PLANETA SATURN

NICA ALEXANDRA
CLS VIII B
DATE GENERALE
Distanţa medie faţă de Soare: 1,43 miliarde km
Temperatura la suprafaţa norilor: -140⁰ C
Diametru: 120 536 km
Volum (Pământ = 1): 763,59
Număr de sateliţi: 34
Perioadă de rotaţie: 10,66 ore
Perioadă de revoluţie (lungimea unui an): 29,46
ani tereştri
Masă (Pământ = 1): 95
Gravitaţia la suprafaţa norilor: 1,07
Observare: Saturn se vede cu ochiul liber 10 luni
pe an. Arată ca o stea şi trece printr-o constelaţie
zodiacală la fiecare 2,5 ani. Pentru a observa
sistemul de inele aveţi nevoie de telescop.
PLANETA SATURN

A şasea planetă de la Soare, Saturn este ultima

ce poate fi văzută cu ochiul liber.
E formată în mare parte din hidrogen, ceea ce
o face cel mai puţin densă planetă.
Dar Saturn are un sistem spectaculos de inele,
ceea ce o face un adevărat "stăpân al
inelelor".
PLANETA SATURN
Saturn este înclinat faţă de planul orbital cu
26,7⁰ - un unghi puţin mai mare decât înclinaţia
axei Pământului.
Acest lucru înseamnă că, în timp ce planeta se
mişcă pe orbită, polii sunt orientaţi alternativ
către Soare.
Modificarea orientării lui Saturn faţă de Soare se
vede de pe Pământ sub forma închiderii şi
deschiderii aparente ale sistemului de inele al
planetei.
.
PLANETA SATURN
De exemplu:
La începutul unei perioade de revoluţie,
inelele se văd din margine. Apoi, în timp ce
planeta se roteşte şi polul nord se orientează
spre Soare, o parte tot mai mare a inelelor se
vede deasupra. Pe măsură ce polul nord se
îndepărtează de Soare, inelele se închid şi
dispar din vedere până când, după 14,73 ani
tereştri (la jumătatea orbitei), ele se văd din
nou din margine.
STRUCTURA
Cu o masă de 95 de ori mai mare decât a Pământului,
Saturn este format mai ales din cele mai simple
elemente, hidrogen şi heliu, aflate în stare gazoasă şi
lichidă.
Stratul exterior al planetei este format din atmosferă
gazoasă.
În interior, presiunea şi temperatura cresc odată cu
adâncimea, iar moleculele de hidrogen şi heliu sunt
comprimate până când devin lichide.
La adâncimi mari, atomii îşi pierd electronii şi se
comportă ca un metal lichid. Curenţii electrici din
această regiune generează un câmp magnetic cu
intensitatea egală cu 71% din intensitatea câmpului
magnetic al Pământului.
ATMOSFERA
Atmosfera lui Saturn formează
suprafaţa vizibilă a acestei planete -
o pătură de nori galbeni-deschis, cu
benzi de diferite nuanțe pale,
paralele cu ecuatorul planetei.
Stratul de nori superior are o
temperatură de -140⁰ C, iar pe
măsură ce înălţimea scade, scade şi
temperatura.
Se crede că Saturn are trei straturi de
nori - cel superior, vizibil, format din
cristale de gheaţă de amoniac, sub
care se află un strat de hidrosulfură
de amoniu şi un strat interior, format
din particule de gheaţă de apă.
ATMOSFERA
Atmosfera superioară absoarbe lumină ultraviolet de la
Soare (1% din cea primită de Pământ). Astfel,
temperatura creşte şi se formează un strat subţire de
ceaţă asemănătoare smogului.
Acesta este stratul care dă planetei un aspect difuz.
Saturn radiază de două ori mai multă energie decât
primeşte de la Soare.
Căldura suplimentară este generată de picăturile de
heliu din stratul metalic al planetei, care transformă
energia cinetică în energie termică. Aceasta este
transportată prin atmosfera inferioară şi, împreună cu
rotaţia planetei, produce vânturile de pe Saturn.
CLIMA
De pe Pământ putem observa furtuni uriaşe
formate din gheaţă de amoniac, atunci când se
ridică din ceaţa în care este învăluită planeta
Saturn. Acestea se produc o dată la 30 de ani,
în miezul verii în emisfera nordică.
În 1990 a fost descoperită o asemenea "mare
pată albă", care s-a rotit în jurul planetei,
încercuind regiunea ecuatorială pentru o
perioadă de aproximativ o lună. Încă nu s-a
găsit o explicaţie pentru producerea acestor
fenomene.
CLIMA
Pete ovale mai mici, de culori diferite şi
formaţiuni asemănătoare unor benzi sunt
observate în mod regulat. În 2005, sonda
Cassini a descoperit o regiune dominată pe
atunci de furtuni, supranumită "aleea
furtunilor".
Urmărind aceste furtuni şi norii superiori ai
planetei, s-au putut calcula viteza şi direcţia
vânturilor. S-a ajuns la concluzia că vânturile de
pe Saturn suflă spre est, în aceeași direcţie în
care se roteşte planeta şi suflă cu aproximativ 1
800 km/h.
SATELIŢII LUI SATURN
Descoperit în 1635, Titan este cel mai mare
dintre cei 60 de sateliţi ai lui Saturn şi singurul
din Sistemul Solar care are o atmosferă
substanţială.
Sateliţii lui Saturn sunt formaţi din rocă
amestecată cu gheaţă de apă. Unii au
suprafeţe vechi, cu cratere, alţii par să aibă
suprafaţa remodelată, în urma unor fenomene
tectonice sau a unor erupţii de gheaţă. Primii
sateliţi descoperiţi poartă numele unor giganţi
mitologici (Prometheus, Epimetheus), iar cei
descoperiţii recent au nume galice, eschimoase
şi scandinave.
INELELE LUI SATURN
În 1610, Galileo Galilei descoperea inelele lui
Saturn - cele mai întinse, mai mari şi mai
spectaculoase din Sistemul Solar.
Aceste inele nu sunt altceva decât aglomerări
de fragmente distincte de gheaţă cu apă
murdară, care descriu orbite individuale în
jurul lui Saturn.
Fragmentele au dimensiuni diferite, de la
particule de praf, la blocuri cu diametrul de
câţiva metri. Fiind foarte reflectante, inelele
sunt strălucitoare şi foarte uşor de observat.