BISERICI

POSTBRÂNCOVENEŞTI

BALAMUCI SITARU,
mănăstire, Sat Balta Neagră,
comuna Nuci, Jud. Ilfov

Între 1625 şi 1631, peste bisericuţa

din lemn ce exista din secolul al
XVI-lea, marele vornic şi logofăt
Jupan Papa Greceanu, străbunicul
lui Constantin Brâncoveanu,
împreună cu soţia sa Elena, a zidit
o biserică din piatră şi chilii
mănăstireşti.
În 1752, unul din urmaşii ctitorului, anume jupan Gheorghe Greceanu, cu ajutorul
ieromonahului Antim de la mănăstirea Sărindar din Bucureşti, a refăcut biserica şi chiliile.
 Biserica este una dintre cele mai frumoase realizări artistice, "măsura
şi bunul gust îi aşează pe meşterii care au realizat această biserică printre cei
mai de seamă ai veacului XVIII".
Biserica se înscrie în grupul
celor din Bucureşti
(Stavropoleos, Batiştei,
Sfântul Elefterie vechi).
Este de plan triconc, cu turle pe naos şi pronaos şi pridvor deschis pe coloane cu
arce în acoladă. Faţadele sunt împărţite în două registre inegale, împodobite cu
arcaturi polilobate şi în acoladă, pictate cu motivele florale specifice perioadei.
Se remarcă decoraţia sculpturală, în
stil brâncovenesc, prezentă la
coloanele pridvorului şi ale bisericii
(cele dintre pronaos şi naos), la
portalul de la intrarea în biserică
(împodobit cu frunze de acant
asemănătoare celor de la Văcăreşti)
precum şi la ancadramentele
ferestrelor.
 Nu mai puţin valoroasă este
zugrăveala bisericii care, după
cum mărturiseşte pomelnicul de la
proscomidiar, a fost realizată de
Neacşa ierei, Dima ierei, Grigorie,
Şerban, Constantin şi
Constandache, la 1753.
BISERICA DIN PIETROȘIȚA
"Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi
cu îndemnarea Sfântului Duh, facutu-s-
au aceasta sfânta şi dumnezeiasca
biserica, ce iaste hram Adormirii
Născătoarei de Dumnezeu şi a Prea
Doamnei Paraschivii, a s-au făcut din
temelie pana la sfârșit după cum se
vede, împodobitu şi zugrăvitu, în zilele
prealuminatului domn Ion Alexandru
Scarlat Ghica voevod, fiind mitropolit a
toata Ungrovlahia chiriu chir Grigore,
prin osteneala şi toată cheltuiala
dumnealui Negoiţă, sin Șerban Fust
cupeţ ot Târgoviște, i a dumnealui
Radu vătaf la plaiu Ialomiței din Bordea
Vătăşescu ot Pietroșița, ca să fie de
pomenire dumnealoi părinţilor. şi s-au
început la leat 1765 iunie 7 ani şi s-au
savarsit la anul de la Hs. 1767, iar de la
Adam 7275 octombrie 10 zile, fiind
ostenitor şi Marin brat vat.”
S-ar putea vorbi de o „estetică a
imperfecţiunii”, aplicabilă însă
numai de către cei… perfecţi,
motiv pentru care îl putem, din
nou, aprecia pe autorul
Tratatului despre sublim care
remarca faptul că „mai mult
preţuieşte sublimul cu
defecte, decât perfecţiunea
fără cusur.”
„Cu cât e mai perfectă
creatura, cu atât mai
diferite devin părțile ei“
(Goethe).