Ghena Beatrice Cătălina Marin Ionela Violeta Anul lll, Seria ll, Grupa VI Desenul persoanei
A apărut în SUA datorită eforturilor mai
multor psihologi americani, Bender, Buck, Urban și Machover. A fost folosit inițial ca și test de inteligență la copii Cu cât copilul se maturizează psihic, cu atât silueta va fi mai realistă și mai complexă din punct de vedere grafic Desenul persoanei Principiul general al acestei tehnici: în desenul unui om, subiecții își proiectează modul în care se percep pe ei înșiși, cu dorințele, problemele sau conflictele ce țin de imaginea de sine. Modul de interpretare:
ce exprimă silueta, analiza formală și de conținut.
Desenul persoanei Desenul însoțește dezvoltarea capacităților psihologice. Ideea utilizării desenului pentru evaluarea precocității sau întârzierii copiiilor mici decurge logic prin descoperirea etapelor definite din grafismul acestora. O nouă descoperire importantă a rezultat din interesul manifestat față de conținutul desenului. Desenul persoanei Aplicarea desenului persoanei ca test de inteligență a fost cunoscută mai ales sub forma desenului DAM (draw-a-man). În interpretare se pune foarte mult accent pe detalii. În momentul pubertății, schimbările fizice, conflictele emoționale, și problemele de adaptare, aduc cu ele un nou dezechilibru și modificări importante ale imaginii corporale. Atunci când adolescentul desenează o persoană, el caută să evite zonele de tensiune și de conflict. Studii
Cu privire la Desenul Persoanei s-au evidențiat
numeroase studii, unul dintre acestea având drept obiective identificarea modului în care copilul este reprezentat de adulți semnificativi- părinte, profesor, și evidențierea relației dintre concordanța/disconcordanța reprezentărilor adulților semnificativi pentru funcționarea psihologică a copilului. Cercetarea pornește de la premiza conform căreia concordanța reprezentărilor determină o stare a copilului marcată de confort psihoemoțional, iar discordanța reprezentărilor aduce stres și discomfort psihoemoțional. Rezultatele cercetării confirmă presupozițiile privind importanța concordanței dintre reprezentările adulților semnificative pentru funcționalitatea psihică a copilului. Cercetarea a identificat un șir de probleme care necesită o analiză mai profundă: problema mecanismelor de formare a ,,reprezentărilor diferite” a adulților semnificativi privind copilul, problema legăturii dintre trăsăturile de personalitate ale părinților și profesorilor cu cele ale copiiilor, problema legăturii dintre trăsăturile de personalitate ale copiiilor și stilurile parentale de educație/stilurile de predare a profesorilor. Studii Tot cu privire la Desenul Persoanei, studiul realizat de Tharinger (1990) a comparat cele două metode de scorare ale testului DAP (Draw-a-Person) și KFD (Kinetic Famile Desen). Folosind DSM 3 copiii care au participat la studiu au fost împărțiți în următoarele grupe: mood disorder, anxiety disorder, mood/anxiety disorder și control. Rezultatele au indicat că scorurile obținute la abordarea calitativă erau diferite la copii din grupul mood disorder și mood anxiety. Mai mult, scorurile DAP au fost corelate cu aspecte legate de funcționarea familiilor de proveniență. Studii
Un alt studiu care și-a propus sa investigheze
relația dintre aspecte ale desenării unui om și funcția executivă și achiziția academică, a fost efectuat de Julie M. J. Miller, în anul 2006. Participanții au fost 80 de copii de clasa a 3-a și a 4-a, cu vârsta de 8 și 10 ani, împreună cu părin ții lor. Explicarea termenilor Funcția executivă: nivelul de gândire de ordin superior, care este formată din mai multe componente, care includ memorie, învățare, planificare, organizare, gândire abstractă, și inhibarea răspunsului unei persoane Goodenough-Harris Scoring System: un sistem de notare, dezvoltat inițial de Florence Goodenough în 1926, care este utilizat împreună cu desenul figurii umane pentru a determina punctajul de dezvoltare al unui copil Explicarea termenilor Koppitz indicatori emoționali: un sistem de notare, care este utilizat împreună cu figura umană desenată pentru a determina ajustarea emoțională a unui copil Koppitz Scoring Sistem: un sistem de notare, care este utilizat pentru a evalua scorul de dezolvoltare a unui copil prin evaluarea elementelor așteptate din desen (specifice vârstei) și a celor neașteptate. Analiza de corelație nu a arătat nici o rela ție între scorul Goodenough-Harris sau Koppitz cu funcția executivă. Oricum, indicatorii emoționali Koppitz au corelat semnificativ cu toate aspectele din testele aplicate, BRIEF și CAS. De asemenea, sistemul de scorare dezvoltat de autori a fost corelat semnificativ cu achizi ția la matematică, iar indicatorii emoționali Koppitz au corelat atât cu matematica cât și cu scorurile obținute la citire. Concluzii Dezvoltarea rapidă a utilizării testului se explică prin avantajele sale: corelație satisfăcătoare cu alte probe de inteligență (r=.763 cu Stanford Binet-Terman), ușurința administrării, plăcerea cu care se implică subiecții și utilitatea sa în cazul în care utilizarea unui test verbal este exclusă din start. Bibliografie
Julie M. J. Miller (2006) - Relationship of Human Figure Drawing with Executive Functioning and Achievement, Rochester Institute of Technology
Nock MK, Borges G, Bromet EJ, et al. Cross-national prevalence and risk factors for suicidal ideation, plans, and attempts in the WHO World Mental Health Surveys. Br J Psychiatry 2008; 192:98–105.
Tharinger, D. J., Stark, K. D. (1990). A qualitative versus quantitative approach to evaluating the Draw-A-Person and Kinetic Family Drawing: A study of mood- and anxiety-disorder children. Psychological Assessment: A Journal of Consulting and Clinical Psychology, Vol 2(4), Dec 1990, 365-375