„A iubi nu înseamnă a ne privi unul

pe celălalt, ci a privi amândoi în aceeași

direcție„, credea Antoine de Saint
Exupery. Iubirea este una dintre temele
preferate de toate artele, de-a lungul
timpurilor, în toate societăţile.
 Portretizarea îndrăgostiţilor oferă o
fascinantă incursiune în diversele culturi ale
lumii şi reflectă, printr-un șuvoi de cuvinte,
nuanţe, lumini şi culori, modul în care a
evoluat percepţia sa în timp. Timidă sau
pasională, mitologică, istorică, clasică sau
suprarealistă, iubirea este dintotdeauna o
sursă de inspiraţie pentru artişti.
John William Waterhouse
 Doamna de Shalott era o tânără fată care trăia singură într-un castel aflat pe un rău
ce curgea spre Camelot. Ea era blestemată să nu poată trăi decât într-un mod groaznic:
putea privi lumea doar printr-o oglindă şi trebuia să ţeasă tot ceea ce vedea pe o pânză.
Aşa îşi petrecea toate zilele Doamna de Shallot. Dar într-o zi, pe drumul care ducea spre
Camelot, Doamna de Shallot îl vede pe Sir Lancelot. Izbită de frumuseţea nemaiîntâlnită a
cavalerului, fata îşi pierde capul, îi face cu mână şi se uită pe fereastră la el. Într-o clipă
pânza pe care ea o tot ţesuse zboară afară iar oglinda se sparge. „Blestemul s-a abătut
asupra mea” a murmurat disperată Doamna de Shalott. Fuge din castel, se urcă într-o
barcă şi pluteşte către Camelot, reşedinţa lui Lancelot. Moare însă înainte să ajungă la
castel iar când Sir Lancelot o vede, este izbit de frumuseţea ei şi îi organizează cele mai
scumpe funeralii posibile.
O dragoste neîmpărtăşită, un destin tragic şi un final dramatic. Este o poveste
medievală tipică pentru sursele de inspiraţie ale prerafaeliţilor. Waterhouse a ales
momnetul cheie. Fata vrea să-l mai vadă încă o dată pe Lancelot, măcar o dată, dar
presimte că sfârşitul e aproape şi că visul îi va rămâne neîmplinit
 NAIADELE
Erau nimfe ale apelor dulci și reprezentau
una din cele trei clase principale de nimfe.
Naiadele guvernau peste râuri, șuvoaie,
pâraie, izvoare, fântâni, lacuri, eleștee, puțuri
și mlaștini.
Poveștile despre Naiade pot lua forma
unora cu scop moralizator, cu sfârșituri
nefericite. Naiada Nomia s-a îndrăgostit de un
cioban chipeș, pe nume Daphnis. El i-a
răsplătit dragostea cu neloialitate, iar ea i-a
răsplătit trădarea prin orbirea lui. Naiadele
unui izvor din Bithynia s-au amorezat de Hylas
(însoțitorul lui Heracles) și l-au atras în apele
lor. Elementul moralizator nu este clar aici.
Soarta lui Hylas ar fi putut fi ori o moarte
bruscă prin înecare, ori fericirea eternă
sexuală.
John William Waterhouse
 MAITREYI
Mircea Eliade
Iubirea este cel mai puternic sentiment de care omul este capabil, o trăire care îl poate
schimba radical. Din iubire, oamenii se sacrifică pe sine, abandonează egoismul care îi
constrânge, şi se dăruiesc celor de lângă ei în mod necondiționat. Barierele sociale, etnice,
religioase, culturale şi de civilizație sunt separate de puterea iubirii care uneşte două
persoane diferite, aşa cum se întâmplă şi în cazul cuplului Maitreyi-Allan din romanul scris de
Mircea Eliade "Maitreyi".
Remarcam faptul că Mircea Eliade abordează tema iubirii în roman conform filozofiei
buddhiste: o iubire spiritualizată prin care se reface armonia cosmică. Astfel "Maitreyi"
reprezintă povestea tulburătoare a unei iubiri care se înfiripează prin etape, şi în care
personajul narator descoperă puterea revelatoare a iubirii.
Maitreyi şi Allan acumulează treptat senzații şi sentimente: "o observam şi mă lăsam
prins de privirile ei,de acea voință fluidă."
Dacă urmărim traiectoria capricioasă a iubirii dintre cei doi, putem observa
comportamentul lor în care alternează luciditatea şi tulburarea, gesturi tandre, izbucniri
neaşteptate, foarte abil camuflate.
Odată declanşată iubirea, povestea capătă o fluență delirantă. Iubirea celor doi
continuă, într-o nouă etapă, cea a logodnei secrete, săvârşită în natura exotică a Bengalului,
cu solemnitatea şi incantația vechilor poeme indiene.
 Raționalul Allan este derutat de senzualitatea fetei, care îi
spune că sufletul cunoaşte mai multe feluri de dragoste.
Îndrăgostită pentru întâia oară de un pom, apoi de tânărul care îi
aduce în dar o coroniță, pentru ca după aceea să-şi promită inima
lui Tagore, Maitreyi, îi lasă impresia lui Allan că se joacă cu
sentimentele.
Allan înțelege treptat că iubirea se conturează diferit în cele
două mentalități pe care ei le reprezintă. Europeanul are o
perspectivă egoistă asupra lumii, iar Maitreyi spritualizează totul
în jurul ei. Jocul delicat al iubirii fetei, care înțelegea atât de
profund misterele cosmice, îl vrajeşte pe englezul nedesprins cu
asemenea profunzimi. Tânărul e atras de inocența si rafinamentul
fetei, vrea să o descopere cu tot ce e fascinant în viața ei.
Observam cum protagonistul începe să renunțe la
preconcepții. Simte că nu trăieşte o dragoste banală, ci iubirea
absolută, capabilă să redimensioneze concepția sa existențială.
 Vizi Larisa

Scripcariu
Oana Echipă Ienea
Teodora

Rață
Antonia