6.

ÎNVĂŢĂTURA CELOR 12 APOSTOLI

(DIDAHIA) – UN MANUAL DE DISCIPLINĂ ETICĂ ŞI LITURGICĂ

1. Generalităţi. Didahia este cel mai vechi document liturgico-canonic al

Bisericii creştine. S-a păstrat doar într-un singur manuscris (Hierosolymitanus 54) şi
publicat de mitropolitul Filothei Bryennios în 1883.
Data apariţiei Didahiei este foarte discutată. Bryennios aşeza apariţia Didahiei
între 120-160. Alţii au aşezat-o pe la 190-200, alţii au împins-o până în secolele IV, V şi
VI. În general însă, critica ortodoxă este aproape unanimă de acord să aşeze opera spre
sfârşitul secolului I (50-100, Siria Occidentală). Cuprinsul, limba şi stilul acestei opere
militează pentru o remarcabilă vechime: simplitatea ritului Botezului, a Euharistiei,
agapele, care par a fi legate de Euharistie, săvârşitorii Sfintei Liturghii şi ai Tainelor sunt
episcopii şi diaconii; lipseşte termenul de presbiter.
În concluzie, Didahia a fost scrisă pentru „apostolii itineranţi ai Siriei rurale”
((Ioan Ică jr., Canonul Ortodoxiei (I). Canonul apostolic al primelor secole, Sibiu,
Editura Deisis/Stavropoleos, 2008, p. 247), probabil, în jurul anului 100, în mediu creştin
siriac, într-o formă unitară, grupată în jurul nucleului celor două căi şi, în care, cu timpul,
s-au putut strecura unele interpolări.
Didahia a fost mult răspândită şi cunoscută în comunităţile creştine primare;
uneori e folosită fără a fi citată în mod expres, ca la Pseudo-Barnaba, Păstorul lui Herma
şi Sfântul Iustin Martirul. Sunt autori care o citează şi în mod expres: Clement
Alexandrinul (Stromatele), Sf. Atanasie (Scris. Festală) care o aşează în rândul
manualelor pentru catehumeni, alături de cărţile Vechiului Testament: Înţelepciunea lui
Solomon, Înţelepciunea lui Isus Sirah, Estera, Iudit, Tobit; o citează, de asemenea, şi
Eusebiu de Cezareea (Istoria bisericească).
Citarea cea mai timpurie a titlului operei se găseşte la un scriitor latin: Pseudo-
Ciprian, Adversus aleatores , 4: „et in doctrinis apostolorum”.

2. Cuprinsul. Este de aproximativ întinderea Epistolei către Galateni a Sfântului

Apostol Pavel, de o compoziţie în general ordonată. Corpusul operei se împarte în

1
următoarele probleme: 1. Cap. 1-6 un catehism de morală pe care trebuie să şi-l
însuşească candidaţii la botez. Catehismul este expus sub forma prezentării celor două căi
a vieţii şi a morţii; 2. Cap. 7-10 sunt un compendiu liturgic care tratează modalitatea de
săvârşire a Botezului, despre post, rugăciune şi Sf. Euharistie; 3. Cap. 11-15 cuprind
prescripţii asupra vieţii în comunitate; 4. Cap. 16 despre privegherea şi aşteptarea venirii
Domnului.

3. Repere doctrinare. Didahia ne vorbeşte despre cele două căi: calea vieţii şi a
morţii.
Calea vieţii e analizată în capitolele I-IV. Această cale e formată din dragostea de
Dumnezeu şi de oameni.
Dragostea (de aproapele) e dezvoltată pe larg, sub diferitele ei aspecte, îndeosebi
cel social. Şi aici, ca şi în cazul iubirii faţă de Dumnezeu, autorul pleacă tot de la Sfânta
Scriptură.
„Fericit cel care dă, potrivit poruncii, căci este nevinovat; vai de cel care primeşte,
dacă primeşte pentru că are nevoie, este nevinovat, dacă însă, cineva, primeşte, neavând
nevoie va da socoteală” (1-15). Dar şi despre cel ce face milostenie s-a spus: „Să asude
milostenia ta în mâinile tale până vei cunoaşte cui dă”.
A doua poruncă a Didahiei, care temeluieşte calea vieţii, sună în felul acesta: „Nu
vei ucide, nu vei săvârşi adulter, nu vei strica copiii, nu vei curvi, nu vei fura, nu vei face
magie, nu vei folosi otrava, nu vei avorta, nici nu vei ucide pruncul nenăscut, nu vei pofti
la lucrurile aproapelui tău şi nu vei săvârşi sperjurul, nu vei depune mărturie mincinoasă,
nu vei vorbi de rău, nu vei ţine minte răul”.
Cap. II şi III vorbesc tot despre virtuţile morale.
Cap. IV e consacrat în întregime ţinutei individuale, dar mai ales celei sociale în
Biserica şi comunitatea creştină.
Calea vieţii se ocupă şi de educaţia în familie: „Nu vei lua mâna ta de pe fiul tău
şi de pe fiica ta, ci din copilărie îi învaţă teama de Dumnezeu”.
Calea vieţii se încheie prin recomandări împotriva ipocriziei şi a tot ce nu este
plăcut lui Dumnezeu, prin îndemnul de a se păzi intacte poruncile Domnului, fără a se

2
adăuga şi fără a se scoate ceva şi prin chemarea la mărturisirea păcatelor în Biserică şi
mergerea la rugăciune cu conştiinţă curată.
Calea morţii ocupă un spaţiu mai restrâns decât calea vieţii: un singur capitol. Se
spune: „calea morţii este plină de blestem”.
Cele două căi au o concluzie cuprinsă în cap. VI. La un moment dat se spune:
„Dacă poţi să porţi întregul jug al Domnului, vei fi desăvârşit, iar dacă nu poţi, fă ce
poţi”.

Săvârşirea Sfintelor Taine şi apariţia elementelor de Tradiţie în epoca

Didahiei
Autorul vorbeşte despre două taine: Sfânta Taină a Botezului şi a Euharistiei.
Cu privire la Botez se precizează: „Iar cât priveşte botezul aşa să faceţi botezul:
botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sf. Duh, în apă vie (curgătoare)”.
Despre Taina Euharistiei, autorul Didahiei ne înfăţişează cele mai vechi rugăciuni
euharistice. La un moment dat se spune: „Dacă e sfânt cineva, să vină! Dacă nu este, să
facă pocăinţă”.
Tot din epoca Didahiei aflăm şi despre post. „Iar postul vostru să nu fie în acelaşi
timp cu al făţarnicilor; aceştia postesc lunea şi joia; voi însă să postiţi miercuri şi vineri”
(Cap. 8,1).
În Didahie se mai vorbeşte şi despre ierarhia bisericească: episcopii şi diaconii.
Compoziţia ei e simplă, ordonată, fermă şi atrăgătoare, deşi scopul ei eminamente
didactic, urmărea efectele unui manual general de viaţă creştină. Stilul simplu al Didahiei
e de un remarcabil efect.

4. Repere textologice.
„1. Fiul meu, fugi de orice rău şi de tot ce este asemenea lui. 2. Să nu fii mânios, că
mânia duce la ucidere; nici invidios, nici certăreţ, nici mânios, că din toate acestea se nasc
ucideri. 3. Fiul meu, să nu fii poftitor, că pofta duce la desfrâu; să nu spui cuvinte de
ruşine, şi nici să te uiţi cu ochi pofticioşi, că din toate aceste se nasc adulterele. 4. Fiul
meu, să nu ghiceşti viitorul după sborul păsărilor, pentru că aceasta duce la închinare de
idoli; să nu descânţi, să nu citeşti în stele, să nu faci vrăji, să nu vrei să auzi de ele, nici să

3
le vezi, că din toate acestea se naşte închinarea la idoli. 5. Fiul meu, să nu fii mincinos,
pentru că minciuna duce la hoţie; nici iubitor de argint, nici iubitor de slavă deşartă,
pentru că din toate acestea se nasc hoţiile. 6. Fiul meu, să nu fii cârtitor, pentru că te duce
la hulă, nici obraznic, nici cu gând rău, că din toate acestea se nasc hulele. 7. Să fii blând,
pentru că „cei blânzi vor moşteni pământul”. 8. Să fii îndelung răbdător, milostiv, fără
răutate, paşnic şi bun, tremurând totdeauna pentru cuvintele pe care le-ai auzit. 9. Să nu te
înalţi pe tine însuţi, nici să ai sufletul tău obraznic. Să nu lipească sufletul tău de cei
mândri, ci să ai legături cu cei drepţi şi cu cei smeriţi. 10. Cele ce ţi se întâmplă să le
primeşti ca bune, ştiind că nimic nu se face fără Dumnezeu. (Scrierile Părinţilor
Apostolici, Didahia, P.S.B. 1, traducere, introducere, note şi indici de Pr. Dumitru
Fecioru, EIBMBOR, Bucureşti, 1974, cap. III, pp. 26-27).
„1. Calea morţii este aceasta: mai întâi de toate este rea şi plină de blestem: ucideri,
adultere, pofte, desfrânări, hoţii, idolatrii, vrăji, farmece, răpiri, mărturii mincinoase,
făţărnicii, inimă vicleană, vicleşug, mândrie, răutate, obrăznicie, lăcomie, cuvinte de
ruşine, invidie, neruşinare, îngâmfare, fudulie, lipsă de teamă. 2. prigonitori ai celor buni,
urâtori de adevăr, iubitori de minciună; nu cunosc răsplata dreptăţii, nu se lipesc de bine,
nici de dreapta judecată; nu priveghează spre bine ci spre rău; bunătatea şi răbdarea este
departe de ei; „iubesc cele deşarte”, „umblă după mită”, nu mituiesc pe sărac, nu sufără
pe cei necăjiţi, nu cunosc pe Creatorul lor, „ucigaşul de copii”, stricători ai făpturii lui
Dumnezeu, întorc spatele celui lipsit, asupresc pe cel în strâmtoare; apărători ai bogaţilor,
judecători nelegiuiţi ai săracilor, plini de tot păcatul. Izbăviţi-vă, fiilor, de toate acestea!”
(Scrierile Părinţilor Apostolici, Didahia, P.S.B., 1, traducere, introducere, note şi indici
de Pr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucureşti, 1974, cap. V, p. 28).
Taina Botezului:
„1. Cu privire la botez, aşa să botezaţi: după ce aţi spus mai înainte de toate cele de
mai sus „botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” în apă proaspătă. 2.
Iar dacă n-ai apă proaspătă, botează în altă apă; iar dacă nu poţi în apă rece, în apă caldă.
3. Dacă nu ai de ajuns nici una nici alta, toarnă pe cap de trei ori apă „în numele Tatălui şi
al Fiului şi al Sfântului Duh”. 4. Înainte de botez să postească cel ce botează şi cel
botezat şi alţii câţiva, dacă pot. Porunceşte, însă, ca cel ce are să se boteze să postească o
zi sau două înainte.(Scrierile Părinţilor Apostolici, Didahia, P.S.B., 1, traducere,

4
introducere, note şi indici de Pr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucureşti, 1974, cap. VII,
p. 28).
Taina Euharistiei:
„1. Iar cu privire la euharistie, aşa să faceţi euharistia: 2. Mai întâi cu privire la potir:
„Îţi mulţumim Ţie, Părintele nostru, pentru sfânta vie a lui David, sluga Ta, pe care ne-ai
făcut-o nouă cunoscută prin Iisus, Fiul Tău. Ţie slava în veci”. 3. Cu privire la frângerea
pâinii: „Îţi mulţumim Ţie, Părintele nostru, pentru viaţa şi cunoştinţa, pe care ne-ai făcut-
o cunoscută nouă prin Iisus, Fiul Tău. Ţie slava în veci. 4. După cum această pâine frântă
era împrăştiată pe munţi şi fiind adunată a ajuns una, tot aşa să se adune Biserica Ta de la
marginile lumii în împărăţia Ta. Că a Ta este slava şi puterea, prin Iisus Hristos în veci”.
5. Nimeni să nu mănânce, nici să bea din euharistia voastră, ci acei care au fost botezaţi
în numele Domnului. Căci cu privire la aceasta, a spus Domnul: „Nu daţi ceea ce este
sfânt câinilor”.(Scrierile Părinţilor Apostolici, Didahia, P.S.B., 1, traducere,
introducere, note şi indici de Pr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucureşti, 1974, cap. IX,
p. 29).
„1. După ce v-aţi împărtăşit (în original este „după ce v-aţi săturat), mulţumiţi aşa: „Îţi
mulţumim Ţie, Părinte Sfinte, pentru sfânt numele Tău, pe care l-ai sălăşluit în inimile
noastre şi pentru cunoştinţa, credinţa şi nemurirea pe care ne-ai făcut-o nouă cunoscută
prin Iisus, Fiul Tău. Ţie slava în veci. 2. Tu, Stăpâne atotputernice, „ai zidit toate” pentru
numele Tău. Mâncare şi băutură ai dat oamenilor spre desfătare, ca să-Ţi mulţumească
Ţie, iar nouă ne-ai dăruit, prin Fiul Tău, mâncare şi băutură duhovnicească şi viaţă
veşnică. 3. Înainte de toate, Îţi mulţumim că eşti puternic. Ţie slava în veci. 4. Adu-ţi
aminte, Doamne, de Biserica Ta, ca s-o izbăveşti de tot răul şi s-o desăvârşeşti în
dragostea Ta şi „adună din cele patru vânturi” această Biserică sfinţită în împărăţia Ta,
pe care ai pregătit-o. Că Ţie este puterea şi slava în veci. 5. Să vină harul şi să treacă
lumea aceasta! „Osana Dumnezeului lui David!” Dacă este cineva sfânt, să vină! Dacă nu
este, să se pocăiască! „Maran atha” Amin. 6. Profeţilor, însă, îngăduiţi-le să
mulţumească atât cât vor”. (Scrierile Părinţilor Apostolici, Didahia, P.S.B., 1,
traducere, introducere, note şi indici de Pr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucureşti,
1974, cap. X, p. 29-30).

5
 „1. Când vă adunaţi în duminica Domnului, frângeţi pâinea şi mulţumiţi, după ce mai
întâi v-aţi mărturisit păcatele voastre, ca jertfa voastră să fie curată. 2. Tot cel care e
certat cu tovarăşul său să nu vină împreună cu voi până nu se împacă, pentru ca să nu se
pângărească jertfa voastră. 3. Că aceasta este ceea ce s-a zis de Domnul: „În orice loc şi
timp să-Mi aduceţi jertfă curată; că Împărat mare sunt, zice Domnul, şi numele Meu este
minunat între neamuri”. (Scrierile Părinţilor Apostolici, Didahia, P.S.B., 1, traducere,
introducere, note şi indici de Pr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucureşti, 1974, cap.
XIV, p. 31).

Ierarhia bisericească:
„1. Hirotoniţi-vă vouă episcopi şi diaconi, vrednici de Domnul, bărbaţi blânzi,
neiubitori de argint, adevăraţi şi încercaţi; că şi ei îndeplinesc slujirea profeţilor şi
dascălilor. 2. Nu-i dispreţuiţi, că ei sunt cinstiţi între voi împreună cu profeţii şi dascălii.
3. Mustraţi-vă unul pe altul, nu cu mânie, ci în pace, cum este scris în Evanghelie; cu cel
care greşeşte împotriva altuia, nimeni din voi să nu vorbească, nici să-l asculte, până nu
se pocăieşte. 4. Rugăciunile voastre, milosteniile şi toate faptele voastre aşa să le faceţi,
cum este scris în Evanghelia Domnului nostru”.(Scrierile Părinţilor Apostolici,
Didahia, P.S.B., 1, traducere, introducere, note şi indici de Pr. Dumitru Fecioru,
EIBMBOR, Bucureşti, 1974, cap. XV, pp. 31-32).

Probleme etice:
„1. Privegheaţi pentru viaţa voastră; candelele voastre să nu se stingă, coapsele voastre
să nu vi le descingeţi, ci să fiţi gata, că nu ştiţi ceasul, în care Domnul nostru va veni. 2.
Adunaţi-vă des, pentru a căuta cele de folos sufletelor voastre. Că nu va fi de folos tot
timpul credinţei voastre, dacă nu veţi fi desăvârşiţi în timpul cel din urmă. 3. Că în zilele
cele din urmă se vor înmulţi profeţii falşi şi cei ce strică; şi se vor schimba oile în lupi şi
dragostea se va schimba în ură. 4. Sporind fărădelegea, se vor urî unii pe alţii şi se vor
prigoni şi se vor vinde şi atunci se va arăta înşelătorul lumii, ca fiu al lui Dumnezeu şi va
face semne şi minuni; şi pământul va fi dat în mâinile lui şi va face lucruri nelegiuite,
care nu s-au făcut niciodată din veac. 5. Atunci va merge făptura oamenilor în focul
cercării şi se vor sminti mulţi şi vor pieri, iar cei care vor stărui în credinţa lor vor fi

6
mântuiţi de Însuşi Cel ce a fost supus blestemului. 6. Şi atunci se vor arăta semnele
adevărului; mai întâi semnul deschiderii cerului, apoi semnul glasului trâmbiţei şi al
treilea, învierea morţilor; 7. dar nu a tuturora, ci după cum s-a zis: „Va veni Domnul şi
toţi sfinţii cu El”. 8. Atunci lumea va vedea pe Domnul, venind pe norii cerului”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, Didahia, P.S.B., 1, traducere, introducere, note şi indici
de Pr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucureşti, 1974, cap. XVI, p. 32).