ELISE

Elise este un prădător nemilos care trăiește într-un palat scufundat în întuneric din Eternul Bastion al
Noxusului. Cu secole în urmă era o muritoare de viță nobilă și stăpână a unei Case puternice din Imperiu,
dar mușcătura unui zeu-păianjen a transformat-o într-o creatură nemuritoare și inumană, de o
frumusețe supranaturală. Elise sacrifică tineri inocenți pentru a-și menține tinerețea veșnică, iar puțini
sunt cei ce pot rezista farmecelor ei.

Elise s-a născut în urmă cu multe veacuri în Casa Kythera, o familie veche și puternică din Noxus. De
tânără, și-a dat seama de puterea pe care o are frumusețea asupra celor slabi de înger, iar când a ajuns
la maturitate a decis să se căsătorească cu moștenitorul Casei Zaavan pentru a extinde puterea familiei
sale. Mulți din Zaavan s-au opus uniunii, dar Elise l-a fermecat pe tânărul său ales și i-a învins prin
manipulări șirete pe cei care se împotriveau. În curând, nimeni nu s-a mai opus logodnei.

Așa cum își dorise Elise, după căsătorie și-a putut influența soțul după bunul său plac. Casa Zaavan a
devenit mai puternică, iar Casa Kythera a profitat de pe urma alianței. Însă chiar dacă soțul lui Elise era
cel care acționa în numele Casei sale, cei versați în politică știau în mâinile cui stătea de fapt puterea. La
început, iubirea l-a făcut pe tânăr să ignore comentariile răutăcioase, dar pe măsură ce treceau anii și
familiile noxiene îl tratau cu o batjocură ce doar creștea de la o zi la alta, a început să devină din ce în ce
mai nemulțumit.

În cele din urmă, pe când el și Elise luau cina în tăcerea de gheață ce ajunsese să domnească peste
căminul lor, acesta i-a dezvăluit soției sale că îi amestecase în vin o otravă teribilă, care urma s-o
desfigureze și s-o ucidă în scurt timp. Apoi, i-a dat un ultimatum: dacă Elise se retrăgea din societate și
nu-i stătea în cale când prelua puterea, urma să-i dea antidotul; dacă nu, Elise urma să moară lent și
dureros, iar el avea s-o privească zbătându-se în ghearele morții. Cu fiecare clipă ce trecea, otrava își
urma cursul și-i distrugea din interior carnea și oasele. Sigură că el avea antidotul la îndemână, Elise a
ascuns în mânecă un cuțit ascuțit și a jucat impecabil rolul de soție plină de remușcări. A plâns și l-a
implorat s-o ierte, amăgindu-l la fiecare pas pe care-l făcea spre el și ascunzându-și intențiile adevărate.
Clipă de clipă, otrava îi distrugea corpul. Pielea i se decolora și i se umplea de răni grotești, iar brațele și
picioarele aproape că o făceau să se prăbușească de durere.

Când Elise ajunsese la un pas distanță, soțul ei și-a dat seama – prea târziu – cât de mult subestimase
disprețul pe care i-l purta amăgitoarea sa consoartă. Elise a sărit asupra lui și i-a împlântat cuțitul în
inimă, răsucindu-l lent în timp ce bărbatul murea sub ochii ei. Apoi s-a repezit să găsească antidotul, dar
otrava își spusese deja cuvântul. Deși n-a ucis-o, nobila a rămas desfigurată de răni grotești și carne
putrezită, de parcă ar fi fost un cadavru hidos readus la viață.
Elise era acum stăpâna Casei Zaavan, iar politica noxiană era de așa natură încât a fost lăudată pentru că
eliminase o slăbiciune din Imperiu. Însă ideile ei despre frumusețe și putere erau atât de puternic legate
încât nobila s-a retras din viața publică și a început să poarte un văl care să-i acopere fața. Se ferea să
apară în public în timpul zilei și nu-i accepta în audiență nici pe aliați, nici pe inferiorii care îi adresau
rugăminți. Încet-încet, Casa ei a început să decadă în obscuritate. Singură, fără să-și păstreze vreun
servitor alături, Elise rătăcea pe coridoarele goale ale palatului ca o ființă a întunericului ce ieșea în afara
micii ei lumi doar noaptea.

Într-una dintre călătoriile ei nocturne, Elise a întâlnit o altă femeie cu văl. Aceasta i-a strecurat în mână
un sigiliu de ceară care reprezenta un Trandafir Negru și i-a șoptit că Doamna Albă i-ar aprecia enorm
talentele. Elise a pornit mai departe și a încercat s-o ignore, dar vocea femeii i-a rămas întipărită în
memorie, promițându-i că urma să devină din nou întreagă. Rațiunea îi spunea că era o promisiune
absurdă, dar speranța și vanitatea au convins-o să încerce să o găsească pe Doamna Albă. A rătăcit pe
străzi săptămâni la rând, până când a văzut din nou simbolul de pe sigiliu deasupra unei arcade ce ducea
spre catacombele de sub Noxus.

De acolo, a mers pe urma sigiliilor ascunse și a ajuns la Trandafirul Negru, o societate secretă unde cei
preocupați de puterile întunecate ale magiei împărtășeau învățături interzise. În curând, Elise era
aproape nelipsită de la întâlniri și renunța la văl în prezența membrilor. Ba chiar a reușit repede să intre
în cercul intim al Doamnei Albe, o femeie frumoasă și foarte puternică a cărei vârstă nu putea fi nici
măcar ghicită. Elise a acceptat cu brațele deschise preceptele societății, dar a căutat mereu ceea ce i se
promisese: frumusețea ei de odinioară.

În cele din urmă, Doamna Albă i-a vorbit de un tărâm blestemat cunoscut sub numele de Insulele
Umbrelor și de un cuțit ritualic cu mânerul negru și tăișul sub formă de șarpe al unuia dintre discipolii ei,
care fusese ucis în bârlogul unui zeu-păianjen mereu flămând. Cuțitul era un artefact magic foarte
puternic, iar Doamna Albă i-a sugerat lui Elise că ar putea fi folosit pentru a-i reda frumusețea. Nobila
desfigurată a acceptat imediat să pornească în căutarea lui. A condus un grup de discipoli din Trandafirul
Negru către Insulele blestemate, știind că urmau să plătească pentru cuțit cu sângele lor.

Elise a găsit un căpitan disperat și îngropat în datorii care a fost dispus să-i ajute pe ea și pe ceilalți
pelerini să traverseze oceanul. Corabia a mers pe mare săptămâni la rând până când a ajuns la o insulă
stâncoasă învăluită în neguri întunecate. Au debarcat pe nisipuri cenușii, iar Elise a condus grupul
departe către interiorul insulei bântuite ca un păstor ce-și duce mieii la tăiere. Mulți dintre ei au fost
răpiți de spectre malefice, dar șase au reușit să-i rămână alături până când au ajuns la bârlogul plin de
pânze al Zeului Păianjen.

Din întuneric i-a atacat o creatură enormă și monstruoasă, ai cărei colți tăiau cu o viteză
înspăimântătoare și-i rupeau în bucăți pe discipolii care urlau în chinuri. În timp ce aceștia mureau sau
erau prinși de tavan în pânze de păianjen, Elise a căutat cuțitul de care-i vorbise Doamna Albă – și l-a
zărit încleștat în mâna unui cadavru în descompunere. A reușit să-l apuce tocmai când Zeul Păianjen și-a
înfipt colții veninoși în umărul ei. Elise a căzut, iar tăișul i-a străpuns inima; în loc s-o ucidă, cuțitul și-a
revărsat magia, care s-a amestecat cu veninul letal și a făcut-o să se transforme într-un mod teribil.
Magia i-a reînnoit trupul, iar nobila a devenit mai frumoasă ca niciodată. Cicatricile i-au dispărut și pielea
i-a devenit fără cusur și fină ca mătasea, însă în același timp veninul zeului i-a corupt corpul. Elise s-a
cutremurat din tot corpul, iar prin carnea de pe spate i-au crescut picioare de păianjen.

Nobila s-a ridicat cu răsuflarea tăiată de agonie și a văzut că Zeul Păianjen stătea deasupra ei. Cei doi și-
au dat seama că împărtășeau aceeași putere și că aveau multe de câștigat de pe urma acestei simbioze
neașteptate. Elise s-a întors la corabie fără ca vreunul dintre spiritele insulei s-o atace. După multe nopți,
când a ajuns înapoi în Noxus, singura ființă vie care mai era la bord era ea.

Elise i-a dăruit conducătoarei Trandafirului Negru pumnalul ritualic, dar Doamna Albă a avertizat-o că
magia care îi redase frumusețea urma în cele din urmă să-și piardă efectul, dacă nu avea să fie reînnoită.
Cele două au ajuns la un pact. Trandafirul Negru urma să-i dea lui Elise discipoli care să-i fie dăruiți Zeului
Păianjen și să-i mențină nobilei frumusețea, iar Elise urma să-i dăruiască Doamnei obiectele magice pe
care le descoperea în Insule.

Elise s-a întors în palatul abandonat al Casei Zaavan și și-a reluat viața de pustnică la care nimeni nu
putea ajunge. Niciun noxian nu-i cunoștea noua natură, dar au început să se răspândească zvonuri
fantastice despre ea și despre frumusețea ei nemuritoare. În plus, se spunea că o creatură terifiantă își
făcuse sălașul în palatul ei, ce cădea lent în ruină.

De la prima ei călătorie spre Insulele Umbrelor au trecut secole întregi. Oricând Elise vede că i-a ieșit un
fir de păr alb sau că a făcut riduri în colțurile ochilor, pornește spre negurile întunecate împreună cu
câțiva discipoli naivi din Trandafirul Negru. Nimeni dintre cei care o însoțesc nu se mai întoarce
vreodată, dar se spune că, după fiecare călătorie, Elise redevine tânără și puternică, iar Doamna Albă
primește un nou artefact.