Şcoala postliceală sanitară

Ţara de sus
este un termen care defineşte o
multitudine de afecţiuni umane,
caracterizate printr-o creştere
anormală, haotică, a unor celule
într-un anumit organ sau ţesut.
 este o specialitate medicală care
se ocupă de diagnosticul şi
tratamentul cancerului.
 tumora canceroasă care
genereaza leziuni la
distanta.
tumora necanceroasă,
care nu generează leziuni
la distanţă şi în general nici
recidive locale.
 pentrutratamentul corect al oricărui
pacient cu o boală malignă este
necesar un examen de certitudine
care este examenul histopatologic al
ţesutului tumoral, obţinut printr-o
intervenţie chirurgicală curativă sau o
simplă biopsie.
 recoltarea de celule sau fragmente tisulare de
la nivelul unui organ sau ţesut pentru
examinare anatomo-patologică, în vederea
precizării diagnosticului de certitudine;
 medicul anatomo-patolog studiază această
probă la microscop şi/sau efectuează şi alte
teste cu acest fragment tisular.
 există 4 stadii principale:
- stadiul I prognostic bun
- stadiul II
- stadiul III prognostic rezervat
- stadiul IV
 există şi un stadiu preclinic de boală aşa
numitul stadiu 0, sau microscopic, descoperit
(frecvent întâmplător) înainte de apariţia unor
modificări clinice sau paraclinice uzuale.
 reprezintă estimarea evoluţiei pacientului odată ce a
fost diagnosticat cu o tumoră malignă, aprecierea
şanselor de curabilitate, în funcţie de tipul de tumoră şi
caracteristicile individuale ale fiecărui bolnav.
 poate fi: - favorabil: în cazul tumorilor mai puţin
agresive, descoperite în stadii incipiente la pacienţi cu
stare generală bună şi fără comorbidităţi (alte boli
decât cea malignă pe care o are pacientul);
- nefavorabil: în cazul tumorilor foarte
agresive, diagnosticate tardiv, în stadii avansate, la
pacienţii cu stare generală alterată şi comorbidităţi
prezente;
- rezervat, infaust: la pacienţii diagnosticaţi în
stadiu terminal de evoluţie a bolii maligne, pentru care
nu există resurse actuale de tratament specific şi se
efectuează exclusiv tratament simptomatic, suportiv.
 reprezintă toate tipurile de terapie: chirurgicală,
radioterapie, chimioterapie, imunoterapie,
hormonoterapie, terapii ţintite etc. utilizate de
către echipa medicală în tratamentul unui cancer,
pentru eradicarea tumorii primare şi a
metastazelor.
 tratamentele simptomatice, suportive sunt
tratamentele care nu se adresează direct tumorii
canceroase, ci sunt utilizate pentru controlul
simptomelor bolii şi pentru susţinerea generală a
organelor şi sistemelor pacientului afectat de
boală în sine sau de tratamentele utilizate
(reacţiile adverse ale acestora).
 sunt reprezentate de reluarea evoluţiei
bolii maligne local sau loco-regional (în
locul sau regiunea anatomică în care s-a
dezvoltat tumora primară).
 sunt aşa numitele leziuni secundare, la
distanţă şi sunt reprezentate de apariţia unor
tumori maligne în alte ţesuturi şi organe decât
cel iniţial în care a apărut tumora malignă;
 apariţia uneia sau mai multor metastaze
înseamnă iniţierea procesului de răspândire a
bolii. Indiferent de numărul sau sediul lor,
acestea încadrează un pacient în stadiul IV
de boală.
 molecule aflate în sânge, alte fluide sau
ţesuturi care reprezintă un semn al unui
proces patologic, tumoral, în organismul
testat;
 se utilizează în special pentru monitorizarea
răspunsului la tratamentul specific.
 Tumora primara(T pentru tumora)
Cele 4 subtipuri (T1 – T4) variaza in functie de marime
sau de profunzimea invaziei. T1 si T2 au in general un
prognostic bun, iar T3 si T4 au prognostic nefavorabil.
 Invazia ganglionara(N pentru noduli)
In absenta acesteia (N0) prognosticul este cu mult mai
bun. In majoritatea cancerelor, numarul de ganglioni
invadati este foarte important.
 Invazia celorlalte sisteme(M pentru metastaze)
In majoritatea tipurilor de cancere, existenta unei
metastaze inseaman ca speranta de viata de 5 ani este
aproape nula.
Simptome generale posibile:
 Alterearea starii generale: scadere in greutate, anorexie,
astenie etc
 Febra de lunga durata
 Sindroame paraneoplazice: tulburari endocrine, tulburari
neurologice etc.
Semne legate de o evolutie locala sau metastatica:
 Legate de tumora (T) sau de adenopatii (N): tulburari ale
tranzitului intestinal, dureri, tuse sau dispnee, disfagie,
hemoragie, icter, semne de compresie (edeme ale
memebrelor inferioare, sindromul de vena cava
superioara);
 Legate de metastaze (M): distensie abdominala care indica
o ascita, fractura patologica sau semne care indica o
hipercalcemie, semne de insuficienta medulara (anemie,
infectii, hemoragii), tulburari neurologice (confuzie,
deficite, crize convulsive, tulburari de vorbire) etc.
 nociceptivă: bine localizată, surdă, sfredelitoare (ex.
os, ţesuturi moi);
 viscerală: profundǎ, difuză, severă, posibil transmisă;
 prin implicarea organelor profunde: spastică,
colicativă;
 neuropatică: bruscă, ca o descărcare electrică,
asociată cu parestezie sau disestezie (ca o arsură);
 psihosomatică: durerea întregului corp, localizare
fluctuantă, fără informaţii asupra localizării exacte,
torturantă, distructivă;
 simpatetică: nesegmentară, asociată cu senzaţii
termice, disestezie, ca o arsură, independentă de
mişcare, asociată cu perturbări trofice;
1. durerea este un simptom subiectiv, are
intensitatea şi caracterul descris de bolnav;
2. durerea trebuie investigată cu atenţie:
anamneză, examinare, investigaţii clinice şi
paraclinice;
3. fiecare localizare şi tip de durere relatat de
pacient trebuie investigate;
4. trebuie cunoscută extinderea reală a bolii
canceroase;
5. vor fi urmăriţi toţi factorii care influenţează
percepţia durerii: psihici, sociali, culturali,
spirituali;
6. periodic, durerea trebuie reevaluată.