Proteinele plasmatice implicate in

reactia inflamatorie

• Sistemul complement;
• Sistemul factorilor de coagulare;
• Sistemul kininelor.
 Cracteristici comune

• Sunt alcatuite din componente liber circulante

inactive (proenzime);
• Activarea primului subcomponent al sistemului
declanseaza o reactie in cascada;
• In urma activarii rezulta doua sau mai multe
subcomponente:

– o sumbcomponenta mai mare - enzima activa,

– una sau mai multe subcomponente mai mici -
modulatori ai procesului inflamator.
 pE1

E1a E1b, E1c

pE2

E2a E2b, E2c

pEn
Enb, Enc

Ena
 Sistemul complement
• 30 de glicoproteine in ser;
componente inactive;
• Formele circulante sunt
activate pe cai diferite:

Hans Buchner
1850-1902

Paul Ehrlich
1854-1915

Jules Bordet
1870-1961
 Calea clasica
• activata de prezenta
complexelor imune (Ag-Ac);
• Prima componenta activata
este C1;
 Calea alternativa

• Declanşată de biologice active:

– polizaharidele din peretele
bacteriilor sau fungilor,
– endotoxine bacteriene etc.
• Prima activata este C3 in
activarea sa intervenind o serie
de factori B, D si properdina;
Functiile biologice ale subcomponentelor sistemului
complement si rolul lor in reactia inflamatorie acuta

Activitate Componente
 Cresterea permeabilitatii capilare; C3a, C4a, C5a
 Contractia musculaturii netede;
 Degranularea mastocitelor si bazofilelor.
 Activarea neutrofilelor si chemotaxia; C5a
 Stimularea sintezei de PG si LT.
Opsonizarea bacteriilor si a complexelor imune C3b, C4b

Solubilizarea complexelor imune circulante C3b

Liza agentului patogen C56789b

 SISTEMUL FACTORILOR
COAGULĂRII
• proteine plasmatice
• formare de exudat fibrinos
SISTEMUL FACTORILOR COAGULĂRII

• prevenită propagarea;
• microorganismele la locul fagocitarii;
• cheag - opreşte sângerarea;
• fibrinopeptidele B
– factor chemotactic pentru neutrofile
– cresc permeabilitatea vasculară prin sporirea
efectului bradikininei (rezultată din sistemul
kininelor).
 SISTEMUL KININELOR
• Principala kinină este bradikinina care în cantităţi mici
provoacă:
– Dilataţia vasculară;
– Induce durerea împreună cu prostaglandinele;
– Creşte permeabilitatea vasculară;
– Creşte chemotactismul leucocitar.
– produce contracţia muşchilor netezi în proporţie mai redusă
decât histamina, dar are o importanţă mai mare în fazele
avansate ale inflamaţiei;
– împreună cu prostaglandina E este responsabilă de retracţia
celulelor endoteliale şi creşterea permeabilităţii vasculare în
fazele tardive ale inflamaţiei.
Produsi celulari ai inflamatiei

1. Interleukine
2. Limfokine
3. TNF
4. Interferon
 INTERLEUKINELE

• mesageri biochimici trimişi de la un leucocit la

altul.
• produse de către macrofage sau limfocite,
• mai multe clase de interleukine de la 1 la 17
• Th2 – produce Il4,IL5, IL6, IL9 şi IL10.
• Th1 şi Th2 produc IL2 si IL3.
• Il1 produsă de macrofage:
– cresc reactantii de faza acuta.
– induce neutrofilia ±.
– creşte chemotactismul neutrofilelor ±.
– creşte activitatea enzimelor lizozomale ale
neutrofilelor.
– Mediaza febra.
 LIMFOKINELE

• produse de limfocitele T.
• sunt mediatori biochimici ce controlează
atât răspunsul imun cât şi cel inflamator.
• Deşi sunt produse de celule ale
sistemului imun (limfocite) – limfokinele
au efecte nespecifice.
 Diferitele limfokine:
• MIF (migration-inhibitory-factor) –
glicoproteină care inhibă migrarea
macrofagelor de la locul inflamaţiei
• MAF (macrophage-activating-factor) –
creşte activitatea fagocitică a
macrofagelor.
 Alte limfokine influenţează activitatea
macrofagelor prin:
• creşterea chemotactismului
• promovează maturarea monocitelor în
macrofage
• stimulează agregarea macrofagelor şi
fuzionarea lor într-o celulă gigantă
• creşte metabolismul glucozei
• creşte numărul de lizozomi
Tumor necrosis factors
INTERFERONUL

• mecanism de apărare împotriva

infecţiilor virale.
• nu distruge virusul dar poate preveni
infectarea celulelor sănătoase. Alick Isaacs
(1921 - 1967)
• este o proteină cu GM mică produsă
şi eliberată de celulele gazdă
invadate de virus.
• moleculele de interferon se fixează
de receptorii celulelor gazdă
învecinate care nu au fost infestate
de virus.
• după fixarea pe receptori, stimulează
producerea de proteine antivirale.
Jean Lindenmann
1924