Terapia ocupationala

Terapia ocupaţională este o profesie de îngrijire a sănătăţii

centrată pe client, preocupată de promovarea stării de
sănătate şi de bunăstare, prin intermediul ocupaţiei. Obiectivul
principal al terapiei ocupaţionale este acela de a permite
oamenilor participarea la activităţile lor cotidiene.

Terapia Ocupaţională este o profesie de îngrijire a sănătăţii, ce contribuie

la creşterea calităţii vieţii grupurilor de persoane vulnerabile / cu
disabilităţi prin intermediul ocupaţiei. Prin definiţie, OCUPAŢIA reprezintă
ansamblul de activităţi zilnice (ADL-uri), relevante şi semnificative pentru
fiecare dintre noi, pe care le executăm cu scopul:
 de a ne îngriji de propria noastră persoană / ADL
de auto-îngrijire

 hrănirea şi hidratarea
 îmbrăcarea-dezbrăcarea
 igiena personală
 folosirea toaletei
 spălatul corpului (duşul/ baia)
 somnul
 mobilitatea funcţională
De a ne asigura independenţa în comunitate,
prin intermediul unor mijloace sau
dispozitive tehnologice / Instrumental ADL
 • cumpărăturile
• folosirea electro-casnicelor
• manevrarea banilor
• utilizarea telefonului
• utilizarea calculatorului
De a contribui la bunăstarea socială şi economică a
noastră şi a comunităţii /ADL de productivitate şi
muncă:
 munca sau voluntariatul
 îngrijirea şi creşterea copilului (a familiei, a
nepoţilor, a bolnavilor)
 gospodărirea casei (gătit, spălat, curăţenie, călcat,
etc.)
 grădinărit
 joaca şi educaţia
De a ne bucura de plăcerile vieţii /ADL de timp
liber: pasiunile, călătoriile, vizitele, convorbirile
telefonice, corespondenţa, etc.
 Terapia Ocupaţională foloseşte ADL-urile cu
scopul:
 de a facilita activitatea funcţională
 de a obţine maximum de independenţă funcţională
 de a facilita dezvoltarea normală
 de a preveni disabilitatea
 de a îmbunăţăţi calitatea vieţii (AOTA, 1986)
 Terapia ocupationala are drept scop
ajutorarea oameniilor sa isi recastige
independenta in majoritatea ariilor de
existenta; aceasta terapie
imbunatateste abilitatile cognitive, fizice
si motrice ale persoanelor cu dizabilitati
si contribuie la cresterea increderii de
sine si la reintregrarea sociala a unui
individ.
 Dizabilitate
 Atunci cînd, corpul nu funcţionează adecvat într-unul sau
mai multe din funcţiile sale (de mişcare, de gîndire şi
percepţie, comportamentală, de relaţionare socială)
datorită unui defect, afecţiuni sau traumatism, generînd
limitări şi dificultăţi în activităţile de zi-cu-zi (Activities of
Daily Living), persoana respectivă neputînd,fie
 • să se întindă după şi să apuce obiecte
• să meargă
• să stea în fund, fără să cadă
• să se ridice în picioare
• să se transfere pe toaletă
• să ia decizii
• să planifice – să iniţeze – să organizeze
• să discearnă, etc.
. DIZABILITATE MENTALĂ (mental
disabilities)

 I. DIZABILITATE MENTALĂ (mental

disabilities)
 Demenţa – Boala lui Alzheimer
 Anxietatea – Depresia – Fobiile
 Schizofrenia
 Tulburarea obsesiv-compulsivă, etc.
 II. DIZABILITATE FIZICĂ (senzitivo-
motorie
 II. DIZABILITATE FIZICĂ (senzitivo-motorie)
 Tulburările de vedere – tulburările de auz
 Artrita Reumatoidă (juvenilă) şi Osteoartrita
 Paralizia Cerebrală (E.I.S.)
 Scleroza Multiplă
 Boala lui Parkinson
 Distrofia musculară
 Paralizia
 Accidentul vascular-cerebral
 Traumatismul cranio-cerebral
 Traumatismul vertebro-medular
 Afecţiuni cronice: astmul, diabetul, cancerul, sindromul oboselii
cronice, hipoglicemia, HIV SIDA, tuberculoza, insuficienţa renală, etc.
 III. Alte dizabilităţi, asociate cu
dependenţa de anumite substanţe
sau activităţi:
 Tulburările de control ale impulsivităţii prin: abuzul de
substanţe psihoactive sau dependenţa de jocurile de
noroc
 Shopping-ul compulsiv
 Workaholism-ul
 Dependenţa de exerciţiul fizic
 Dependenţa de sex
 Tulburările de alimentaţie – anorexia sau bulimia
nervoasă
 Tulburări prin utilizarea excesivă a Internetului
 etc.
 Asociatii
 1. COTEC - Consiliul Terapeuţilor Ocupaţionali din Ţările
Europene, constituit în 1986, are ca obiective:
 dezvoltarea Codului Etic European şi a Standardelor de
practică profesională
 dezvoltarea, armonizarea şi îmbunătăţirea educaţiei şi
standardelor de practică profesională
 promovarea teoriei şi cercetării în Europa
 colectarea şi diseminarea informaţiilor, statisticilor cu
privire la numărul absolvenţilor, al locurilor de muncă
ocupate, nivelul de pregătire educaţională şi emergenţa
sferelor de practică.
 sprijinirea dezvoltării noilor asociaţii profesionale.
 ENOTHE – Reţeaua Europeană de Terapie Ocupaţională în
Învăţământul Superior a fost fondată în 1995 la iniţiativa
COTEC, scopul său principal fiind unificarea programelor
educaţionale în terapie ocupaţională la nivel european, în
strînsă legătură cu procesul de la Bologna. ENOTHE adună şi
diseminează informaţii şi statistici cu privire la implementarea
procesului de la Bologna, contribuind la:
 implementarea competenţelor generice la nivel curricular
 implementarea competenţelor specifice la nivel curricular
 implementarea competenţelor la nivel de studiu / de modul
 folosirea ECTS (sistemul de credite europene transferabile)
 foaia matricolă
 utilizarea sistemului de asigurare/monitorizare a calităţii
 cele trei cicluri de studiu (licenţă – master – doctorat)
 mobilitatea internaţională şi colaborare.
 Terapia ocupaţională este un mijloc
terapeutic care utilizează activităţi productive
şi corporale pentru restabilirea capacităţii
funcţionale normale sau dezvoltarea
compensatorie a funcţiilor restante
sănătoase, precum şi pentru neutralizarea
tulburărilor de comportament, încât individul
să poată să se autoservească, deplasa cu
mijloace de transport speciale sau în comun,
să practice anumit jocuri, sporturi, activităţi
zilnice (ADL) sau chiar să-şi exercite
profesia.
 Obiectivele terapiei ocupaţionale

 Educarea sau reeducarea motorie;

 Educarea sau reeducarea gestuală. In cazul reeducări corectează,
simplifică sau automatizează gesturile deficitare sau incorecte
(readaptare funcţională) pentru asigurarea independenţei psihosociale
a individului.
 Atenuarea şocului psihic la revenirea pacienţilor în societate, prin
trecerea de la inactivitate forţată la activităţi crescute;
 Stimularea gândirii pozitive;
 Stimularea încrederii în sine şi crearea condiţiilor optime pentru
dezvoltarea firească a personalităţii, acest scop apare pregnant în
cazul persoanelor cu handicap major: malformaţii congenitale;
infirmitate motorie cerebrală; sechele poliomelitice; paraplegii
postraumatice, alte boli cu caracter invalidant.
 Efecte urmarite in TO
 Promovarea unei mişcări a cărei forţă şi
amplitudine vor creşte treptat. Prin mişcare
se efectuează deplasarea unui segment
corporal (de exemplu a unei membru în
raport cu celălalt); mişcarea este rezultantul
acţiunii unei muşchi stimulat de contracţia
muşchilor sinergice).
 Promovarea unui ansamblu de mişcări
utilitare care iniţiază şi dezvoltă alte calităţi
ale muşchiului, mai fine şi mai elaborate şi
care solicită participarea susţinută a
sistemului nervos; e vorba de viteză, ritm,
..., economie, armonie
 Terapia ocupaţională are două
determinări

 - specifică funcţională;
 - nespecifică, globală (sau ocupaţională)
 bilanţ complex
 bilanţ cutanat, important în condiţiile aplicării
unor proteze sau orteze;
 bilanţ neurologic;
 bilanţ funcţional care cuprinde: bilanţ
articular, muscular, al aptitudinilor gestuale
şi al nivelului de independenţă în viaţa
cotidiană (autoîngrijire, autoservire
posibilităţi de comunicare şi deplasare);
 analiza efectelor activităţilor susceptibile de
a fi realizate din punct de vedere cinetic,
organe şi fiziologic;
 alegerea scopului activităţii practice;
 obţinerea acordului şi a participării
pacientului.
 Indicaţii metodice
 Să fie profesia pacientului sau, dacă e posibil, o ocupaţie obişnuită, cunoscută:
tricotat, brodat, tâmplărie, împletit de nuiele ş.a.
 Să fie simplă, uşor de înţeles şi de executat;
 Să fie utilă, iar produsele să poată fi comercializate;
 Să fie adaptată caracteristicilor ergofuncţionale ale segmentelor care trebuie
recuperate (Ex. pe recuperarea mâinii se vor indica activităţile cu solicitarea
prehensiunii);
 Să fie variată pentru a evita monotonia;
 Să fie executată în grup, pentru a avea emulaţia;
 Să solicite efort progresiv: ritmul şi intensitatea activităţilor să cunoască, iar
perioadele de repaos să se scurteze;
 Intregul proces al muncii va fi îngreunat prin mijloace specifice cazului:
instrumente din ce în ce mai grele, manevrabile din poziţii din ce în ce mai
dificile, materiale de prelucrând din ce în ce mai rezistente, activităţi practice
din ce în ce mai fine.
 In acest fel pacientul îşi redobândeşte capacitatea funcţională şi de muncă
normală sau cât mai aproape de normal.
 Să se execute permanent sub supravegherea cadrelor de specialitate pregătite
tehnic şi cu calităţi pedagogice ce le recomandă.
 De metodele terapiei ocupationale beneficiaza foarte multe categorii de

bolnavi, dintre care se enumera :

 bolnavii neurologici (leziuni cerebrale, medulare, boala Parkinson,
scleroza multipla, etc.);
- bolnavii cu afectari articulare (artropatii cronice inflamatorii sau
degenerative, etc);
- bolnavii cardio-pulmonari (coronarieni, bronhopulmonari);
- bolnaavii cu afectiuni senzoriale
- bolnavii cu probleme de sanatate mintala, de comportament, de
cognitie);
- bolnavii sechelari posttraumatici (de munca, sport, transport);
- cei amputati;
- arsi;
- pacientii cu probleme speciale: drogatii, alcoolicii, abuzuri alimentare,
etc.