EKKO

Înzestrat din naștere cu un intelect de geniu, Ekko a început să construiască mașinării rudimentare încă
dinainte să învețe să meargă. Părinții săi, Inna și Wyeth, au jurat să-i ofere fiului lor un viitor strălucit.
Credeau cu tărie că Ekko merita să se bucure de oportunitățile și de viața din Piltover și că un loc precum
Zaun, atât de poluat și de violent, l-ar fi împiedicat să aibă șansa unei vieți bune. De-a lungul copilăriei
sale, Ekko și-a privit părinții riscându-și viața și trudind în fabrici sufocante, ceea ce i-a îmbătrânit înainte
de vreme. În timp ce patronii lacomi ai fabricilor și bogătașii Piltoverului profitau de pe urma muncii lor,
părinții lui Ekko și mulți alții ca ei primeau lefuri mizere.

Pentru Inna și Wyeth niciun sacrificiu nu era prea mare, atâta vreme cât asta însemna că fiul lor putea
ajunge într-o zi în orașul de deasupra.

Cu toate astea, Ekko vedea altfel lucrurile. În ciuda defectelor Zaunului, Ekko vedea în el un oraș plin de
energie și de potențial. Diligența, puterea și hărnicia zaunienilor îl transformaseră într-un adevărat
nucleu al inovației. Oamenii dezvoltaseră o cultură înfloritoare dintr-o catastrofă și reușiseră să prospere
acolo unde mulți alții ar fi pierit demult. Acest spirit inovator îl fascina pe Ekko, încurajându-l să
inventeze și să inoveze tot soiul de lucruri.

Și nu era singur. Se împrietenise cu orfani bătăioși, fugari curioși și cu tot felul de pușlamale. Mulți
zaunieni renunțau la educația formală în favoarea unei perioade de ucenicie, dar acești ''copii pierduți ai
Zaunului'' își lăsaseră educația pe seama străzilor labirintice ale orașului. Pierdeau timpul așa cum o fac
copiii fără griji, luându-se la întrecere prin piețele de graniță și cățărându-se pe cele mai înalte clădiri
dintre Hazna și Promenadă. Erau liberi și nu răspundeau în fața nimănui.

Într-o noapte, pe când scormonea printre dărâmăturile unui laborator proaspăt demolat, Ekko a găsit un
obiect uimitor: o frântură dintr-un cristal verde-albăstrui, care scânteia cu o energie magică. Toți copiii
din Zaun auziseră poveștile despre cristalele hextech, care alimentau arme și eroi legendari. Aveau
potențialul de a schimba lumea, iar Ekko reușise să găsească unul spart. A încercat să mai adune și alte
frânturi, dar sunetul pașilor unor agenți i-a dat de înțeles că nu era singurul care căuta. Ekko a reușit să
scape ca prin urechile acului și s-a întors acasă.

În următoarea perioadă, a făcut o mulțime de experimente cu cristalul. În timpul uneia dintre probele
mai... puțin științifice, nestemata a explodat într-un vârtej de praf strălucitor, producând valuri de
distorsiuni temporale. Când a deschis ochii, Ekko a văzut o serie de realități fragmentate și mai multe
''ecouri'' ale sale, care îl priveau înspăimântate prin oglinda timpului fisurat.
De data asta, chiar o făcuse lată.

După câteva încercări tensionate de coordonare cu paradoxurile temporale, au reușit să repare

împreună gaura pe care-o făcuseră în țesătura timpului. În cele din urmă, Ekko a încătușat puterile
temporale ale cristalului spart într-un dispozitiv care îi permitea să manipuleze perioade scurte de timp –
în teorie, cel puțin.

De ziua lui de nume, prietenii l-au bătut la cap să se cațăre pe Moș Lihnilă, vechiul turn cu ceasornic al
orașului, așa că Ekko a luat cu el dispozitivul și s-a conformat.

Copiii pierduți au început să se cațăre, oprindu-se doar pentru a mai desena câte o caricatură obscenă a
unor piltoverieni faimoși. Aproape că ajunseseră în vârf, când unul dintre prietenii lui Ekko a alunecat și
a căzut de pe turn. Din instinct, ca și cum o mai făcuse de o mie de ori înainte, Ekko a activat dispozitivul.
Lumea din jurul lui s-a destrămat, iar el a fost aruncat înapoi în vârtejul timpului.

Apoi, Ekko s-a întors și l-a văzut pe prietenul său cum încearcă din nou să se prindă de scândura
putrezită care-i provocase moartea prima oară. Scândura a cedat, băiatul a căzut... dar, de data asta,
Ekko a întins mâna și l-a prins de cămașă, apoi a încercat să-l aducă într-un loc sigur. Însă prietenul său a
nimerit între roțile zimțate ale angrenajului ceasornicului și...

Stop. Încă o dată.

După alte câteva încercări, Ekko a reușit în cele din urmă să salveze viața camaradului său. Pentru ceilalți
copii, reflexele supranaturale ale lui Ekko le salvaseră prietenul înainte ca oricine altcineva să-și dea
seama de pericol. Ekko le-a povestit însă despre cristal și i-a pus să jure că vor păstra secretul. Apoi au
început să se provoace unul pe altul la cascadorii din ce în ce mai periculoase, știind că Ekko era acolo
să-i salveze.

Cu fiecare încercare, cu fiecare eroare, dispozitivul temporal – pe care Ekko îl denumise ''Zero Drive'' – a
devenit din ce în ce mai stabil. Singura limită era cea impusă de oboseala propriului corp.

În curând, zvonurile și poveștile despre noile abilități ale lui Ekko au ajuns și la urechile unora dintre cei
mai inventivi, puternici și periculoși oameni din Zaun și Piltover. Cu toate astea, pe Ekko nu-l interesează
decât prietenii, familia și Zaunul. Cel mai mare vis al lui Ekko este ca orașul lui să devină mai puternic
decât Orașul Progresului. Tânjește după momentul în care fațada aurită a Piltoverului va fi pusă în
umbră de ingeniozitatea pură și neobosită a Zaunului, născută nu din generații privilegiate, ci dintr-o
cutezanță fără egal. Deși îi lipsește un plan concret, Ekko are tot timpul din lume pentru a-și atinge visul.

Până la urmă, dacă dispozitivul Z-Drive poate schimba trecutul, atunci de ce nu și viitorul?