Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURS:
FORMARE ȘI CONSILIERE PROFESIONALĂ
Dezbaterea
scurt istoric
Dezbaterea a fost folosită pentru prima dată în adunările din Grecia Antică, adunări în care
cetățenii discutau problemele apărute în societate. Această metodă a fost preluată de sistemul
educațional superior din Atena, de către Socrate, Platon și Aristotel și, apoi, în Evul Mediu a
devenit element de bază în educație. În Anglia, dezbaterea a luat o formă mai structurată în cadrul
„cercurilor literare”, unde limba latină a fost înlocuită de limba engleză.În Statele Unite, dezbaterea
a jucat un rol important în întâlnirile orășenești și a evoluat treptat în dezbatere electorală. În anul
1858, Abraham Lincoln și senatorul de Illinois, Stephen Douglas, s-au confruntat într-o serie de
șapte dezbateri publice, subiectul atacat fiind sclavia. Astfel , dezbaterile electorale s-au impus ca o
metodă a campaniilor electorale, de la Congres la Senat, până la postul de președinte al statului.
Ce este debate-ul (dezbaterea academică)?
• competenţe antreprenoriale;
Gimnaziul (prima etapă a nivelului secundar inferior general), ISCED 2 - 10-14 ani;
Liceul – ciclul inferior (a II-a fază a nivelului secundar inferior general sau de specializare),
ISCED 2 – grupa de vârstă 14-16 ani;
Liceu – ciclul superior (învăţământ secundar superior general şi de specializare), ISCED 3 &
Nivel de calificare 3 – grupa de vârstă 16-18/19 ani;
Arbitrul (moderatorul) a deschis activitatea prin anunțarea subiectului ce va fi dezbătut și a prezentat membrii
participanți, apoi a adresat fiecărui vorbitor, alternativ câte o întrebare (ex.: „Care sunt argumentele?”, „Care
sunt beneficiile?”).
• Membrii dezbaterii au fost împărțiți în două echipe, fiecare cu câte două persoane, una care a prezentat
argumente în favoarea sistemelor educaționale ale câtorva state din Europa (Spania, Islanda, Suedia, Marea
Britanie, Polonia), subliniând beneficiile acelor modele, iar cealaltă echipă și-a argumentat opiniile contra
prin prezentarea avantajelor sistemului educațional din România.
• Prin argumentele lor, studenții au adus informații care să descrie sistemele educaționale analizate. Astfel au
fost dezbătute subiecte precum tipurile de formări, structura anului școlar, instruirea practică, dotarea și
resursele unităților de învățământ, integrarea elevilor cu nevoi speciale în învățământul de masă, flexibilitatea
învăţământului tehnic şi plierea acestuia pe necesităţile pieţei muncii.
• În finalul dezbaterii, arbitrul a decis că echipa care a susținut sistemele educaționale ale celorlalte state decât
România a fost câștigătoare pentru că și-a argumentat cel mai bine punctul de vedere. Sistemul educațional
din străinătate a fost apreciat ca fiind mai eficient decât cel din România, deoarece calificările formate de
instituțiile de învățământ sunt corelate cu cerințele pieței de muncă, iar materialele didactice și mesele elevilor
în timpul orelor de curs sunt oferite gratuit.
Analiză critic-constructivă
• nu au fost amintite competențele pe care le formează aceste sisteme
educaționale
• grupul a adus nou atât felul în care au fost structurate, reorganizate si sistematizate
informațiile existente în literatura de specialitate cât și modul de prezentare și
susținere a argumentelor.
CONCLUZII
• 1. Debate: A Guide for Teachers and Students, (1997), Open Society Institute;
• 2. Ghid de bune practici pentru furnizarea de competenţe pe piaţa muncii, (2010), Parteneriat Leonardo da Vinci, Autori: Prof. ing. Carmen
Gheaţă, Prof. ing. Irinel Victoria Ţintea, Prof. ing. Argentina Stranschi, Prof. ing. Marilena Neamţu, Prof. Violina Duguleanu;
• 3. Legea nr. 272 din 21/06/2004 privind promovarea şi protecţia drepturilor copilului, Capitolul II, Secţiunea 4, Art. 47, Alin. 1;
• 5. Nedelcu Ienei, Dreptul la învăţătură, drept fundamental al omului, (2007), Editura Institutul român pentru drepturile omului, Bucureşti, p.
99.
• 6. http://ardor.org.ro/
• 7. http://www.nonformalii.ro/metode/debate