TORACELE

• Definiţie – dex: “Cavitate în corpul vertebratelor

cuprinsă între gât și abdomen, care conține
principalele organe ale sistemelor circulator și
respirator”; coșul pieptului.

• Forma - trunchi de con – diferenţe de:

- vârstă
- sex
- constituţie
- patologice
 TORACELE
Toracele osos – limite:

- superior - o linie trasată pe marginea superioară a

sternului, claviculelor, procesele acromiale ale
omoplatilor şi din posterior până la apofiza spinală a
vertebrei C7.

- inferior - procesul xifoid, marginile arcurilor costale

pe coasta Xll, până la apofiza spinoasaa vertebrei
T12.
 LINII CONVENŢIONALE DE ORIENTARE

- linia mediosternală – linia mediană anterioară

- linia parasternală
- linia mamelonară – linia medioclaviculară
- linia axilară anterioară
- linia medioaxilară
- linia axilară posterioară
- linia scapulară
- linia paravertebrală
- linia mediană posterioară
 Formele anatomice ale toracelui
• Forma toracelui este variabila în raport cu vârsta,
sexul şi tipul constituţional.
• Toracele este mai inalt posterior avand cca. 30-35 cm
de la vertebra T1 la T12, în timp ce anterior
corespunde cu lungimea sternului, 15-18 cm.
• Toracele nou-nascutului este piriform, uşor strangulat
în dreptul coastelor IV şi V, mai larg la bază datorită
organelor abdominale supramezocolice.
• La naştere apertura toracică superioară se plasează
orizontal, incizura jugulara corespunde marginii
superioare a vertebrei T1; nu sunt dezvoltate şanţurile
pulmonare.
 Formele anatomice ale toracelui
• Pe parcursul creşterii, sternul se deplasează inferior până la
nivelul vertebrei T3, se diferenţiază curbura de torsiune a
coastelor şi înclinarea lor.
• În urma acestor modificări apare respiraţia de tip toracic care
implică ridicarea şi coborârea coastelor şi excursiile diafragmei
care măresc dimensiunile cutiei toracice.
• Sanţurile pulmonare se adâncesc dupa ce copilul începe să
meargă, iar toracele se turteşte în sens sagital şi se lărgeste în
sens transversal.
• Toracele copilului se apropie de forma toracelui adult la 12 ani,
apertura toracica superioara formând cu colona vertebrala un
unghi de 65 grade.
 Formele anatomice ale toracelui
• Pentru un barbat cu inaltimea de 1,70 m, diametrul sagital al
toracelui constituie 18-19 cm, diametrul transversal 24-26 cm,
circumferinţa toracală masurata la nivelul mamelonului este de
84 cm în expiraţie şi 94 cm în inspiraţie.

• La femeie cutia toracică este relativ mai scurtă şi mai largă

comparativ cu a bărbatului.

• La bătrâni coastele sunt mai înclinate, unghiul epigastric este

îngustat, iar lungimea cutiei toracice este relativ mai mare.
Malformatii toracice
Toracele poate fi deformat congenital sau în urma unor
boli:
 toracele infundibular:
- Definiţie - curbarea posterioară a jumătăţii distale a
sternului, care atrage după sine şi modificări de poziţie
ale cartilajelor costale. Mai frecventă la sexul masculin;
- are caracter ereditar prin creşterea în exces a cartilajelor
condrocostale.
Straturi:
1.Pielea
2.Ţesutul adipos subcutanat
3. Fascia superficială - formează teacă pentru glandă
mamară.
4.Fascia proprie lamela superficială: anterior -m.pectoralis
major ; posterior -m.trapezius,m.serratus ant. ,m.latissimus
dorsi
5. Lamela profundă: anterior - m.pectoralis minor ;posterior -
m.levator scapulae,mm. romboideus ,m. seratus post. sup.,
m. erector spinae, m. transversospinalis
6. Coastele şi spaţiul intercostal;
7. Fascia endotoracică;
8. Spaţiul adipos parapleural;
9. Pleura parietală.
 Spaţiul intercostal

• Un complex de muşchi, vase şi nervi situaţi între

două coste.
• Vasele şi nervii sunt între muşchii intercostali
externi şi interni.
• Sintopia de sus în jos: vena, artera şi nervul
intercostali - VAN.
• Spaţiul intercostal este mai mare anterior decât în
posterior. De la unghiul costal până la linia axilara
medie pachetul neuro-vascular se află în santul
costal.
 Glanda mamară
• structură foarte importantă care necesită examinarea.
• diagnosticul precoce al tumorilor mamare poate salva viaţa
femeii.
• Limite:
 Superioară: coasta lll
 Inferioara: coasta Vll
 Mediala: linia parasternală
 Laterala: linia axilară anterioară. Fascia superficiala – dă
septuri în profunzimea glandei o separă în 15-20 lobuli
localizaţi radial. (se ia în consideraţie la efectuarea inciziilor
în mastite ).
• Vascularizatia: a. mamara si a. toracica laterala;
v.superficiale în v. axilara şi v. profunde în v. intercostale.
• Inervaţia – nv.intercostali II –VI , nv. supraclaviculari
 Glanda mamară
• Cunoaşterea drenajului limfatic ne ajută in diagnosticul
maladiilor glandelor mamare.
• Glanda este subdivizată în 4 părţi:
- 2 cadrane laterale
- 2 cadrane mediale.

• Anomalii de dezvoltare :
- ginecomastia
- amastia
- polymastia
 Cavitatea toracică

• Spaţiu delimitat de stern, coaste, muşchii

intercostali, vertebrele toracale, închis la
bază de diafragm.

• Conţine: 1. cavitatea pleurală

2. cavitatea pericardică
3. mediastinul
 1. Cavitatea pleurala
 Plamanii
• Dimensiunile şi greutatea
• Capacitatea totală
• Consistenţa şi culoarea
• Conformaţie exterioară şi raporturi

 Pleura
 Plamanii

Limitele inferioare ale

plămânului stâng:

- Coasta VI – linia
parasternală
- Coasta VII- linia
medioclaviculară
- Coasta VIII– linia axilară
medie
- Coasta XI – linia
paravertebrală
 Plamanii
Limitele inferioare ale
plamanului drept:

= Coasta VI - cartilagul costal

– linia parasternală
= Coasta VII – linia
medioclaviculară
= Coasta IX – linia axilară
medie
= Coasta XI – linia
paravertebrală.
 Plămânii
La un adult normal, în starea
intermediară dintre expiraţie şi
inspiraţie, plămânii au în medie
următoarele dimensiuni:
•diametrul vertical de 25-cm
•diametrul sagital nivelul bazei de 15
cm
•diametrul transversal la nivelul
bazei de 10 cm

Greutatea medie a plămânilor la copilul

care nu a respirat este de 50 gr şi de
circa 90 gr pentru copilul care a respirat.
La adult cei doi plămâni cântăresc
aproximativ 1200 gr; cel drept este cu
ceva mai greu decât cel stâng.
Capacitatea totală, adică
cantitatea maximă de aer pe
care o conţin cei doi plămâni,
este în medie de 4500-5000
cmc.

Capacitatea vitală reprezintă

volumele de aer care pot fi
utilizate în procesul de ventilaţie
pulmonară şi exprimă valoarea
funcţiei respiratorii. Ea
reprezintă, în condiţii obişnuite
3500-4000 cmc
 Consistenţa şi culoarea

La naştere plămânii au culoare

roşie, iar după primele respiraţii
roză. La nou-născutul care nu
a respirat, plămânii sunt gri-
albicioşi
La adulţi culoarea plămânilor
devine cenuşie şi prezintă
depozite negricioase, deoarece
în mediile viciate cu particule
de cărbune, siliciu, fier etc,
ţesutul reticuloendotelial al
plămânilor se încarcă cu
aceste particule, dând în unele
cazuri pneumoconioze:
antracoza, silicoza, sideroza.
 Conformaţie exterioară şi raporturi

Cei doi plămâni, suspendaţi prin

pediculii lor, pot fi comparaţi cu
două jumătăţi ale unui con tăiat
de la vârf şi bază. In acest mod,
fiecare plămân prezintă :
•o bază
•un vârf
•două feţe.
•două margini.

Aceste elemente realizează;

raporturi de vecinătate prin
intermediul pleurelor.
 Baza (fata diafragmatica)

concavă (se mulează pe

faţa superioară, boltită a
diafragmei )
priveşte în jos. dar în
acelaşi timp anterior şi
medial
Diafragma este mai
ridicată în dreapta. din cauza
ficatului
Baza plămânului stâng are raporturi:
1. splina
2. fundul stomacului
3. parţial şi cu lobul stâng al ficatului

Baza plămânului drept :

1. recesurilor subfrenice
2. faţa diafragmatica a
ficatului
Vârful (Apex pulmonis).

depăşeste orificiul superior al

cavitatii toracice cu 2-3 cm;
răspunde fosei
supraclaviculare
Este acoperit de cupola
pleurala:
1. Prima coasta
2. Nervul vag
3. Plex brahial
4. Muschi scaleni

- Sant al VCS (drept)

Faţa costală
•convexă, rotunjită;
•priveşte înainte, lateral si inapoi

Are raporturi cu :
1. Coastele
2. Spatiile intercostale
Faţa medială :
a. Portiunea vertebrala
b. Portiunea mediastinala

a. Portiunea vertebrala are

raporturi cu:

- Fete laterale ale

corpurilor vertebrelor toracale

- Extremitatea posterioara a

Coastelor

- Spatii intercostale

- Lant simpatic toracal

- Nervii intercostali

- Vase toracale
Portiunea mediastinala a plamanului drept
Se gaseste hilul in 1/3 superioara (zona prehilara si retrohilara)
La nivelul hilului drept bronhia este situata postero-superior,
artera inainte, venele pulmonare inferior

1. Impresiunea
retrohilara a
venei azygos
2. Prehilar – VCS
3. Impresiunea
inimii
4. Esofag
5. Traheea
6. nervi vag
7. Nervii frenici
8. timusul
Portiunea mediastinala a plamanului stang
Se gaseste hilul in 1/3 superioara (zona prehilara si retrohilara)
La nivelul hilului stang superior – artera; inferior bronhia; vene pulmonare – una
inaintea bronhiei, cealalta sub ea

Raporturi:
1. Impresiunea arcului
aortic( superior)
2. Impresiunea aortei
descendente
(retrohilar)
3. Impresiunea
cardiaca
Marginea anterioară
•-separă faţa costală de cea medială
• este ascuţită
•la dreapta este uşor convexă
•la stânga prezintă o incizura
situată sub nivelul coastei a patra, incizura cardiaca

Marginea anterioară răspunde

înainte sternului şi înapoi
pericardului, pe care repauzează
Marginea inferioară circumscrie baza plămânului. Este subţire
şi tăioasă. Separă baza de cele două feţe: costală şi mediala.
Baza plămânului fiind înclinată, marginea urmează acelaşi plan,
fiind mai coborâtă în porţiunea ei posterioară
Scizurile plamanului drept:

-Scizura oblica porneste de pe fata mediala -> trece pe fata costala (la 6 cm. sub varf)-
> strabate fata costala > urca pe fata mediala, inferior de hil.

Scizura orizontala porneste de pe fata costala (din dreptul portiunii oblice a

plamanului) -> merge medial-> la nivelul hilului

Scizurile
determina trei
lobi:
-Superior
-Inferior
-Mijlociu
Scizurile plamanului stang

Scizura oblica porneste de pe fata mediala ->merge in sus si inapoi

-> trece pe fata costala (la 6 cm. sub varf)-> strabate fata costala
si X marginea inferioara si baza-> urca pe fata mediala inferior de hil

-> doi lobi:

1. Superior
2. Inferior

Scizurile plămânilor sunt

adânci şi ajung de la suprafaţa
plămânilor până în vecinătatea
hilului. La nivelul fisurilor, lobii
pulmonari au şi câte o faţă
interlobară (Facies
interlobaris), acoperită de foiţa
viscerală a pleurei, pătrunsă la
acest nivel.
 Rădăcina plămânului

Pediculii pulmonari sunt

alcătuiţi din bronhia
principală, artera
pulmonară, două vene
pulmonare, arterele
bronhice, venele bronhice,
limfatice, fibrei plexului
(nervos) pulmonar şi de
ţesut conjunctiv mediastinal.
 Structura
plămânului
Arborele bronşic
1. Traheea:
- Lungime 10cm;
- Tubulara, formata din inele
cartilaginoase dispuse
anterolateral si peretele
posterior fibromuscular;
- Se divide la nivelul vertebrei
T4 in 2 Bronhii principale
- Bifurcatia = CARINA-
PINTENE TRAHEAL
 Structura plămânului
Arborele bronşic
2. Bronhia principala dreapta
- mai larga, mai scurta (2,5cm) si mai verticala decat stanga
(corpii straini sunt mai frecvent aspirati );
- se divide in bronhia lobara superioara dreapta (LSD) si
trunchiul intermediar care dupa scurt traseu se divide la
randul lui in bronhia lobara medie (LM) si bronhia lobara
inferioara dreapta (LID).
3. Bronhia principala stanga
- mai ingusta, mai lunga (4cm) decat dreapta
- Se ramifica in bronhia lobara superioara stanga (LSS) si
bronhia lobara inferioara stanga (LIS).
 Structura plămânului
Arborele bronşic
4. Bronhiile lobare
5. Bronhiile segmentare
- deservesc segmentele pulmonare: 10 in plamanul drept si 9
in plamanul stang
- segmentele sunt unitati pulmonare independente, cu
particularitati clinico-radiologice proprii, cu bronhie si pedicul
arterial propriu, facand posibila interventia chirurgicala limitata
6. Bronhiole lobulare
7. Bronhiole terminale
8. Bronhiole respiratorii
9. Ducte alveolare
10. Alveole
 Structura plămânului
• Acinul pulmonar
= unitatea morfo-functionala a plamanului;
= cuprinde bronhiola respiratorie + ductele alveolare +alveolele;

• La nivelul alveolei pulmonare au loc schimburile gazoase:

cedarea CO2 din sangele arterial in aerul alveolar si trecerea
O2 din aerului alveolar, prin membrana alveolo-capilara
(MAC), in sangele capilarelor perialveolare si apoi in venele
pulmonare.

• MAC-grosime 0,2-0,6 microni

 Parenchimul
pulmonar
Stroma
Vascularizaţia funcţională –
artere si vene pulmonare
Vascularizaţia nutritivă- vase
bronhice :
- artere bronhice- aorta toracică
sau toracică internă
- vene bronhice - vena
bronhiocefalică, vena azigos
 Pleura
 Pleura viscerala
 Pleura parietala

• Acumulare aer –
pneumothorax

• Acumulare lichid –
hydrothorax

• Acumulare sânge –
haemothorax
 Sinusurile pleurale
• Sinusul Costodiafragmatic - cel mai adânc pe
linia axilară medie între coastele VII-X; (puncţia
se face în spaţiul intercostal 7-8 pe linia axilară
posterioară sau scapulară)

• Sinusul Costofrenic- din dreapta este mai

profund.
 2. Cavitatea pericardica
• Situat între doi saci
pleurali.
• Conţine inima.
• Sintopia Anterior –
sternul şi peretele
toracelui. Din dreapta
n. Phrenicus a.
pericardophrenica
Din stânga n.
Phrenicus and a.
pericardophrenica

 3. Mediastinul
• Spaţiul dintre cei 2 plamani delimitat
de pleura mediastinală, fascia
endotoracică care acoperă sternul,
diafragmul şi coloana vertebrală şi
conţine organe.

• Există - mediastin anterior, mijlociu si

posterior.
• Există şi alte împarţiri ale
mediastinului în funcţie de criterii
anatomice, chirurgicale sau
radiologice. Toate aceste subîmpartiri
sunt convenţionale şi fiecare are o
utilitate practică.
 Mediastin anterior

• între stern şi pericard,

• conţine ligamentele
steno-pericardice,
artera Toracica interna
şi ţesut conjunctiv lax.
 Mediastin mijlociu
• cuprinde inima şi pericardul , bifurcaţia
traheei şi bronhiile principale, aorta
ascendenta, trunchiul pulmonar, aa. şi
venele pulmonare dreapta şi stangă,
partea intrapericardica a venei cave
superioare, vena azygos, nervii frenici,
arterele pericardofernice ganglionii limfatici
traheobronsici şi plexul cardiac;
 Mediastin posterior
• este posterior de bifurcaţia
traheei, a venelor pulmonare şi
pericardului.

• Esofagul
• Aorta descendentă
• nervul Vag
• Ductul toracic
• Venele Azigos si hemiazigos
• Ganglionii toracali ai lanţului
simpatic
• Nervul Splahnic mare si mic
• Ganglionii limfatici mediastinali
 Diafragmul
• Scutul musculofibros care separa toracele de abdomen;
• Rol important in mecanismul respiratiei si al tusei
• 3 orificii prin care trec:
- Vena cava inferioara (VCI) – la nivelul vertebrei T8;
- Esofagul – la nivelul vertebrei T10;
- Aorta – la nivelul vertebrei T12;

• Vascularizatie arteriala din a. intercostale, a. subcostale

si a. frenice si venoasa catre v. frenice care se varsa in
VCI;
• Inervatie – nv. frenic