CUM SĂ COMUNICI EFICIENT CU COPILUL TĂU!

1
 AGENDA

1. Comunicarea interpersonală.

2. Comunicarea verbală.

3. Comunicarea nonverbală și paraverbală.

4. Obstacole în calea unei comunicări

eficiente.

5. Abilități de ascultare.

6. Modalități de ameliorare a comunicării.

2
MOTTO-URI

„Loviturile mă pot răni dar

cuvintele sunt cele care
îmi fac rău cu adevărat.”

3
Mesaje cheie

 Comunicarea interpersonală include

elemente verbale, paraverbale şi non-
verbale (vizuale).

 Comunicarea interpersonală eficientă

presupune concordanţă între elementele
comunicării.

4
Mesaje cheie

 Ascultarea este o componentă esenţială în

comunicarea interpersonală.

 Cuvintele au greutate şi este important să

folosim cuvintele cu atenţie.

 Este nevoie de practică pentru a învăţa să

comunicăm eficient.
5
Comunicarea este....

mesaj

Emițător Feed-back Receptor

6
 Comunicarea verbalĂ

• Comunicarea este canalul prin care împărtăşim cu cei

din jurul nostru nevoi, dorinţe, impresii, gânduri,
sentimente, dar pentru a realiza o comunicare pozitivă
şi eficientă este necesar să folosim mesajele adecvate.

• Cum comunicăm? – emiţătorul codifică mesajele

folosind elemente verbale (cuvinte), vocale ( tonul,
inflexiunile vocii, ritmul vorbirii), vizuale (mimică,
privire, gesturi), receptorul primeşte mesajele şi le
decodifică, prioritizând şi interpretând cele trei
elemente în funcţie de propriile experienţe, credinţe,
nevoi.
Comunicarea non-verbalĂ

Limbajul Timpul Mișcările

trupului biologic corpului

Expresia Spațiul
Mișcările
facială personal și
capului
teritorial

Temperatu
Aspectul
Atingerea ra, lumina
fizic
și culoarea
8
Comunicarea începe înainte de
naŞtere...
• Până la intrarea în şcoală, copilul utilizează o vorbire mai mult
spontană. Experienţa verbală a copilului din primii 6 ani de viaţă
influenţează întreaga dezvoltare psihică a acestuia.
• În perioada şcolară mică se dezvoltă toate formele de limbaj.
• În cazul copiilor cu vârsta cuprinsă între 11 şi 14 ani, aceştia încep să
aibă propriile sentimente şi convingeri, care de regulă sunt diferite de
cele ale părinţilor.
• Comunicarea dintre părinţi şi copii trebuie să se bazeze pe respect
reciproc.
• În funcţie de relaţia dintre cei implicaţi, într-un proces de comunicare
distingem:
 Primul nivel – se comunică fapte
 al II-lea nivel – se comunică gânduri, idei
 al III-lea nivel – se comunică sentimente
 al IV – lea nivel - se comunică valori
 Comunicarea paraverbalĂ – aspectele de expresie
sonorĂ ale vocii umane

Tonul vocii – vocea cu tonalităţi înalte este ascuţită sau stridentă, iar vocea
cu tonalităţi joase este groasă şi aspră.
 Volumul vocii – poate fi mai uşor de controlat decât tonalitatea
 Dicţia - modul în care pronunţăm cuvintele
 Accentul – depinde de obicei de regiunea geografică
 Timbrul vocii – poate trăda atitudinile şi emoţiile persoanei care vorbeşte
şi indică fapul că suntem fericiţi, furioşi, trişti, ironici, indiferenţi, etc.
 Ritmul vorbirii – poate influenţa mesajul prin faptul că un ritm rapid
semnifică o urgenţă sau poate să îl facă neînţeles.
 Pauzele – trebuiesc folosite adecvat

10
Obstacole În calea unei comunicĂri eficiente

11
 Obstacole În calea unei
comunicĂri eficiente
1. Exagerare sau diminuare – tendinţa de a exagera este proprie,în special,
mamelor, în vreme ce taţii sunt tentaţi să diminueze lucrurile.
2. Supergeneralizarea – tendinţa de a evidenţia o singură trăsătură negativă, ca
fiind reprezentativă pentru întreaga activitate a copilului.
3. Gândirea de tipul “totul sau nimic” – deseori părinţii văd lucrurile doar în “alb” şi
“negru” şi când copiii nu reuşesc să îşi atingă scopurile integral, părinţii sunt tentaţi
să califice aceasta drept un eşec total.
4. Negarea pozitivismului – părinţii au obiceiul de a cataloga experienţele
copilăroase ale copiilor drept “neserioase”.
5. Desconsiderarea viziunii infantile – tendinţa de ignorare a opiniei copilului.
6. Saltul direct spre concluzii – interpretări pripite
7. Filtrul mintal – selectarea unui singur detaliu şi insistarea exclusivă asupra lui.
8. Raţionamentul afectiv – emoţiile negative reflectă în mod sigur lucrurile aşa cum
sunt (“Dacă simt aşa, înseamnă că este adevărat”).
9. Afirmaţiile categorice – încercarea părinţilor de a se automotiva cu “trebuie” şi
“nu trebuie” şi de a-şi motiva copiii în direcţia respectivă.
REȚETA PENTRU O AUDIERE BUNĂ

 Hotărâți-vă să ascultați!

 Faceți-vă timp să ascultați.

 Folosiți un limbaj corporal care arată

că ascultați

 Permiteți vorbitorului să își exprime

sentimentele, indiferent care sunt
acestea.
13
AbilitĂȚi de ascultare

ASCULTAREA PASIVĂ ASCULTAREA ACTIVĂ

( TACUTĂ)

Stabiliți un contact vizual. Rezumarea, parafrazarea,

reflectarea.

Folosiți un limbaj corporal Verificarea sentimentelor.

deschis.

Fiți atent. Punerea unor întrebări

prietenoase.

Fiți receptiv și sensibil într-un Evitarea de a învinui, critica,

mod adecvat. moraliza, sfătui, judeca,
ridiculiza. 14
 Mesajul “eu”
Prin intermediul mesajelor
„Eu”, ne învățăm copiii să
identifice și să vorbească
despre sentimente.

Când ne aud folosind

mesajele „Eu”, ei învață că
există metode de a vorbi
despre lucrurile care ne
supără fără a învinovăți, a
critica sau a genera o
ceartă.

Aceste mesaje pot înlocui

mesajele de tip “tu” care
dau sentimentul unei
acuze, unui atac, al
manipulării şi pedepsirii. 15
VĂ MULȚUMESC!

16