stupului cu un strat lucios, etanș,
care nu permite formarea curenților de aer. Acțiunea
sa este antimicotică, bactericidă și bacteriostatică,
fapt ce previne îmbolnăvirea albinelor.
 Propolisul este folosit de mult în medicina
populară. În ultimul timp institute ştiinţifice s-au
ocupat cu studierea compoziţiei chimice şi cu
determinarea influenţei sale medicale. Cele mai
multe şi evidente vindecări s-au înregistrat la bolile
infecţioase, la enterite, faringite, gingivite, la
durerile reumatice şi bolile canceroase.
 Se poate folosi cu succes la bolile ale stomacului,
la bolile aparatului bucal şi a picioarelor la
cheratoane. Au fost cazuri când propolisul s-a
dovedit util în vindecarea migrenei, la boala
Parkinson, la dereglările în circulaţia sângelui, la
nefrită, bolile dermatologice.
 Veninul de albine este secretat de glandele
specializate ale albinelor lucrătoare și ale matcilor.
Lucrătoarele îl utilizează pentru apararea stupului
împotriva intrușilor, iar matcile pentru a-și ucide și
elimina rivalele.
Conține o mare varietate de substanțe-amine
biogene, peptide, enzime, care în ciuda
conotației neplăcute asociate denumirii de
“venin” sunt foarte importante pentru
organismul uman.
Metode recente de tratament constau în aplicarea de
injecții, aplicarea terapiei cu venin de albine în
puncte de acupunctura (apipunctura) conform
medicinei orientale. Pentru evitarea durerilor asociate
tratamentului clasic cu înțepături de albine sau
injecțiile, veninul de albine este componetul activ al
unor unguente și linimente cu aplicare locala sau
tehnici fitoterapeutice. Principalele afecțiuni în care
veninul de albine își probează eficacitatea sunt
cele reumatismale, nevralgiile, scleroza multiplă, dar
și ca stimulent al sistemului imunitar.