Curs 4 si 5

Plante Medicinale utilizate în afecţiuni

stomatologice
 Eugenia caryophyllata

Arborele de cuisoare

Denumiri populare: Cuisoare

Produs vegetal utilizat: bobocii florali- Caryophylli flores, Uleiul de cuisoare -Aetheroleum
Caryophylli-
Descriere plantă: Originar din Malayezia, Indonezia, azi cultivat în toate zonele tropicale, este
un arbore de8-15 m înaltime. Frunzele sunt opuse, simple, oval lanceolate, lucioase, cu baza
ascutita si vârful acuminat. Florile sunt mici, grupate în cime compacte si ramificate la
extremitatile ramurilor. Receptaculul florilor este cilindric, alungit, de culoare rosie si sudat cu
ovarul. Florile au caliciul rosu purpuriu sudat pe marginea receptaculului. Petalele, sunt alb-rozii
si dispuse în forma de clopot si caduce la înflorire
Compoziţie chimică: Tanin, ulei eteric, in care componentul principal este eugenolul
Întrebuinţări stomatologice. Uleiul de cuisoare, continand un procent ridicat de eugenol care-i
confera proprietati antiseptice si anestezice, ajuta in boli ale cavitatii bucale si la calmarea durerii
de dinti. Poate fi folosit ca anestezic al dintilor, pentru dezinfectarea canalelor maselelor
Contraindicaţii: nu au fost semnalate până în prezent
 Agrimonia eupatoria L. (Fig. 1)
Agrimonia procera Wallr. (sin. A. odorata) Fig. 2
Fam Rosaceae

Denumiri populare: turiţă mare, turicioară.

Produs vegetal utilizat: Eupatoriae Herba.
Descriere plantă: Agrimonia eupatoria este o plantă erbacee acoperită cu peri tectori mătăsoşi. Tulpina
este ramificată la partea superioară şi are o înălţime de 0,5- 1 m. Frunzele sunt imparipenat compuse.
Florile, pe tipul 5, de culoare galbenă, sunt grupate în inflorescenţe sub formă de spic. Mirosul este slab
aromat, iar gustul este amar.
Compoziţie chimică: Produsul vegetal conţine 4-10 % taninuri catehice condensate, taninuri galice,
aproximativ 20% polizaharide şi cca. 12% acid silicilic.
Întrebuinţări stomatologice: Extractele apoase se pot utiliza sub formă de gargarisime sau spălături
bucale; se aplică intern în inflamaţii ale mucoasei bucale.
Contraindicaţii: nu au fost semnalate până în prezent.
 Malva sylvestris L. (Fig. 3)
Malva sylvestris subsp. mauritiana (L) Asch. et. Graebn. (Fig. 4)Fam Malvaceae

Denumire populară: nalbă de pădure.

Produs vegetal utilizat: florile (Malvae
Flos), recoltate în mai-septembrie, când
sunt complet deschise, de la ambele
specii.
Fig. 4- M. sylvestris subsp. mauritiana
Fig. 3 M. sylvestris

Descriere plantă: Planta este originară din Europa iar principalul furnizor al produsului medicamentos este
Europa de Est. Florile sunt în general de tipul malvaceelor, cu un receptacul puţin convex, acoperit de un
caliciu format din 3 bractei. Caliciul este dublu, având 5 sepale pubescente, unite. Corola prezinta 5 petale
libere, emarginate, la partea superioară, mai lungi decât piesele caliciului. Staminele sunt numeroase,
stigmatele fiind concrescute sub formă de coloană. În stare proaspătă florile au o culoare roz-violacee iar prin
uscare culoarea lor devine albastră. Produsul este lipsit de miros iar gustul este slab mucilaginous.
Compoziţie chimică: Produsul vegetal conţine în principal mucilag care la hidroliză formează galactoză,
arabinoză, glucoză, ramnoză şi acid galacturonic precum şi aproximativ 7% antociani. Sunt prezente şi mici
cantităţi de tanin.
Întrebuinţări stomatologice: Datorită mucilagului prezent în cantitate mare, florile de nalbă au proprietăţi
emoliente şi se folosesc în tratamentul afecţiunilor inflamatorii ale mucoasei bucale. Infuzia de flori de nalbă
(preparată prin tratarea a 1,5-2 g produs vegetal mărunţit în 200 ml apă fiartă cu 10 minute repaus şi apoi
filtrare) se poate folosi şi ca gargară în afecţiuni ale cavităţii bucale.
Contraindicaţii: lipsit de orice acţiune adversă
 Malva sylvestris L. (Fig. 5)
Malva neglecta Wallr.(Fig. 6)
Fam Malvaceae

Denumiri populare: nalbă de pădure, nalbă mică.

Produs vegetal utilizat: frunzele (Malvae Folium).
Descriere plantă: Plantele sunt originare din Europa dar au fost introduse şi cultivate şi în alte ţări.
Furnizorii produsului medicamentos sunt din Bulgaria, Albania şi Maroc. Nalba de pădure se
caracterizează prin frunze lung peţiolate, 3-7 lobate, cu nervaţiune palmată. Lobii au baza rotundă sau
cordiformă, iar marginea este fin crenelată. Frunzele de Malva neglecta sunt mai mici au forma
rotundă sau reniformă. Cele două feţe ale limbului sunt pubescente pentru ambele specii. Mirosul este
slab iar gustul mucilaginos. Recoltarea frunzelor se realizează inainte şi după înflorire.
Compoziţie chimică: Produsul vegetal conţine cca. 8% mucilage care la hidroliză formează
arabinoza, glucoza, ramnoza, galactoza, si acid galacturonic. Au fost izolate şi mai multe glucuronid-
8-hidroxiflavonoide şi mici cantităţi de tanin.
Intrebuinţări stomatologice: în inflamaţiile mucoasei bucale sub forma de macerate.
Contraindicaţii: lipsit de orice acţiune adversă.
Mentha piperita L. (Fig.7)
Fam Lamiaceae

Denumiri populare: izma de grădina, izma bună, mentă.

Produs vegetal utilizat: Menthae Folium / Menthae Piperitae Aetheroleum.
Descriere plantă: Mentha piperita este un hibrid, de origine europeană care provine din
încrucişarea a 3 specii, şi anume: Mentha longifolia (L) Huds. x Mentha rotundifolia (L) Huds
(sin. Mentha spicata sin. Mentha viridis L.) x Mentha aquatica L.
Produsul vegetal provine de la plantele cultivate, fiind o specie de cultură ce se înmulţeşte în
special pe cale vegetativă prin butaşi. Principalii exportatori ai produsului vegetal sunt Bulgaria,
Grecia, Spania şi alte ţări din Europa de Nord şi SUA. Este o plantă înaltă de până la 60 cm cu
tulpina tetramuchiată şi prezintă inflorescenţe terminale cu flori purpuriu violacee. Frunzele ovat
lanceolate sunt dispuse opus fiind scurt peţiolate şi cu marginea inegal serată de culoare verde
închis pe partea superioară, verde mai deschis pe partea inferioară. Nervaţia este penată, mai
proeminentă pe faţa inferioară. Mirosul produsului este caracteristic, aromat şi se accentuează prin
frecare, iar gustul este iute, inţepator şi răcoritor. Se cunosc două varietăţi de cultură: Mentha
piperita var. officinalis forma rubescens (producatoare de mari cantităţi de mentol) şi
Mentha piperita var. officinalis forma palescens (fiind mai slab productivă dar cu un ulei volatil de bună
calitate). Recoltarea frunzelor de mentă se face în timpul înfloririi, în lunile iunie –august. Uleiul volatil
(Aetheroleum Menthae) se obţine prin distilarea cu vapori de apă a frunzelor proaspăt recoltate; este un lichid
incolor, volatil, fluid cu miros caracteristic de mentă şi gust arzător, răcoritor.
Compoziţie chimică: Cel mai important principiu activ al mentei este uleiul volatil (0,5-4%) al cărui
conţinut variază în funcţie de o serie de factori cum ar fi: soi, varietate, provenienţa, condiţii pedoclimatice,
momentul recoltării, etc.. Principalii componenţi ai uleiului volatil sunt mentolul, mentolesterii, mentona,
mentofuranul, alături de alte monoterpene şi cantităţi mai mici de sescviterpene. În frunzele de mentă se mai
gasesc flavonoide, şi numeroase flavone metoxilate lipofile cum sunt de exemplu taninurile, substanţe
polifenolice, etc. Dacă în frunzele tinere predomină mentona şi mentofuranul în frunzele mature predomină
mentolul şi acetatul de mentil.
Uleiul de mentă de bună calitate trebuie să îndeplinească o serie de criterii:
•conţinut ridicat de mentol (40-45%);
•raport convenabil mentol/mentilesteri (5:1 pana la 6:1);
•conţinut scăzut (10-20%) în mentonă;
•conţinut sub 5% în mentofuran;
•cel puţin 0,1% jasmonă;
•lipsa carvonei.

Întrebuinţări stomatologice: Produsul vegetal şi preparatele din acesta se pot folosi local pentru igiena
cavităţii bucale. Aetheroleum Menthae (ulei volatil de Menta) — sub formă de apă de gură are efecte
răcoritoare, antiseptice, corijează gustul şi mirosul neplăcut. Apa de gură din 5 g ulei la 95 g alcool
concentrat; se pun în apă câteva picături din această soluţie.
Contraindicaţii: efectele adverse pot fi date de uleiul volatil (aflat ca principal component de formulare)
şi sau constituienţii săi.
Achillea millefolium L. (Fig. 8)
Fam Asteraceae

Denumire populară: coada şoricelului.

Produs vegetal utilizat: Millefolii herba şi/sau florile (flos).
Descriere plantă: Este o plantă ierboasă de cca. 70 cm înalţime cu frunze multipenat sectate, iar
florile mici, de culoare albă sau roz sunt grupate în inflorescenţe corimbiforme. Fructul este o achenă.
Produsul vegetal are gust amar şi miros aromat, caracteristic.
Compoziţie chimică: Millefolii flos conţine 0,2-0,5 % ulei volatil şi derivaţi guaianolidici.

Întrebuinţări stomatologice: produsul medicamentos (extract alcoolic şi apos) este utilizat ca

antiseptic în inflamaţii la nivelul pielii şi mucoaselor.
Pentru abcese dentare se foloseşte o infuzie caldă: o lingură flori la cană ce se ţine în gură, repetând
la fiecare oră.

Contraindicaţii: mai rar florile pot declanşa fenomeme alergice care constau în înroşire locală şi
formare de mici vezicule.
 Quercus robur L. (sin. Q. pedunculata)-Fig. 10
Quercus petraea (Matt) Libl. (Fig. 9)
Fam Fagaceae

Denumiri populare: stejar (Q. robur), gorun(Q. petraea).

Produs vegetal utilizat: scoarţa (cortex).
Descriere plantă: Stejarul este un arbore înalt de până la 50 m, cu frunze penat lobate, scurt peţiolate şi
cu fructe (ghinde) protejate la bază de o cupă solzoasă imbricată. Gorunul atinge înălţimi doar de 10-15
m, are frunzele penat-fidate, lung peţiolate şi fructele sesile. Scoarţele se recoltează de pe ramurile tinere
şi au suprafaţa externă netedă şi lucioasă, colorată în cenuşiu-argintiu. Suprafaţa internă este brună sau
roşu-brună, cu striuri proeminente. Mirosul este asemănator celui de tanin, dar apare cu precădere după
înmuierea produsului. Gustul este uşor amar şi puternic astringent.
Compoziţie chimică: Produsul vegetal conţine 8-20% taninuri mixte, substanţe pectice, cvercitolul,
substanţe triterpenice pentaciclice.. Conţinutul în taninuri este foarte variabil, el fiind determinat nu doar
de momentul recoltării şi vârsta ramurilor dar şi de metoda de izolare şi dozare a taninurilor folosite.
Întrebuinţări stomatologice: decoctul (după filtrare) se utilizează în inflamaţiile uşoare ale mucoasei
bucale.
Contraindicaţii: nu se cunosc.
Krameria triandra Ruiz et Pav. (Fig. 11)
Fam Krameriaceae

Denumiri populare: nu se cunosc. Este o plantă originară de pe coastele boliviene şi peruviene ale
Anzilor Cordilieri (1000-2500 m altitudine).
Produs vegetal utilizat: se utilizează rădăcinile (Ratanhiae radix) care se prezintă sub forma unor
bucăţi cilindrice, rareori ramificate, lemnoase dure, de culoare roşie-violacee sau brun roşcată la exterior
şi galben brună la interior. Gustul este astringent mai mult sau mai puţin amar, fără miros.
Descriere plantă: Planta de cca. 30 cm înaltime, se caracterizează prin frunze simple, alterne, izolate,
sau stipelate şi flori hermafrodite, grupate în spice terminale de culoare roşie. Sistemul radicular este
foarte dezvoltat ajungând până la câţiva metri.
Compoziţie chimică: Produsul vegetal conţine taninuri catehice, ceară, gume. Taninul catehic denumit
acid rataniatanic este constituit din catehină şi produşi de condensare ai acesteea. Prin fierbere cu acizi
diluaţi acidul rataniatanic conduce la glucoză şi un flobafen (roşu de Ratanhia).
Întrebuinţări stomatologice: extractele din Ratanhiae radix se folosesc extern în tratamentul
gingivitelor şi stomatitelor. Decoctul proaspăt preparat se foloseşte în spălături bucale sau gargarisime.
Tinctura Ratanhiae intră în componenţa multor preparate utilizate în tratamentul unor inflamaţii de la
nivelul cavităţii bucale.
Contraindicaţii: nu se cunosc.
 Ribes nigrum L. (Fig. 12)
Fam. Saxifragaceae

Denumire populară: coacăz negru.

Produs vegetal utilizat: Produsul vegetal este reprezentat de frunzele şi fructele recoltate.
Descriere plantă: Planta este un arbust care poate atinge 2 m înălţime şi înfloreşte în lunile aprilie-
mai. Florile pe tipul 5, de culoare alb-verzuie sunt grupate în raceme. Fructele sunt bace mici, negre,
de formă globuloasă, cu gust aromat-acrişor şi un miros aromat, plăcut. Frunzele sunt 3-5 lobate cu
marginea dublu serată şi prezintă o nervaţiune de tip reticulat mai proieminentă pe faţa inferioară.
Spre deosebire de fructe frunzele sunt lipsite de gust şi miros.
Compoziţie chimică: Frunzele conţin cca. 0,5% flavonoide, ulei volatil, taninuri, oligozaharide,
diterpene, vitamina C, enzime. Fructele conţin vitamine (vitamina C) taninuri, antocianozide,
flavonozide, pectine, glucide, săruri de potasiu.
Întrebuinţări stomatologice: Preparatele medicamentoase (ceaiuri) au un efect benefic în
tratamentul unor afecţiuni ale mucoasei bucale. Produse pe piata: Stomagingiv.
Contraindicaţii: nu se cunosc.
Rubus idaeus L. (Fig. 13)
Fam Rosaceae

Denumiri populare: zmeur, rug de zmeur, rug de munte.

Produs vegetal utilizat: frunza (folium).
Descriere plantă: Zmeurul este un arbust de 1-2 m cu flori albe pe tipul 5. Prezintă numeroşi ghimpi pe
tulpină. Frunzele sunt peţiolate, 3-5 partite, cu marginea adânc serată. Nervaţia este penată. Frunzele au o
culoare verde închis până la verde brun pe faţa superioară şi argintie pe faţa inferioară. Gustul este amar.
Compoziţie chimică: Conţine în principal taninuri galice şi elagice, derivaţi flavonici, vitamina C, acizi
organici.
Întrebuinţări stomatologice: produsul vegetal este întrebuinţat în special în medicina populară în
inflamaţiile mucoasei bucale.
Contraindicaţii: nu se cunosc.
Salvia officinalis L. (Fig. 14)
Fam. Lamiaceae

Denumiri populare: jaleş, salvie de gradină, salvie roşie.

Produs vegetal utilizat: Salviae folium; Salviae aetheroleum.
Descriere plantă: Salvia este un subarbust cu baza tulpinii lemnoasă de cca 30-40 cm. Frunzele sunt
opuse, peţiolate, lanceolate sau ovate cu marginea crenelată şi nervuri proeminente pe partea inferioară.
Frunzele mai bătrâne sunt glabre iar cele tinere sunt pubescente. Mirosul plantei este puternic aromat şi
caracteristic, iar gustul este picant, amar şi astringent. Recoltarea frunzelor se face din al doilea an de
vegetaţie, înaintea înfloririi, de la începutul lunii iunie până în luna septembrie. Produsul vegetal poate fi
impurificat, ocazional, cu frunze de la alte specii de salvia (Salvia triloba)
Compoziţie chimică: Frunzele de salvie conţin în principal ulei volatil (1-2,5%), taninuri (acidul
rozmarinic), flavonoide, vitamine (acid ascorbic, vitamina B1).
Întrebuinţări stomatologice: Produsul vegetal mărunţit şi introdus în apa fiartă (infuzie, cu 2 linguriţe la
100 ml apa) se foloseşte în special sub formă de gargară în inflamaţiile cavităţii bucale (gingivite,
stomatite).
Contraindicaţii: nu se cunosc.
Thea sinensis L. (sin. Camellia sisensis) -
Fig. 15
Fam. Theaceae

Denumire populară: ceai.

Produs vegetal utilizat: Theae folium.
Descriere plantă: Este un arbust ramificat, cu frunze oblong-ovate, pufoase când sunt tinere, coriace şi
aproape glabre la maturitate, de culoare verde închis. Florile solitare sau grupate câte 2-3 prezintă 6-9
petale albe şi numeroase stamine galbene. În scopul obţinerii unui ceai de calitate se colectează mugurii
apicali nedeschişi si primele 2 frunze de sub aceştia, frunze tinere şi flexibile, pubescente pe faţa
inferioară. Funcţie de varietatea botanică, vârsta frunzelor, zona geografică (Asia, Africa, America de Sud),
prelucrarea produsului după recoltare există multe sorturi de ceai dintre care cele mai importante sunt:
ceaiul verde (frunze verzi), ceaiul negru (frunze supuse fermentării şi devin roşii-brune şi negre), ceaiul
semifermentat (mai puţin cunoscut în Europa).
Compoziţie chimică: Ceaiul verde conţine metilxantine (cafeina), polifenoli (taninuri catehice),
flavonoide, ulei volatil, saponine triterpenice, vitamina C, compuşi ai fluorului, proteine, glucide. Prin
fermentare compoziţia chimică se modifică iar mirosul devine mai aromat.
Întrebuinţări stomatologice: Prin conţinutul în fluor, ceaiul (obţinut în150 ml apă fiartă peste o lingură de
produs vegetal) are o acţiune de protejare a smalţului dentar, respectiv de creştere a rezistenţei la apariţia
cariei dentare.
Contraindicaţii: nu se cunosc.
 Potentilla erecta (L.) Raeusch (Fig. 16)
Fam. Rosaceae

Denumiri populare: sclipeţi, scrântitoare.

Produs vegetal utilizat: rizomi fără rădăcini.
Descriere plantă: Este o plantă erbacee de cca. 30 cm, cu frunze palmat-sectate, şi flori tetramere galbene.
Rizomii au o formă neregulată şi o consistenţă dură. Pe suprafaţa noduroasă sunt vizibile numeroase cicatrici
albicioase ale rădăcinilor. Rizomii au o culoare brună la exterior şi roşietică la interior, cu un gust puternic
astringent şi un miros slab, plăcut.
Compoziţie chimică: Produsul vegetal conţine peste 15-20% taninuri condensate şi hidrolizabile, acid
chinovic, derivaţi fenilpropanici, urme de ulei volatil, tormentozida.
Întrebuinţări stomatologice: extractele apoase din produsul vegetal sunt folosite la reducerea inflamaţiilor
la nivelul cavităţii bucale.
Contraindicaţii: nu se recomandă utilizarea în scop terapeutic a unui produs vegetal mai vechi de 3 ani.
Solidago virgaurea L. (Fig. 17)
Fam. Asteraceae

Denumiri populare: splinuţa, varga de aur.

Produs vegetal utilizat: partea aeriană inflorită (Herba Solidaginis virgauraea). Produsul vegetal este
constituit din fragmente uscate de frunză, tulpină şi numeroase flori galbene. Se pot întâlni şi seminţe cu
papus. Culoarea produsului este galben brun-verzuie iar gustul este uşor astringent, amărui şi iute.
Descriere plantă: Splinuţa este o plantă perenă cu o înălţime de până la 1 m, cu frunze eliptice sesile şi
dinţate, iar florile de culoare galbenă sunt capitule grupate într-un racem compus.
Compoziţie chimică: Produsul vegetal conţine ulei volatil (0,12-0,5%) derivaţi de acizi
polifenolcarboxilici, cvercetol, rutozida, antociani.
Întrebuinţări stomatologice: extractele apoase din produsul vegetal sunt folosite la reducerea
inflamaţiilor la nivelul cavităţii bucale.
Contraindicaţii: nu se cunosc.
 Eryngium planum L. (Fig. 18)
Fam. Apiaceae

Denumiri populare: scai vânăt, spin albastru, mărăcini.

Produs vegetal utilizat: Părţile aeriene ale plantei (Eryngii plani herba) se recoltează în momentul
înfloririi, pe timp frumos. Se foloseşte decoctul, din 2 linguri de pulbere de plantă la 250 ml apă şi
fierbere 10 minute la foc domol. Decoctul se ţine 5-10 minute în gură, apoi se elimină în exterior.
Descriere plantă: Este o plantă erbacee răspândită în Europa şi Asia. Tulpina este albăstrui-vineţie cu 3-5
ramuri în partea superioară, frunzele rigide, spinoase cu nervuri pronunţate pe ambele feţe. Florile
(albastre) sunt grupate în capitule ovoidale, cu foliole involucrate rigide.
Compoziţie chimică: Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice (1-2,5%) zaharoză, ferulol, săruri
minerale, etc.
Întrebuinţări stomatologice: utilizat adjuvant in parodontoze .
Contraindicaţii: nu se cunosc.
 Eryngium campestre L.(Fig. 19)
Fam. Apiaceae

Denumiri populare: scaiul dracului, amărea, iarba măgarului, scai voinicesc.

Produs vegetal utilizat: rizomii (Eryngii campestris) se recoltează primavara devreme (martie-
aprilie) sau toamana târziu (octombrie-noiembrie). Se curaţă de rădăcini şi părţile aeriene şi se usucă la
soare sau încăperi aerisite. Uscarea artificială se face la 40 °C.
Descriere plantă: Este o plantă erbacee, perenă, răspândită în centrul şi sudul Europei şi vestul Asiei.
Tulpina este cilindrică, glabră, până la 50 cm. Frunzele sunt rigide 2-3 penat sectate cu foliole ţepoase
iar florile sunt alb verzui grupate în capitule ovoidale. Rizomul este fusiform, vertical, gros până la 1
cm. şi lung de 10=15 cm din care se desprind rădăcini fibroase. În partea superioară se află numeroase
fibre ce îl îmbracă circular.
Compoziţie chimică: Rizomii şi rădăcinile conţin saponozide, acid cafeic, acid clorogenic, mici
cantităţi de ulei volatil, substanţe minerale.
Întrebuinţări stomatologice: Pentru tratamentul privind incetinirea evolutiei paradontozei ca
adjuvant şi cariei dentare se foloseşte decoctul: 1 lingură rizom uscat şi mărunţit la o cană de 250 ml
apă; se fierbe 5 minute la foc domol şi se lasă acoperit încă 15 minute; după strecurare se clăteşte bine
gura de mai multe ori pe zi sau se ţine decoctul câteva minute pe locul dureros.
Contraindicaţii: nu se cunosc.
 Symphytum officinale L.(Fig. 20)
Fam. Boraginaceae

Denumiri populare: tătăneasă, iarbă întăritoare, iarbă neagră, plosnicioasă.

Produs vegetal utilizat: Frunzele (Symphyti folium) rizomul şi rădăcinile (Symphyti rhizoma et radix).
Frunzele se recoltează în timpul înfloririi, pe timp frumos şi se usucă la umbră în strat subţire. Rizomul şi
rădăcinile se recoltează toamna de la sfârşitul lunii sepembrie până la primele îngheţuri sau primavara în
martie-aprilie. După spălare şi tocare se usucă în strat subţire la soare.
Descriere plantă: Este o plantă erbacee, perenă răspândită în Europa şi Asia. Rizomul este scurt şi ramificat
din care pornesc rădăcini fusiforme groase de 1-2,5 cm. Frunzele sunt alterne, cele inferioare eliptic sau ovat
lanceolate cu peţiol aripat iar cele superioare sunt din ce în ce îngust lanceolate-păroase, aspre cu nervura
mediană proeminentă. Florile de culoare roşie-violacee sunt grupate câte 5-10 în cime scorpioide.
Compoziţie chimică: Rizomii şi rădăcinile conţin alantonina (0,6-0,8%), tanin, colină, asparagina, zaharuri,
amidon, substanţe minerale. Frunzele conţin ulei volatil, mucilagii, colina, simfitocinoglosina.
Întrebuinţări stomatologice: Este utilizată ştiinţific dar şi empiric în tratarea abcesului dentar, sub forma de
decoct: 4-5 linguri de rădăcini mărunţite la 250 ml apă; după 15-20 minute de fierbere se strecoară şi se fac
gargare.
Contraindicaţii: nu se cunosc.
 Alnus glutinosa L.(Fig. 21)
Fam. Betulaceae

Denumiri populare: arin negru, aniniş, anin.

Produs vegetal utilizat: Frunzele (Alni folium) se recoltează înainte ca fructele să ajungă la maturitate. Se
usucă la umbră, în strat subţire şi se păstrează în saci de hârtie.
Descriere plantă: Arbust foios întâlnit pe văile râurilor în zona de câmpie şi dealuri până în etajul montan
inferior. Tulpina este dreaptă cu înălţimi de peste 10 m cu lujeri muchiaţi spre vârf, brun verzui sau roşietici,
glabri. Frunzele sunt obovate sau aproape rotunde, cuneate la bază cu vârful obtuz spre bază cu marginea
întreagă, lungi de 6-10 cm peţiolate, alterne. Florile sunt unisexuat monoice grupate în amenţi iar la
maturitate amenţii femeli se transformă în mici conuleţe ce sunt alcătuite din samare pentagonale.
Compoziţie chimică: Frunzele conţin cvercitrina, substanţe tanante, substanţe minerale, etc.
Întrebuinţări stomatologice: Pentru tonifierea mucoasei bucale şi a gingiilor se fac infuzii din 2 linguri
frunze uscate, mărunţite peste care se toarnă 250 ml apa clocotită. Se fac gargarisime.
Contraindicaţii: nu se cunosc.
Sambucus ebulus L. (Fig. 22)
Fam. Caprifoliaceae

Denumiri populare: soc mic, boz, boj.

Produs vegetal utilizat: rizomul şi rădăcinile (Sambuci ebuli rhizoma et radix) se recoltează toamna.
După spălare în curent de apă se taie în porţiuni mici şi se usucă la soare sau la umbră.
Descriere plantă: Plantă erbacee, perenă, cu miros neplăcut răspândită în spaţiul mediteranian (euro-
asiatic-african). Rizomul este gros de 2-3 cm târâtor din care pornesc rădăcinile. Frunzele sunt
imparipenat compuse cu 7-11 foliole ovat-lanceolate. Florile sunt actinomorfe cu petale albe pe interior
grupate în cime corimbiforme terminale.
Compoziţie chimică: Rizomul şi rădăcinile conţin urme de ulei volatil, saponozide, tanin, substanţe
amare.
Întrebuinţări stomatologice: Decoctul este folosit la tratamentul nevralgiei dentare.
Contraindicaţii: nu se cunosc.
 Hypericum perforatum L.(Fig. 23)
Fam. Hypericaceae

Denumiri populare: sunătoare, pojarniţă, buruiană de năduf, floare de foc viu.

Produs vegetal utilizat: Părţile aeriene înflorite (Hyperici herba) recoltate până în momentul formării
fructelor. Se usucă la umbră în strat subţire şi se păstrează în saci textili.
Descriere plantă: Plantă erbacee, perenă, întâlnită în toată ţara de la câmpie până în zona alpină.
Tulpina este erectă, lemnoasă cu 4 muchii longitudinal cu frunze sesile, ovate până la eliptice. Florile
sunt galbene grupate în inflorescenţe cimoase.
Compoziţie chimică: Planta conţine ulei volatil (0,05-0,10% în părţile verzi şi 0,40-0,50% în flori),
hiperina, hipericina, flavone, cvercetol, galactoza, rutina, colina, caroten, vitamina C, saponine, săruri
minerale şi altele.
Întrebuinţări stomatologice: Se foloseste infuzia pentru tratarea gingivitei şi abceselor dentare (2
linguri plantă uscată mărunţită la 200 ml apa clocotită). Se fac mai multe gargare pe zi.
Contraindicaţii: nu se cunosc.
Armoracia rusticana (Fig. 24)
Fam. Brassicaceae

Denumiri populare: hrean, rădăcina sălbatică, rean.

Produs vegetal utilizat: Rădăcinile (Armoraciae radix) în stare proaspată.
Descriere plantă: Planta erbacee perenă cultivată pe toate continentele. Rădăcina este puternică,
dezvoltată, groasă de 3-4 cm adâncă în sol până la 70 cm, cărnoasă, albă şi picantă la gust. Frunzele
tulpinale inferioare sunt scurt peţiolate, lobate, liniar-lanceolate. Florile sunt albe, grupate într-un
racem mai mult sau mai puţin lax.
Compoziţie chimică: Rădăcina conţine protide (2%), zahăr (6%), săruri minerale de sodiu, potasiu,
calciu, fosfor, fier, vitaminele A,B,C, ulei volatil, substanţe antibiotice (fitoncide).
Întrebuinţări stomatologice: Pentru combaterea paradontozei se mestecă zilnic o bucată de rădăcina.
Are efect revulsiv, măreşte afluxul de sânge la nivelul gingiilor. Pentru păstrarea unei bune igiene a
cavităţii bucale se foloseşte tinctura din 20 g frunze la 100 ml alcool. După 10 zile, se strecoară în
sticle închise la culoare. Se diluează cu apă şi se foloseşte ca apă de gură, ori de cate ori este nevoie
(efect antiseptic).
Contraindicaţii: nu se folosesc frunzele în timpul înfloritului.
 Geum urbanum L.(Fig. 25)
Fam. Rosaceae

Denumiri populare: cerenţel, albeaţă, ridichioară.

Produs vegetal utilizat: Rizomul şi rădăcinile (Gei rhizoma cum radicibus).
Descriere plantă: Plantă erbacee, perenă întâlnită în România în pădurile de stejar din zona de câmpie
până în etajul montan corespunzător pădurilor de fag. Frunzele sunt intrerupt-lirat-penate, cele bazale
dispuse în rozetă cu 3-5 lobi lung peţiolate iar cele tulpinale cu 3 lobi scurt petiolate. Florile sunt de
culoare galbenă, 3 la număr, dispuse într-o inflorescenţă.
Compoziţie chimică: Planta conţine tanin, ulei volatil. Rădăcinile şi rizomii conţin amidon, zaharoză,
rafinoză, substanţe amare, săruri minerale. În timpul uscării rădăcinilor şi rizomilor enzima (geaza)
transformă geina în eugenol şi vicianoză.
Întrebuinţări stomatologice: Decoctul se foloseşte pentru tratarea abceselor dentare şi gingivitei.
Decoctul se obţine din 2 linguriţe produs vegetal uscat la 250 ml apă . După fierbere (cca 30 minute) se
strecoară şi se fac spălături locale.
Contraindicaţii: nu se supradozează deoarece produce greaţă, vomă şi iritaţii
 Althaea officinalis L. (Fig. 26)
Fam. Malvaceae

Denumiri populare: nalbă mare, nalbă albă, nalbă de luncă.

Produs vegetal utilizat: Althaeae folium, Althaeae flos, Althaeae radix.
Descriere plantă: Plantă erbacee perenă, comună ce vegetează din regiunea de câmpie până în regiunea
montană. Frunzele sunt uşor lobate cele inferioare cu 5 lobi iar cele superioare cu 3 lobi, cordiforme, scurt
peţiolate. Florile sunt albe-roz de tipul 5, dispuse în raceme axilare.
Compoziţie chimică: Rădăcinile conţin amidon, mucilagii (10-35%), glucide simple libere (glucoza) ulei
gras, taninuri, flavonoide, mici cantităţi de lipide şi proteine, săruri minerale. Frunzele conţin mucilagii (9-
15,65%), glucide, ulei eteric, săruri minerale cu K, Ca, Mg, Na, Fe, Mn, Zn, B, Cu, Mo. Florile conţin în
special mucilagii (6%) şi ulei eteric.
Întrebuinţări stomatologice: Componentul principal al produsului vegetal (radix) este mucilagul. Produsul
este emolient şi expectorant. Se utilizează în faringite, laringite, afecţiuni ale cavităţii bucale (gingivite,
stomatite, abcese dentare). Decoctul, obţinut din o linguriţă pulbere rădăcina la 200 ml apă ce se fierbe timp
de 5 minute. După strecurare se poate folosi sub formă de gargară.
Contraindicaţii: nu se cunosc.
Urtica dioica L. (Fig. 27)
Fam. Urticaceae

Denumiri populare: urzică, urzica de pădure.

Produs vegetal utilizat: Urticae folium.
Descriere plantă: Planta erbacee perenă, cosmopolită, des întâlnită din zona de câmpie până la munte.
Tulpina are 4 muchii evidente, si este acoperită cu peri urticaţi, setacei. Frunzele sunt opuse ovate,
lanceolate la vârf ascuţite dinţate pe margini, peţiolate. Florile sunt unisexuat-dioice dispuse în
panicule la axila frunzelor superioare.
Compoziţie chimică: Frunzele conţin substanţe proteice cu un număr mare de aminoacizi, glucide,
amine, steroli, cetone, ulei volatil, complex vitaminic (A, B2, C, K ), clorofilă, săruri de Ca, Mg, Fe.
Întrebuinţări stomatologice: Clorofilele obţinute din produs (folium) se utilizează în cosmetică
pentru proprietăţile deodorante şi pentru fabricarea pastelor de dinţi şi preparatelor deodorante, a
spray-urilor.
Contraindicaţii: nu se cunosc.
Filipendula ulmaria L. (Maxim) -Fig. 28
(sin. Spiraea ulmaria)
Fam. Rosaceae

Denumiri populare: creţuşca, taula, barba caprei.

Produs vegetal utilizat: Ulmariae herba, Ulmariae radix.
Descriere plantă: Plantă erbacee perenă, întâlnită prin zăvoaie, şi pajişti umede de la marginea râurilor.
Tulpina este erectă, glabră, roşcată, cu frunze penate cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este
mai mare. Florile sunt albe-crem dispuse în cime multiflore.
Compoziţie chimică: Frunzele şi florile conţin ulei volatil, hiperină, ceruri, taninuri, substanţe
minerale, vanilină şi heliotropină şi altele.
Întrebuinţări stomatologice: Se întrebuinţează, sub formă de infuzie, în stomatite şi gingivite.
Contraindicaţii: nu se cunosc.
Matricaria chamomilla L. (Fig. 29)
(sin. Matricaria recutita)
Fam Asteraceae

Denumiri populare: muşetel, mărariul câinelui.

Produs vegetal utilizat: Matricarae flos.
Descriere plantă: Plantă anuală erbacee comună în întreaga ţară. Frunzele sunt alterne de 2-3 penat sectate
cu câte 6-10 perechi de lacinii liniare. Florile sunt adunate într-un antodiu cu involucru semiglobulos, verde.
Florile centrale sunt hermafrodite, galbene aurii constituite din corolă cu 5 dinţi, androceu din 5 stamine şi
gineceu reprezentat dintr-un ovar cu stigmat bifurcate.
Compoziţie chimică: Inflorescenţele conţin ulei eteric (0,38-0,81%), glucide simple solubile, poliglucide,
cantităţi mici de lipide, acizi organici, vitamina C, substanţe minerale cu P.K. Si, Fe, Mg, Ca, Cu, Mo, Zn,
Mn.
Întrebuinţări stomatologice: Pentru tratarea abceselor dentare se folosesc florile de muşetel (Chamomillae
flores): infuzie caldă obţinută din 3 linguri de flori la cană; se ţine în gură, câte 5 minute şi se repetă la
interval de o oră.
Contraindicaţii: nu se cunosc.
 Lavandula angustifolia L. (Fig. 30)
Fam. Lamiaceae

Denumiri populare: levănţică, levand.

Produs vegetal utilizat: Flores Lavandulae.
Descriere plantă: Semiarbust cu aspect globulos, peren, cultivat, cu origine mediteraniană. Tulpina
este puternic ramificată începând de la bază, ramificaţii care la rândul lor se ramifică din nou.
Frunzele sunt opuse, liniare, întregi sesile lungi de cca. 2-3 cm, late de 3-5 mm. Florile sunt albastre-
violet, pubescente, glanduloase, grupate în vârful ramurilor în mai multe verticile, câte 3-7 într-un
verticil.
Compoziţie chimică: Florile contin ulei eteric (0,7-1,4%) compus din acetat de linalil, acetat de
linaliol, geraniol, lavandulol, alcool cuminic,taninuri şi alte substanţe minerale.
Întrebuinţări stomatologice: Dezinfectant bucal general: gargară cu infuzie de 2 lingurie la 200 ml de
apă.

Contraindicaţii: nu se cunosc
Melilotus officinalis (L.) Pall. Fig. 31
Fam. Fabaceae

Denumiri populare: sulfină, molotru galben, salcină.

Produs vegetal utilizat: Meliloti herba, Meliloti flos.
Descriere plantă: Planta erbacee anuală sau bienală ce vegetează de la câmpie până la etajul montan. Tulpina
este erectă, cilindrică, ramificată, înaltă de 50-100 cm. Frunzele sunt trifoliate cu foliole obovate în partea
inferioară şi lanceolate în partea superioară. Florile sunt papilonate galbene grupate cate 30-70 în raceme
alungite, dispuse la subsuoara frunzelor.
Compoziţie chimică: Florile conţin ulei volatil, glucoză, acid cumaric, alantoina, colina, mucilage, tanin.
Întrebuinţări stomatologice: Pentru tratarea gingivitelor, abceselor dentare şi aftelor se foloseşte infuzia: 2
linguriţe pulbere plantă sau plantă uscată mărunţită, peste care se toarnă 100 ml apă clocotită sau 4 linguriţe
cu plantă peste care se toarnă 200 ml apă clocotită. După 15-20 de minute se strecoară şi se fac gargare.
Contraindicaţii: Recoltarea se realizează în timpul înfloririi pe timp frumos. Uscarea se face la umbră în strat
subţire. Uscarea defectuoasă a plantei determină formarea dicumarolului (derivat al cumarinei) care inhibă
producerea de protrombina la organismele animale cu împiedicarea capacităţii sângelui de coagulare.
Rubus caesius L. (Fig. 32)
Fam. Rosaceae

Denumiri populare: mur de mirişte, murar, mur de zăvoaie.

Produs vegetal utilizat: Rubi folium.
Descriere plantă: Arbust indigen, târâtor întâlnit în toată ţara în regiunile de câmpie şi luncă şi mai rar în
regiunea dealurilor şi la munte. Lăstarii sunt târâtori, subţiri, brumaţi, glabri rar scurt păroşi cu ghimpi scurţi.
Frunzele sunt trifoliate pe faţa superioară dispers păroase pe faţa inferioară tomentoase iar pe margini
neregulat serate. Florile sunt albe mici grupate în raceme scurte.
Compoziţie chimică: Frunzele conţin tanin, flavonoide, acizi organici, vitamina C, inozitol, etc.
Întrebuinţări stomatologice: Pentru tratarea gingivitelor şi stomatitelor: infuzie din 2 linguri frunze peste
care se toarnă 200 ml apă clocotită; se lasă acoperit vasul 15-20 minute, se strecoară şi se face gargară de mai
multe ori pe zi.
Contraindicaţii: nu se cunosc.