Isprava toamnei.

txt
Isprava toamnei
Toamna, fata deocheata -Biata fata!...
Deocheata, dar frumoasa
Si cocheta,
Mi-a intrat odata-n casa,
Indiscreta,
Sa ma-ntrebe ce mai fac...
Ce problema viitoare
Ma mai doare...
Ce tigari de foi ma otravesc
Cind vorbesc...
Si ce fel de coniac
Beau cind tac...
Si de-atunci -Nu vreau sa spun de cind -Am ramas cu toamna-n trup si-n gind !...
Si de-atunci, in fiecare an,
Toamna, fata buna, vine sa ma vada -Vine ca o ora fixa pe cadran
Si solemna ca o stea cu coada...
Si, cum stie ca eu nu fac decit bine,
Toamna sta trei luni intregi la mine,
Cum ar sta la ea acasa...
Pina ce-ntr-o buna zi ma lasa
Si se duce de s-ascunde...
Unde?...
Dracul stie unde!...
Numai ca, dupa ce pleaca,
Odaita-mi pare mai saraca...
Poate fiindca toamna-mi fura
De la gura
Tot ce-n noua luni adun
Cu rabdare si tutun -Tot ce cred ca-i mai de seama
Pentru clopotelul meu de-alarma!...
Toamna, fata indiscreta
Si cocheta,
Se agita ca un ascutis de sapa
Pe biroul plin de praf si prin sertare
Si-mi distruge fara mila
Operele literare,
Rupind fila dupa fila,
De ma lasa gol...golut...
Ca o ciutura-ntr-un put,
Fara nici un pic de apa!...
Dar norocul meu ca-n acest an
Timpul merge dupa alt meridian...
Si ca versurile acestea au fost scrise
Nu la mine-acasa -Cum scriu eu de obicei, pe masa -Ci pe iarba verde,
Undeva, la tara,
Unde calendarul scrie ca-i tot vara
Si-unde toamna inca nu sosise!...

Page 1