A treia copilărie sau Perioada scolară mică

O dată cu intrarea copilului în şcoală, învăţarea devine tipul fundamental de

activitate. Activitatea şcolară va solicita intens activitatea intelectuală, procesul de
însuşire gradată de cunoştinţe cuprinse în programele şcolii elementare. În consecinţă,
copilului i se vor organiza şi dezvolta strategii de învăţare, i se va conştientiza rolul
atenţiei şi repetiţiei, îşi va forma deprinderi de scris,citit şi calcul. Învăţarea şi
alfabetizarea constituie condiţiile majore implicate în viaţa de fiecare zi a copilului de 7
ani.
Dezvoltarea fizică a școlarului mic
Odată cu introducerea în mediul școlar ,copilul devinetot
mai interesat de dezvoltarea să fizică, în comparație cu cea a
colegilor.În perioadă școlarității mici copilul crește cu aproximativ 5
cm în înălțime și 3 kg în greutate în fiecare an,aceste creșteri au loc
de obicei în mici ’’reprize’’ de câteva luni.
Dezvoltarea fizică este în general uniformă cu mici accelerări
la vârstele de 6 ani și jumătate,8 jumătate și 10 ani la fețe,iar la băieți
la 7,9 și 10 ani jumătate.
Deși inaite de 6-8 ani fețele sunt mai mici și mai subțiri decât
băieți ,de la 9 ani situația se schimbă,fețele încep să acumuleze țesut
adipos și astfel până pe la vârstă de 13 ani fețele o să fie mai
dezvoltate fizic.
 La 7 ani au loc câteva procese implicate în creştere şi
dezvoltare.Dentiţia provizorie începe să fie înlocuită cu dentiţia
permanentă. Fenomenul creează disconfort, modificări temporare ale
vorbirii, anumite dificultăţi în alimentare.
După 7 ani este intensă osificarea la nivelul bazinului la fetiţe,
precum şi procesele de calcificare la nivelul osaturii mâinii. Articulaţiile
se întăresc şi ele. Creşte şi volumul muşchilor. Se dezvoltă musculatura
fină a mâinii.
 Dezvoltarea psihică generală a şcolarului mic
Prima schimbare care se pune în evidenţă este latura de orientare generală. Pe acest plan
se face o părăsire a intereselor din perioada preşcolară, ca desenul, modelajul. Din acest
motiv, produsele şcolarului mic în aceste domenii devin mai puţin spontane, pline de
ştersături. Gesell consideră căvârsta de 7 ani ar fi un fel de „vârstă a gumei” care pune
în evidenţă creşterea spiritului critic. Se modifică preferinţele copilului în diverse
planuri; aşa, de exemplu, încep să fie preferate biografiile, legendele, lecţiile de
aritmetică faţă de alte lecţii. Interesul pentru film, cinematografie , televiziune devine
mai clar.
 In jurul vârstei de 8 ani se manifestă o creştere a expansiunii,
o mai mare extroversiune, trăiri euforice şi de exaltare, semn ca
adaptarea scolară a depăşit o fază tensională. În vorbirea copilului
începe să fie frecvent folosit superlativul în descrierea de situaţii,
întâmplări şi obiecte. Tot la această vârstă are loc şi o creştere
uşoară a rapidităţii reacţiilor. El dispune la acest nivel de vârstă de
capacităţi mai stabilizate de a citi şi scrie. Volumul lecturilor este în
creştere; şi scrierea face progrese în viteză şi lizibilitate. Momentul
de 8 ani este foarte sensibil şi pentru educaţia socială. Este un
moment de intensă identificare socială, patriotică şi concomitent de
constituire a sentimentelor de apartenenţă la şcoală, clasa sa şcolară,
un fel de mândrie pentru acestea.
După 9 ani, copilul devine mai ordonat, mai perseverent în
diferite feluri de
activitate. El simte nevoia de a planifica timpul.
 Din punct de vedere fizic, la această vârstă, toate jocurile pe care
le practică în trecut se pot transforma în hobby-uri şi talente în
domeniul sportiv. Chiar şi când vine vorba de relaxare, copilul poate
avea iniţiativă de a-şi petrece timpul într-un colectiv organizat, într-un
grup care împărtăşeşte acelaşi interes, în cadrul căruia poate să-şi
testeze limitele şi să fie validat pentru meritele sale