Teologul și predarea Religiei

în viziunea Pr. Prof. Dumitru Stǎniloae

Lect. Univ. Dr. Pr. Dinu Adrian Lucian

 Introducere

 Modul de a face Teologie și prin consecință de

a se manifesta ca educator de conștiințe se
vede foarte bine în persoana și activitatea
scriitoricească, mai ales, a PC Pr. Prof.
Dumitru Stăniloae.

 O nobilă mărturie în acest sens ne este oferită

prin cele cinci volume: Cultură și Duhovnicie,
Editura Basilica a Patriarhiei Române,
București, 2012.
 Mi-am propus ca prin acest studiu să răspund la
câteva întrebări, pe care le consider a fi de actualitate:

 „Ce reprezintă arta de a educa în conștiința

teologului reprezentativ al Europei din veacul al XX-
lea?”

 „Ce fel de educație face Biserica?” și

 „Ce perspective există în învățământul românesc,

care este viziunea Pr. Stăniloae vis-a-vis de acesta și
ce putem face noi ca teologi ?”.
 Câteva precizări...
1. Referire la raportul Ortodoxie  actul pedagogic

 „Ortodoxia prin structura și prin trecutul ei agitat, nu și-a

permis niciodată violentarea libertății de cugetare și a lucrării
științifice. Tolerantă, Biserica Ortodoxă a avut în mod
constant, atitudine defensivă, ea n-a încercat să
intervină niciodată în domeniul științei, nici
direcționând, nici exprimând. E singura conduită înțeleaptă
pe care Biserica poate s-o adopte în conformitate cu spiritul
creștin. Evident prin toleranță nu înțelegem capitulare,
slăbiciune sau dezertare de la susținerea și apărarea
patrimoniului religios” !

(Articolul: Religia și știința în școala secundară, în vol. „Cultură și duhovnicie. Articole

publicate în Telegraful Român (1930-1936)”, Opere complete, vol. 1, p. 166).
 2. Referire la criza religioasă, politică, socială...

 Criza noastră religioasă de azi este o criză întreținută de

caracterul inadecvat al metodei pastorale practicate, mai
precis de o criză determinată de absența rugăciunii
personale, nu ceremoniale din pastorație...Aceasta v-o pun
la inimă, iubiți studenți. Studiați, dar mai ales rugați-vă,
rugați-vă neîncetat! Rugați-vă pentru mântuirea voastră și
pentru mântuirea și pacea lumii în aceste vremuri
învolburate, când numai Dumnezeu mai poate ajuta. Numai
așa puteți deveni acele mult așteptate rânduri sfinte de
preoți care să schimbe la față sufletul României.

(Cuvânt la deschiderea anului școlar la Academia Teologică Andreiană, în Cultură și..., vol. 2, p. 325).
 Aspecte principale ale actului educației
în concepția Părintelui Stăniloae
 a) Părintele Stăniloae vorbește direct, personalist și nu într-un mod
neutru, scolastic despre actul educației și nu fără a-i sublinia puternicul
caracter creștin.

 b) Sfinția sa accentuează nevoia de educație autentică și de selecție în

actul pedagogic, chiar dacă există aparent o mare contitate de „bunuri
culturale”, de metode pedagogice și personalități fel de fel !

 c) Părintele Profesor subliniază nevoia de seriozitate în actul educației.

Realismul său se vede atât din abordarea unor aspecte precum raportul
Biserică-stat, salarizare profesorilor, bursele studenților ș.a. (fiind în epoca
marilor confruntări de idei, ca de ex. cele cu Pr. Popescu Mălăiești) și din
tonul ironic, glumeț chiar, uneori.
 1. „Ce reprezintă arta de a educa în
conștiința Pr. Stăniloae?”

Părintele se referă, în mod firesc, la învățământul religios:

„Teologia nu e o știință cu scop în sine. Când

tinde să devină așa ceva ea nu mai are nicio
legătură cu religia... Teologia e propovăduirea
Cuvântului dumnezeiesc... Profesorii de
teologie sunt didascaloi tou evangheliou...”.

(Art. Problema învățământului religios, în „Cultură...”, vol. 1, p. 653).

 Arta de a educa = a fi eclesial, duhovnicesc și hristofor !
 2. „Ce fel de educație face
Biserica?”
 Educația făcută de Biserică este =
 formatoare și integratoare Bisericii
 comunitară și prietenoasă și proprie omului
 puternic românească și ancorată în Tradiție
 realistă, spirituală mai întâi dar și materială potrivit structurii omului

 El abordează în studiile și articolele sale o întreagă paletă de problematici

care rămân actuale:
 Biserica și nu Statul trebuie să realizeze actul de educație al viitorilor clerici;
 legătura intrinsecă dintre ierarhie-profesori-studenți;
 aportul complex de cultură laică și religioasă primit în școli;
 imaginea teologului și a profesorului de teologie, reformarea sistemului de învățământ,
nevoia de spiritualitate, de hristocentrism și paternitate duhovnicească pentru elevii și
studenții noștri.
 Mai presus de toate în mod minunat Părintele insistă pe frumusețea vieții în comun dată de
lectură și rugăciune.
 Teologia noastră este doctrină transfigurată în mărturisire de
credință, înflorită în duhul de comuniune al celor ce sunt aici.
acesta este secretul de viață al Bisericii. Școala (actul educațional)
noastră este o parte din Biserică, este ea însăși biserică (Cuvânt
către studenții teologi la început de an academic, în Cultură și..., vol. 3, p.
460)

 „Toți cei ce studiază și se roagă lui Dumnezeu împreună, se simt ca

o familie, ca o unitate, ca unii care nu mai au nimic de ascuns și
între ei nu mai este nici o distanță. În timpul rugăciunii se topește
tot ce e gheață și temere între ei. La sfârșitul rugăciunii, privirile lor
se întâlnesc înfrățite; ei s-au întâlnit si descoperit privind pe
Dumnezeu” (Ibidem, p. 362).

 „...nu mai putem fi maimuțele Parisului sau ale Berlinului, ci trebuie

să începem a sta pe picioarele proprii... Lasă-i pe catolici să facă tot
felul de studii orientale, când studentul va trece de la o oră în care
și-a frânt limba într-un verb aramaic la una de fermecătoare
concepție ortodoxă, putem fi siguri ca va fi cu desăvârșire al
nostru” (Art., Reorganizarea facultăților de teologie, în T.R. an LXXXI,
1933, p. 1-2, p. 316).
 „Astăzi teologii-n.n. se cunosc puțin. Legături de prietenie nu
prea există, pentru că și dacă s-au mai întâlnit, aceasta a fost
numai în treacăt. Cunoscându-se și împrietenindu-se, vor
ști să aprecieze cu toții ce e bun și la unii și la alții și ce
lipsește și la unii și la alții... Prietenia și unificarea spirituală nu
se fac scoțând mereu la iveală deosebirile, ci privindu-se
reciproc bunele calități, demne de imitat... Ce ne lipsește mai
mult azi în Biserică e solidaritatea. Orizontal între preoții
diferitelor provincii și vertical, între ierarhi și cler (în anumite
provincii). În aceste grupuri vor intra și studenții teologi din
toate provinciile și se va avea grijă ca același student teolog
să ajungă să petreacă în fiecare vară în altă provincie. Va
cunoaște și de la fața locului aspectele bisericești ale
diferitelor provincii”

 (Misiunea studenților teologi, în T.R., an LXXXI, nr. 74, 25 nov. 1933, p. 1, p. 367).
 3. „Ce perspective există în învățământul
românesc, care este viziunea Pr. Stăniloae?”.
 Părintele Stăniloae a dovedit faptul că are o viziune clară asupra învățământului
teologic, cel puțin, iar textele sale arată o deosebită aplecare practică:

„Viitorii preoți și teologi nu se pot forma în

mahalalele Bucureștilor, care numai mediu
potrivit pentru formarea preoților nu sunt.
Aceste internate care vor trebui conduse de
Biserică vor cuprinde pe toți studenții teologi.
Nu se poate concepe preot care să nu fi primit
instrucția din facultate și o îndrumare
bisericească, duhovnicească, pas de pas, decât
într-un internat care să-i permită să se adune
din împrăștierea la care îl îndeamnă un oraș ca
București” (Ibidem, p. 318).
 Peste toate Biserica va trebui să se preocupe mai
mult de formarea principiilor creștine de
educație într-un sistem pedagogic adaptat
sufletului contemporan care are mai multe poveri și
alte porniri decât cel dinainte de război. Un sistem
pedagogic clar, efectiv, unitar în toată țara,
împodobit atât cu un prestigiu inerent lui, cât și cu
prestigiul unor impunători reprezentanți ai lui...
Școlile vor trebui supravegheate și îndrumate de
aproape...în spiritul unei pedagogii creștine !
(Reorganizarea învățământului teologic, în Cultură și..., vol. 2, p. 263).
 Prin urmare, iubiți studenți, am vrea să vă știm veniția
aici cu lăcomia de a ști, dar lăcomia aceasta de a ști am
vrea să însemne o lăcomie de a vă mântui pe voi și pe
toți cei la care veți fi trimiși...Să nu urmăriți numai
cultivarea minții, ci a întregii voastre ființe sau să coborâți
învățămintele ce vor intra întâi în mintea voastră în toate
regiunile ființei voastre (Cuvânt către studenții teologi la început de an academic, în Cultură
și..., vol. 3, p. 460).

 22 iunie 1992 decernarea titlului de Dr.HC al Univ.

București spunea că toate formele de cunoaștere și de
cultură care sunt domenii stăpânite de legi felurite, iar
prian aceasta sunt dependente unele de altele, dar în ultimă
instanță toate sunt dependente de o existență supremă,
independentă de asemenea legi, căreia i se spune de obicei
absolută.
 Concluzii
 1.Pentru Pr. Prof. Stăniloae actul pedagogic și educația
NU reprezintă DOAR mijloace frumoase și bune de
împlinire a tinerilor, ducând la scopul suprem care este trăirea
lui Dumnezeu.
 2. Pedagogia este o artă care-i preface pe oameni, o
pedagogie a sufletului (art. Civilizația și sufletul, în Cultură
și..., vol. 3, p. 594).

 Autorul studiat aici este conștient că viața spirituală autentică

este realizabilă pentru un om educat, cizelat nu atât în
științele vremii cât mai ales ale Duhului care va putea
contrabalansa civilizația.
 3. Teologie și Pedagogie înseamnă în conștiința sa
începutul unei noi vieți, în care postul, rugăciunea,
capela, internatul, colegialitatea, paternitatea
spirituală și multe altele sunt nu doar factori de sprijin
continuu pentru tânărul doritor de împlinire, ci realități
ce trebuie mereu actualizate: „Teologul nu este un
oarecare agent cultural exterior, asemenea
atâtora din zilele de astăzi. Ci el este sau este
menit să fie aluatul din lăuntru, veșnicul
revoluționar al lumii dinlăuntru” (Preoție și
curăție, TR 1944, p. 596).
 AVERTISMENT SAU ÎNDEMN LA CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE:
 O preoțime decăzută aduce întotdeauna după ea o decadență
generală. Nicio altă stare de oameni nu poate înlocui în viața
popoarelor pe preoți. Esențial popoarele se ridică și
decad prin preoți, înțelegând prin aceștia în sens larg
pe propovăduitorii religiilor. Celelalte profesii fac o lucrare
auxiliară, îndreptată asupra laturii economice și organizatorice
a relațiilor sociale. Dar cum vigoarea popoarelor vine din
suflet, iar asupra adâncului ultim al sufletului pot
influența numai preoții, dacă aceștia nu se află ca
personalități, ca pregătire la înălțimea
corespunzătoare acestei mari opere, toate activitățile și
formele publice din stat se golesc de suflet și de credință și
devin simple îndeleticiri exterioare și obositoare !

(Cuvânt la începutul anului școlar în Academia Teologică Andreiană, în Cultură și..., vol. 2, p. 480)