Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fundamentelepedagogiei 130120031358 Phpapp02
Fundamentelepedagogiei 130120031358 Phpapp02
PEDAGOGIEI
-suport de curs-
Realizat de:
Galaczi Monika Edit
I. EDUCAȚIA ȘI SISTEMUL ȘTIINȚELOR EDUCAȚIEI
Educația
- educația este o activitate umană, care a apărut odadă cu apariția omului.
- 3 concepții referitoare la termenul „educația”:
a) Immanuel Kant: Educația este o activitate de disciplinare, civilizare,
cultivare și moralizare a omului. Scopul educației : a dezvolta în individ
toată perfecțiunea.
b) Johann Friedrich Herbart: Educația este acțiunea de formare a
individului, dezvoltând multitudinea de interes.
c) John Dewey: Educația este reorganizarea experienței care se adaugă la
înțelesul experienței precedente și care mărește capacitatea de a dirija
evoluția celei care urmează.
Perspectiva acțională:
- educația este un ansamblu de acțiuni desfășurate în cadrul unei societăți;
formarea și transmiterea comportamentelor și valorilor acumulate.
Perspectiva procesuală:
- educația semnifică un proces de transformare în sens pozitiv și pe termen lung
a ființei umane.
- această transformare se realizează pe două dimensiuni fundamentale:
¤ dimensiunea psihologică (de transformare)
¤ dimensiunea socială (de socializare, de dobândire)
Perspectiva relațională:
- educația reprezintă o relație umană și socială între educator și educat, în
interiorul căruia educatorul urmărește schimbarea intenționată a celui educat,
în conformitate cu un scop bine definit.
3
Funcțiile educației
- referitor la funcțiile educației, majoritatea specialiștilor sunt de acord asupra
faptului că aceasta servește realizării a trei categorii de scopuri principale:
1. Funcția de selectare, prelucrare și transmitere a informațiilor și valorilor de la
societate la individ;
2. Funcția de dezvoltare a potențialului biopsihic al omului;
3. Funcția de asigurare a unei inserții sociale active asubiectului uman.
4
Formele educației
- 3 ipostaze principale: educația formală, educația informală, educația
nonformală.
Educația formală: Se referă la totalitatea acțiunilor sistematice și organizate,
elaborate și desfășurate în cadrul unor instituții de învățământ specializate în
scopul formării personalității umane. Cuprinde toate acele activități și acțiuni
pedagogice desfășurate și planificate în cadrul sistemului de învățământ care
sunt organizate pe niveluri și ani de studii având finalități educative bine
determinate.
Educația nonformală: Include totalitatea influențelor și acțiunilor educative,
structurate și organizate, dar desfășurate în afara sistemului de învățământ.
Include două tipuri de activități: activități parașcolare (de perfecționare,
reciclare) și activități perișcolare (vizite la muzeu, excursii, cercuri științifice).
Educația nonformală permite lărgirea orizontului cultural și îmbogățirea
cunoștințelor din anumite domenii.
Educația informală: se referă la totalitatea influențelor educative neorganizate,
nesistematice și nesubordonate unor finalități educaționale explicite. Cuprinde
totalitatea informațiilor dobândite în contextul situațiilor cotidiene, informații
ce nu sunt prelucrate pedagogic.
5
II. PEDAGOGIA – TEORIE ȘI ȘTIINȚĂ A
EDUCAȚIEI
- din punct de vedere etimologic termenul „pedagogie” provine din cuvintele
grecești pais, paidos însemnând copil, și agoge, agogos care înseamnă acțiune
de a conduce. Astfel paidagogus înseamnă conducerea copilului.
- pedagogia este știința care analizează fenomenul educațional în toată
complexitatea sa cu scopul optimizării atât a structurii sale cât și a influențelor
acestuia asupra formării personalității celui care se educă.
Pedagogia generală
7
Sistemul științelor educației
- complexitatea fenomenului educațional a determinat diversificarea pedagogiei
ca știință, ajungându-se la un sistem de științe ale educației, această
diversificare a fost determinată de:
a) Deosebirile tot mai mari dintre diferitele instituții de instrucție și educație:
pedagogie atrepreșcolară
pedagogie școlară
pedagogie universitară
pedagogie specială (pentru copii cu deficiențe)
b) Necesitatea studierii mai aprofundate a unor laturi sau forme ale educației:
teoria educației intelectuale
pedagogia familiei
pedagogia socială
educația adulților
Diferențe individuale
Principiul 11: Învățarea devine mai productivă dacă sunt respectate diferențele individuale
și culturale.
- principiile de bază ale învățării sunt aplicabile la toți elevii, indiferent de etnie, vârstă,
limbaj sau abilități.
- totuși învățarea întâlnește obstacole atunci când diferențele individuale lingvistice,
culturale și sociale nu sunt luate în considerare.
Principiul 12: Învățarea este însoțită de anumite filtre cognitive și sociale.
11
IV. FINALITĂȚILE EDUCAȚIEI
- Finalitățile reprezintă direcțiile, orientările strategice ale funcționării învățământului,
într-o anumită perioadă istorică, a dezvoltării social-economice și culturale a unei
societăți.
- În funcție de nivelul lor de generalitate și de intervalul de timp rezervat atingerii
acestora, finalitățile educației se structurează pe trei niveluri ierarhic organizate:
Idealul educațional
Scopuri educaționale
Obiective educaționale
Idealul educațional
- nu este un model standard, impus o dată pentru totdeauna, ci un model dinamic care
exprimă cerințele și aspirațiile unei societăți într-o anumită etapă istorică.
- idealul educațional este caracterizată prin trei dimensiuni fundamentale:
a) Dimensiunea socială – vizează tendința generală de dezvoltare a societății.
b) Dimensiunea psihologică – se referă la tipul de personalitate pe care societatea îl
solicită, respectiv la ansamblul de trăsături psiho – comportamentale ale membrilor.
c) Dimensiunea pedagogică – să permită o transpunere practică în plan instructiv –
educativ.
12
Scopuri educaționale
- Reprezintă finalități educaționale cu nivel mediu de generalitate care se realizează în
intervale medii de timp
- Se referă la rezultatele ce urmează să se obțină în cadrul unui șir de acțiuni educaționale
- Geissler distinge patru perechi de scopuri:
• Scopuri materiale și scopuri formale
• Scopuri de conținut și scopuri comportamentale
• Scopuri utilitare și scopuri nepragmatice
• Scopuri specifice disciplinelor și scopuri supradisciplinare
- În timp ce idealul este specific unei etape istorice, scopurile educative ce-i corespund
sunt multiple și variate, în funcție de tipul acțiunilor educaționale concrete.
Obiectivele educaționale
- Sunt finalități educaționale care au un nivel redus de generalitate și se realizează în
intervale scurte de timp, referindu-se la lecții sau secvențe de lecții.
- Sunt enunțuri cu caracter anticipativ care descriu în termeni exacți rezultatele așteptate a
fi obținute la finele unei secvențe de instruire.
- Obiectivele reprezintă achiziții psiho – comportamentale specifice, concrete, observabile
și controlabile după un interval redus de timp.
- Se deduc din scopurile educației.
13
V. DEZVOLTĂRI ÎN PEDAGOGIA
CONTEMPORANĂ
Direcții de restructurare în educație
- În încercarea de a face față provocărilor lumii contemporane, se conturează următoarele
direcții de restructurare a realității educaționale:
Asigurarea la nivelul demersurilor instructiv-educative a unui echilibru optim între
dimensiunea informativă și dimensiunea formativă
Introducerea unor noi tipuri de educație (educația ecologică, educația pentru
comunicare și mass-media, educația multiculturală)
Introducerea de noi discipline centrate pe un anume tip de educație
Crearea unor module educaționale specifice, în cadrul disciplinelor
tradiționale
Infuzarea disciplinelor clasice cu mesaje educaționale înglobând
conținuturi informaționale specifice ”noilor educații”.
Asigurarea unei repartiții mai judicioase și a unui echilibru cât mai bun între cele două
tipuri de învățare: învățarea de menținere și învățarea inovatoare
14