DIMENSIUNEA PSIHOLOGICĂ A

PREGATIRII PROFESORULUI

…
 .1 Aptitudine pedagogică:

Aptitudinea pedagogică este considerată unul dintre

principalii factori de succes în procesul instructiv-educativ.
Pentru A. Chiricev ea este „un ansamblu de însușiri ale
personalității educatorului, care-i permit să obțină maximul
de rezultate în orice împrejurare, în orice clasă.”
…
Studiul aptitudinii pedagogice a fost orientat spre analiza
structurii specifice acestei aptitudini, precum și a
posibilităților de a identifica prezența ei.
 AstfelNicolae Mitrofan (1988) stabilește, pe baza unor
cercetări experimentale drept componente ale
aptitudinii pedagogice:

 • Competența științifică;
 • Competența psihopedagogică;
 • Competența psihosocială.
 Cele trei tipuri de competență nu acționează izolat, ci
sunt integrate în structura personalității profesorului.
…
 Componenta științifică presupune o solidă pregătire de
specialitate.
 Competența psihopedagogică este asigurată de ansamblul capacităților
nrcesare pentru construirea diferitelor componente ale personalității
elevilor și cuprinde:

 - capacitateade a determina gradul de dificultate al materialului de

învățare pentru elevi,
de a face materialul de învățare accesibil prin găsirea celor
 - capacitatea
…mai adecvate metode și mijloace,
 - capacitatea de a înțelege elevul, de a pătrunde la lumea sa
interioară,
 - creativitate în munca psihopedagogică,
 - capacitatea de a crea noi modele de influențare instructiv-
educativă, în funcție de cerințele fiecărei situații educaționale.

…
 Competența psihosocială cuprinde ansamblul de capacități necesare optimizării
relațiilor interumane, cum ar fi:

 - capacitatea de a adopta un rol diferit,

 - capacitatea de a stabili ușor și adecvat relații cu ceilalți,
 - capacitatea de a influența grupul de elevi, precum și indivizii izolați,

…- capacitatea
 de a comunica ușor și eficient cu elevii,
 - capacitatea de a utiliza adecvat puterea și autoritatea,
 - capacitatea de a adopta diferite stiluri de conducere.

 Aptitudinea pedagogică este o sinteză de factori înnăscuți și dobândiți.

 Ea conferă o mare flexibilitate comportamentului didactic, favorizând
o adaptare rapidă și ușoară la cerințele unei situații educative.
…
 2. Tact pedagogic
 Josef Stefanovič consideră că tactul pedagogic sau lipsa de tact apar numai pe
fundalul interacțiunii profesor-elev. De aceea tactul pedagogic se definește ca fiind
„gradul calitativ al interacțiunii sociale dintre profesor și elev”.

 Criteriile de evaluare a tactului pedagogic:

 a) gradul de adecvare a comportamentului profesorului față de fiecare elev;
b) gradul motivației pozitive a rezultatelor la învățătură și a comportamentului
…elevului;
 c) gradul de dezvoltare a personalității elevului;
 d) gradul de respectare a particularităților psihice ale
elevului și asigurarea unui climat optim al activității
instructiv-educative;
 e) rezultatele obținute în atingerea obiectivelor
propuse în activitatea instructiv-educativă.

…
 .3. Competența didactică:

 Studiul corelației dintre trăsăturile caracteristice ale profesorului si

eficiența actului pedagogic a impus și un alt concept, corelat cu cel de
aptitudine pedagogică: competența didactică.
 Spredeosebire de atitudine, competența didactică are o sferă de
…cuprindere mai mare, ea presupunând și rezultatele activității, pe lângă
cunoaștere și capacitatea de a efectua un lucru bine, corect.
 Când se vorbește de competența profesorului se pune problema eficienței
predării și a stabilirii unor criterii de eficiență.

 Competența didactică poate fi operaționalizată într-un număr de cinci

competențe specifice ( într-un program de formare a profesorilor
desfășurat în SUA, cf. Gherghinescu, 1999):

 • competența cognitivă – cuprinde abilitățile intelectuale si cunoștințele

…așteptate din partea unui profesor;
 • competența afectivă – este definită prin atitudinile
așteptate din partea profesorului si considerată a fi
specifică profesiunii didactice, fiind și cel mai greu de
obținut;

…
 2. Stiluri educaționale:
.

 Pentru B.O. Smith, stilul educațional este modul caracteristic în care

actele de predare sunt executate.
 Prin natura sa, procesul educațional presupune o relație de
conducere. Profesorul este liderul desemnat, a cărui activitate se
subsumează unor funcții de conducere; el planifică, organizează,
controlează și apreciază activitatea elevilor, exercită o anumită
putere, modelează atitudinile și conduitele elevilor, îi determină să
accepte și să răspundă influențelor lui.
 • stilul normativ – este cel care maximalizează rolul și expectațiile de
rol în definirea caracteristicilor de personalitate; este un stil centrat
…pe sarcină, care urmărește cu prioritate eficacitatea și performanța
în realizarea scopurilor instituționale; în relația educațională este
accentuată simetria, iar problemele elevilor trec în plan secundar;
 • stilul personal – maximalizează caracteristicile de personalitate; autoritatea este
descentralizată, relația cu elevii este mai flexibilă, mai puțin directivă; sancțiunile au
un caracter intrinsec, întrucât comportamentul profesorului este orientat spre
membrii grupului;

 • stilul tranzacțional – este un intermediar între stilurile anterioare, care permite, în

funcție de situație, să se pună accent fie pe aspectele instituționale, fie pe cele
persoanle, fără a le minimaliza pe unele în raport cu celelalte; acțiunea educațională
este concepută ca o tranzacție dinamică între roluri și personalități, fiecare individ
identificându-se cu scopurile instituției școlare.

…Studiile
 au arătat că nu există un stil educaținal general valabil pentru toate situațiile
didactice.
 …
VA MULTUMESC!