Rolul, funcţiile şi

evoluţiile contractului.

Autor:
Cojocaru Corina
Grupa Dan-181
• Contractul constituie principalul
izvor de obligaţii, fiind
instrumentul care asigură libera
concurenţă şi care stimulează
iniţiativa privată. Importanţa sa
ca mijloc de stabilire a celor mai
variate relaţii între persoanele
fizice şi juridice se învederează
în toate domeniile de activitate.

Astfel, oamenii, adesea fără să-şi dea

seama, încheie în viaţa cotidiană
contracte în vederea satisfacerii celor
mai simple necesităţi vitale. Tot aşa,
activitatea agenţilor economici este de
neconceput fără aceste instrumente
juridice, care sunt contractele.
• Contractul este cel mai
adecvat mijloc de
reglementare a relaţiilor
dintre producători şi
consumatori. Datorită
contractului oamenii au
obţinut posibilitatea să-
şi satisfacă necesităţile
de produse şi servicii.
Contractul este acea
formă juridică care
organizează schimbul
de valori în societate.
• Pe parcursul istoriei umanităţii conţinutul social-
economic al contractului a evoluat în funcţie de
dezvoltarea raporturilor sociale care erau reglementate
prin contract. S-a diversificat componenţa subiecţilor:
alături de persoane fizice, ca participanţi tradiţionali la
aceste raporturi, au apărut şi subiecţi colectivi -
persoanele juridice.

• Au devenit mai variate tipurile contractelor utilizate în

circuitul civil, conţinutul lor a devenit mai amplu şi mai
complex.
În epoca medievală dreptul contractelor este
marcat prin dezvoltarea conceptelor:
a) consensualismului - contractul se încheie
prin simplul acord de voinţe, care poate fi
exprimat prin orice modalitate;
b) obligativităţii contractului (pacta sunt
servanda) - contractul are putere de lege între
părţi şi urmează a fi executat, şi
c) echităţii contractuale - echivalenţa
prestaţiilor reciproce ale părţilor care se
concretizează prin posibilitatea anulării
contractului pentru leziune şi a revizuirii lui ca
urmare a survenirii unor împrejurări
imprevizibile.
Teoria autonomiei de voinţă în materie de contracte a fost fundamentată
de adepţii ei prin următoarele teze:

a) contractul este principalul izvor al obligaţiilor civile,

celelalte izvoare sunt neînsemnate;

b) marea majoritate a normelor referitoare la contracte

au caracter dispozitiv (supletiv), ceea ce înseamnă că
ele se aplică direct doar în tăcerea părţilor, acestea
având posibilitatea să instituie prin acordul lor de
voinţă alte reguli decât cele prevăzute de lege;

c) normele imperative în materie de contracte sunt

puţin numeroase, principalul lor scop fiind asigurarea
libertăţii voinţei părţilor contractului şi respectarea
ordinii publice;
 Rolul, funcţiile şi
evoluţiile contractului.

• Autor:
Cojocaru Corina
Grupa Dan-181