SPECIALIZAREA IMMA

Grupa: 3751
Anul II-MASTER

  PROIECT EUROPEAN
Hodorogea Ionela
Nitoi Alexandra
Patachi Ibolya
Fondul european pentru pescuit și afaceri
maritime (FEPAM)

Cuprins
1.Politica comună în domeniul pescuitului (PCP)
 1.1 Obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului
 1.2 Beneficiarii fondurilor europene
 2. Gestionarea pescuitului
 2.1 Planuri multianuale
 2.2 Aruncarea înapoi în mare a capturilor nedorite și obligația de debarcare
 3. Sistemul de control al pescuitului în UE
 3.1 Domeniul de aplicare a sistemului de control
 3.2 Încălcări ale legislației și sancțiuni
 4.Pescuitul ilegal
 5.Acvacultura
 5.1Acvacultura in cifre
 6.International
 6.1Acorduri bilaterale
 6.2Acorduri multilaterale
 6.3Regional
 7.Organizarea pietelor
 8.Controlul acordarii ajutoarelor de stat
 9.Fondul European pentru pescuit si afaceri maritime
Introducere

 Comisia Europeana si-a exprimat satisfactia cu privire la votul

Parlamentului European cu privire la Fondul european pentru
pescuit si afaceri maritime (FEPAM), pentru perioada 2014 –
2020.
 Comisia isi exprima satisfactia ca Parlamentul European a
respins ajutoarele de stat pentru construirea de nave si ca au
fost stabilite limite clare privind sumele pe care statele membre
le pot acorda ca finantare publica pentru flote.
Fondul european pentru pescuit si afaceri
maritime (FEPAM) va sprijini punerea in aplicare a
recentei adoptatei reforme a politici comune in
domeniu pescuitului (PCP), in particular refacerea
stocurilor de peste, reducerea impactului
pescuitului asupra mediului marin si eliminarea
progresiva a practicilor de aruncare in mare a
capturilor, care genereaza risipa. Fondul va
investi mai mult in pescuitul la scara mica si in
acvacultura ca surse de crestere in viitor si va
sprijini imbunatatirea colectarii datelor
referitoare la pescuit, pentru a permite adoptarea
deciziilor pe baza unor dovezi solide. Fondul va
creste, de asemenea, sprijinul UE pentru
programele de control in domeniul pescuitului,
pentru a crea conditiile necesare ca normele
privind pescuitul responsabil si sustenabil sa fie
Politica comună în domeniul
pescuitului (PCP)
 Politica comună în domeniul pescuitului (PCP) este un set de
reguli pentru gestionarea flotelor europene de pescuit și pentru
conservarea stocurilor de pește. Menită să gestioneze resurse
comune, aceasta le oferă tuturor flotelor europene de pescuit
 acces egal la apele UE și la zonele de pescuit și le permite
pescarilor să concureze în mod echitabil.
 Chiar dacă stocurile pot fi în general reînnoite, ele sunt limitate.
În prezent, unele sunt pescuite excesiv. Ca urmare, statele
membre ale UE au luat măsuri pentru a garanta că activitățile
de pescuit din Europa sunt durabile, fără să pericliteze stocurile
de pește și productivitatea sectorului pe termen lung.
 Politica comună în domeniul pescuitului (PCP) a fost introdusă în
anii 1970 și a cunoscut actualizări succesive, cea mai recentă
intrând în vigoare la 1 ianuarie 2014.
Obiectivele politicii comune în
domeniul pescuitului
 Politica comună în domeniul pescuitului (PCP) are scopul de a se
asigura că pescuitul și acvacultura sunt sustenabile din punct de
vedere ecologic, economic și social și că furnizează alimente
sănătoase pentru cetățenii UE. De asemenea, își propune să
susțină un sector dinamic al pescuitului și să asigure un nivel de
trai decent pentru comunitățile de pescari.[2]
Beneficiarii fondurilor europene.

 Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) și

predecesorii săi, Instrumentul financiar pentru orientarea
pescuitului (IFOP) și Fondul european pentru pescuit (FEP), sunt
gestionate de autoritățile naționale în cadrul sistemului de
„gestionare repartizată”. În fiecare an, țările care primesc astfel
de fonduri au fost obligate să publice informații relevante pe
paginile lor de internet, inclusiv informații privind persoanele
fizice care beneficiază de fonduri. [3]
Gestionarea pescuitului

 Este în interesul tuturor să avem un sistem de gestionare a

pescuitului care:
 să mențină capacitatea reproductivă a rezervelor, astfel încât să
se asigure o producție ridicată pe termen lung
 să creeze condițiile necesare pentru creșterea profitabilității
sectorului
 să distribuie în mod echitabil posibilitățile de pescuit
 să conserve resursele marine. 
 Obiectivul principal al gestionării pescuitului în cadrul politicii
comune în domeniul pescuitului (PCP) este acela de a asigura o
producție ridicată pe termen lung pentru toate stocurile până în
2015, acolo unde este posibil și cel târziu până în 2020. Este
vorba despre așa-numitul randament durabil maxim.
Gestionarea pescuitului poate lua forma
controlului intrărilor, a controlului ieșirilor
sau poate reprezenta o combinație a celor
două. Controlul intrărilor include:
-norme privind accesul la ape , pentru a
controla ce vase au acces în diferite zone
-controale ale efortului de pescuit , pentru
a limita capacitatea de pescuit și utilizarea
navelor
-măsuri tehnice , pentru a reglementa
utilizarea uneltelor de pescuit și pentru a
stabili unde și când se poate pescui. [4]
Planuri multianuale

Planurile multianuale stabilesc obiective exacte

cu privire la gestionarea durabilă a anumitor
stocuri de peşte, indicând, în acelaşi timp,
modalităţile prin care acestea pot fi atinse. Scopul
lor este să menţină exploatarea piscicolă la un
nivel care să permită un randament maxim pe
termen lung (concept cunoscut sub numele de
„randament maxim durabil”) şi refacerea
stocurilor supraexploatate. [5]
 Aruncarea înapoi în mare a
capturilor nedorite și obligația de
debarcare
Echipajele navelor aruncă înapoi în mare capturile
nedorite, vii sau moarte, dacă peștii sunt prea mici, dacă
operatorul nu mai dispune de cote sau dacă există
anumite reguli privind compoziția capturii. Întrucât
această practică risipește resurse, noua PCP o interzice
prin introducerea obligației de debarcare .  Modificarea
va stimula utilizarea de unelte de pescuit mai selective și
va facilita colectarea unor date mai fiabile privind
capturile. Pentru a le permite pescarilor să se adapteze la
schimbare, obligația de debarcare va fi introdusă treptat,
între 2015 și 2019, pentru toate activitățile de pescuit
comercial (vizând specii supuse TAC-urilor sau pești sub
dimensiunile minime) din apele europene. [6]
Sistemul de control al pescuitului
în UE

 Pentru a asigura respectarea normelor politicii comune în

domeniul pescuitului, s-a înfiinţat un sistem de control care:
 să garanteze respectarea cantităţilor maxime de peşte capturat
 să colecteze datele necesare pentru gestionarea posibilităţilor
de pescuit
 să clarifice rolul Comisiei şi pe cel al statelor membre
 să garanteze aplicarea uniformă a normelor - sancţiunile
aplicate pescarilor trebuie să fie armonizate peste tot în Europa
 să garanteze trasabilitatea produselor din pescuit, permiţând
urmărirea şi controlul acestora de-a lungul lanţului de
aprovizionare - de la pescar la consumator.[7]
Domeniul de aplicare a
sistemului de control
 Deşi controalele pe mare nu au fost eliminate,
în prezent verificările se efectuează mai ales:
 în porturile în care peştele este debarcat sau
transbordat
 în timpul transportului
 în fabricile de prelucrare a peştelui
 în pieţele de desfacere.[8]
 Încălcări ale legislației și
sancțiuni
De la 1 ianuarie 2012, toate țările din UE trebuie să fi
introdus un sistem de puncte de penalizare pentru
încălcările grave ale legislației. În baza acestuia,
autoritățile naționale trebuie:
 să evalueze pretinsele infracțiuni comise de navele aflate
sub pavilionul propriu, folosind definițiile standard
propuse de UE
 să impună un număr predefinit de puncte de penalizare
navelor implicate în infracțiuni grave (punctele se
înregistrează în registrul național al infracțiunilor comise
la adresa normelor privind pescuitul)
 să suspende licența unei nave pe o perioadă de 2, 4, 8
sau 12 luni, în cazul în care aceasta a acumulat numărul
predefinit de puncte de penalizare pe parcursul a trei ani.
[9]
Pescuitul ilegal

 Pescuitul ilegal, nedeclarat şi nereglementat (INN) epuizează

stocurile de peşte, distruge habitatele marine, denaturează
concurenţa şi dezavantajează pescarii cinstiţi şi comunităţile
costiere (mai ales pe cele din ţările în curs de dezvoltare).
UE depune eforturi majore pentru a acoperi lacunele care permit
activitatea operatorilor ilegali. Astfel:
 Regulamentul UE pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea
pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) a intrat în
vigoare la 1 ianuarie 2010. Comisia colaborează strâns cu toate
părțile interesate pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a
Regulamentului INN.
 Doar produsele marine validate ca fiind pescuite legal de către
statul exportator sau de pavilion competent pot fi importate în
UE sau exportate de pe teritoriul acesteia.[10]
-O listă a navelor de pescuit INN este
publicată periodic, în baza datelor privind
navele de pescuit INN identificate de
Organizaţiile regionale de gestionare a
pescuitului.
-În același timp, Regulamentul INN
prevede posibilitatea de a trece pe o listă
neagră statele care ignoră problema
pescuitului ilegal.
-Operatorilor UE care pescuiesc
ilegal oriunde în lume, sub orice pavilion, li
se pot aplica sancţiuni severe,
proporţionale cu valoarea economică a
capturii lor, ceea ce va anula orice profit.
1.Regulamentul (CE) NR.
1005/2008 al Consiliului din 29
septembrie 2008 de instituire a unui
sistem comunitar pentru prevenirea,
descurajarea și eliminarea pescuitului
ilegal, nedeclarat și nereglementat
(Regulamentul INN)
2.Regulamentul (CE) nr. 1010/2009 al
Comisiei din 22 octombrie 2009 de
stabilire a normelor de aplicare a
Regulamentului (CE) nr. 1005/2008 al
 1.Regulamentul (CE) NR.
mai 1005/2008
Pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) constituie una dintre cele
grave amenințări la adresa exploatării durabile a resurselor acvatice vii și
pune în pericol înseși bazele politicii comune în domeniul pescuitului și
eforturile internaționale de a promova o mai bună gestionare a oceanelor. De
asemenea, INN reprezintă o amenințare importantă la adresa biodiversității,
care trebuie abordată în conformitate cu obiectivele prevăzute în Comunicarea
Comisiei
FAO –a Oprirea
adoptatpierderii biodiversității
în 2001 un până înde
Plan internațional 2010 și ulterior.
acțiune privind prevenirea,
descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat,
acest plan fiind aprobat de Comunitate. În plus, organizațiile regionale de
gestionare a pescuitului, cu sprijinul activ al Comunității, au stabilit o
multitudine
În de măsuri
conformitate destinate combaterii
cu angajamentele pescuitului
sale internaționale și ilegal,
avândnedeclarat
în vedere
și nereglementat.
dimensiunea și caracterul urgent al problemei, Comunitatea ar trebui să
intensifice în mod substanțial acțiunile sale împotriva pescuitului INN și să
adopte noi măsuri de reglementare destinate acoperirii tuturor aspectelor
acestui fenomen.
Regulamentul (CE) nr. 1010/2009
 Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 prevede adoptarea unor norme și
măsuri detaliate de punere în aplicare a dispozițiilor pe care le
stabilește.
 În conformitate cu articolul 6 alineatul (3) și articolul 16 alineatul (1)
din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, perioada de trei zile lucrătoare
stabilită pentru notificarea prealabilă a debarcărilor sau a
transbordărilor în port și pentru prezentarea certificatelor de captură
înaintea momentului estimat al sosirii produselor pescărești la locul
de intrare pe teritoriul Comunității poate fi modificată în funcție de
anumiți factori. Acești factori includ: tipul de produs pescăresc,
distanța dintre zona de pescuit, locurile de debarcare și porturile în
care sunt înmatriculate sau înregistrate navele respective; distanța
până la locul de intrare pe teritoriul Comunității; mijlocul de
transport utilizat. Pentru produsele pescărești proaspete și pentru
loturile care sosesc pe cale aeriană, rutieră sau feroviară este
necesară o perioadă de timp mai scurtă de trei zile lucrătoare.
Acvacultura
 Creșterea peștilor și a crustaceelor și cultivarea plantelor
acvatice reprezintă unul dintre sectoarele producției alimentare
cu cea mai rapidă dezvoltare, furnizând aproape jumătate din
cantitățile de pește consumate în întreaga lume.[11]
 La nivel european, acvacultura furnizează aproape 20% din
producția de pește și oferă locuri de muncă pentru aproximativ 85
000 de persoane. Majoritatea actorilor din sector sunt IMM-uri sau
microîntreprinderi din zone rurale și de coastă. Acvacultura
europeană este renumită pentru calitatea și sustenabilitatea sa,
precum și pentru standardele stricte de siguranță pe care le aplică.
 Din anul 2000, producția a rămas mai mult sau mai puțin constantă
în UE, în timp ce la nivel global a crescut cu circa 7% pe an.
 Comisia Europeană dorește să dea un nou impuls acvaculturii
prin reforma politicii comune în domeniul pescuitului. În acest sens,
a publicat în 2013 o serie de orientări strategice referitoare la
prioritățile și obiectivele generale comune la nivel european. În
urma unei consultări cu toate părțile interesate relevante, au fost
identificate patru domenii prioritare de acțiune:
-reducerea poverii administrative
-îmbunătățirea accesului la spațiu și
apă
-creșterea competitivității
-valorificarea avantajelor competitive
pe care ni le oferă standardele
ridicate de calitate, sănătate și
mediu.
Acvacultura în cifre[12]
International
Pescuitul în afara UE
 Mai mult de un sfert din captura vaselor europene de pescuit
provine din afara apelor teritoriale ale UE. În perioada 2004-2006,
aproximativ 8% din această captură a fost obţinută în
baza acordurilor de pescuitîncheiate cu ţări din afara UE, în vreme
ce 20% a provenit din apele internaţionale, în special din regiuni
gestionate de organizaţii regionale de gestionare a pescuitului.
 Fiind o putere majoră în domeniul pescuitului şi, totodată, cea
mai importantă piaţă unică a produselor din pescuit, UE joacă un
rol semnificativ în ameliorarea procesului de gestionare a acestui
sector, prin intermediul unor organizaţii internaţionale. Aceasta
presupune elaborarea şi punerea în aplicare a politicii privind
gestionarea pescuitului şi, în general, a dreptului maritim. UE
colaborează îndeaproape cu partenerii săi internaţionali în cadrul
sistemului Organizaţiei Naţiunilor Unite, inclusiv cu Organizaţia
pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), dar şi în cadrul altor
organisme internaţionale, precum Organizaţia pentru Cooperare
şi Dezvoltare Economică (OCDE).[13]
 Acorduri bilaterale cu ţări din
afara UE
Acordurile de pescuit dintre UE şi ţările terţe sunt de două
tipuri:
 acorduri de parteneriat în domeniul pescuitului – UE oferă sprijin
tehnic şi financiar, primind în schimb drepturi de pescuit (în
general, acestea sunt încheiate cu partenerii sudici)
 aşa-numitele „acorduri nordice” – stocurile comune sunt
gestionate în comun (încheiate cu Norvegia, Islanda şi Insulele
Feroe).[14]
Aceste acorduri vizează, în acelaşi
timp, conservarea
resurselor şi sustenabilitatea mediului şi
garantează faptul că toate navele UE sunt
supuse aceloraşi norme privind controlul şi
transparenţa.
Potrivit acestor acorduri, UE le plăteşte
ţărilor partenere o contribuţie financiară
formată din două componente distincte:
drepturi de acces la zona economică
exclusivă
sprijin financiar „sectorial”.[14]
Acordurile nordice
Activităţile de pescuit derulate de UE
în Marea Nordului şi în nord-estul
Oceanului Atlantic sunt strâns legate
de cele ale ţărilor vecine - Norvegia,
Islanda şi Insulele Feroe. Întrucât
multe din stocurile de peşte sunt
comune, este normal ca cele patru
părţi să îşi coordoneze activităţile,
mai ales în condiţiile în care nu toate
flotele sunt neapărat interesate de
aceleaşi specii.[14]
Acorduri multilaterale
 În 2007, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluţia 61/105
privind pescuitul durabil.
 UE a devenit şi membru al altor acorduri şi convenţii
internaţionale referitoare la sectorul pescuitului. La summitul
mondial privind dezvoltarea durabilă din 2002, a semnat
angajamentul de a reduce până în 2015 efortul de pescuit, până
la un nivel care să poată permite obţinerea unei producţii
maxime pe termen lung (randamentul maxim durabil) şi de a
include conceptul de ecosistem în gestionarea pescuitului. De
asemenea, UE a semnat Convenţia privind diversitatea biologică
şi Convenţia privind comerţul internaţional cu specii ale faunei
şi florei sălbatice pe cale de dispariţie (CITES).[15]
Organizaţii regionale de
gestionare a pescuitului (ORGP-
uri)
 Organizaţiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP-urile) sunt
organisme internaţionale create de statele interesate de pescuitul într-o
anumită zonă sau de exploatarea anumitor specii. O parte dintre ele
gestionează totalitatea stocurilor de peşte din zona respectivă, în timp
ce altele se axează pe speciile migratoare (mai ales tonul), care acoperă
arii vaste.[16]
Bibliografie :
[1] https://www.gazetadeagricultura.info/animale/pesti/603-
pescuit/15025-acord-privind-fondul-european-pentru-pescuit-si-
afaceri-maritime.html
[2] https://ec.europa.eu/fisheries/cfp_ro
[3]https://ec.europa.eu/fisheries/contracts_and_funding/the_europe
an_transparency_initiative_ro
[4] https://ec.europa.eu/fisheries/cfp/fishing_rules_ro
[5]
https://ec.europa.eu/fisheries/cfp/fishing_rules/multi_annual_plans_
ro
[6] https://ec.europa.eu/fisheries/cfp/fishing_rules/discards_ro
[7] https://ec.europa.eu/fisheries/cfp/control_ro
[8]
https://ec.europa.eu/fisheries/cfp/control/scope_of_the_control_syst
em_ro
[9]
https://ec.europa.eu/fisheries/cfp/control/infringements_sanctions_
ro
[10] https://ec.europa.eu/fisheries/cfp/illegal_fishing_ro
[11] https://ec.europa.eu/fisheries/cfp/aquaculture_ro
VA MULTUMIM PENTRU ATENTIE!