Dr.

Cristina Skrypnyk
 Definiţie clinică

 Sindromul Williams Beuren este

o boală genetică cromozomială
rară caracterizată prin

- trăsături faciale distincte,

- retard mintal moderat,
- profil cognitiv particular,
- anomalii cardiovasculare
- valori crescute ale calciului in
sange (hipercalcemie) şi/sau in
urina (hipercalciurie).
Frecvenţa bolii

 Sindromul Williams are o frecvenţă de 1:7500 de nou născuţi

şi s-a identificat la ambele sexe şi la toate rasele.
Aspecte genetice

 Absenta unei regiuni din cromozomul 7

(microdeleţia 7q11.23) este responsabilă de
95% din cazuri.
 Simptomatologia sindromului este atribuită
unora din cele 25 de gene din intervalul deletat
 ELN- gena pentru elastină –este asociată cu
anomaliile conjunctive şi cardiovasculare
tipice sindromului= stenoza aortică
supravalvulara, stenoza pulmonară
Aspecte genetice
corelatia genotip fenotip pentru genele din regiunea critica 7q11.23

Gena Fenotip/ Funcţie

 ELN anomaliile ţesutului conjunctiv
anomaliile cardiovasculare
 LIMK1 deficitul vizual spaţial şi defectele cognitive
 GTF2I deficienţele IQ
 CYLN2 manifestări neurologice
 RFC2 elongarea ADN
 STX1A eliberarea neurotransmiţătorilor
Semne clinice

 statura mică
 faciesul particular, cu aspect de spiriduş
 iris stelat
 buze groase, dinţi mici şi spaţiaţi
 hipertensiune arterială sistemică
 stenoză aortică supravalvulară
 stenoză pulmonară, stenoză de arteră renală
 voce aspră, groasă
 IQ mediu 56, comportament foarte sociabil
 hiperacuzie
 hipercalcemie, hipercalciurie
 infectii urinare, reflux vezico ureteral, nefrocalcinoza
 hipotiroidism, pubertate precoce
Semne clinice

 faciesul particular, cu aspect de

spiriduş
-frunte lată cu îngustare bitemporală
-proeminenta ariei periorbitale,
-epicant, strabism, iris stelat, anomalii ale
vaselor retiniene
-punte nazală deprimată, nas scurt, vârf
nazal rotund, narine anteversate
- hipoplazie malară, filtrum lung
- copii mici au obrajii bucălaţi şi mici, adulţii
au un facies lung
- buze groase, gură largă, malocluzie,
-dinţi spaţiaţi, hipodonţie, microdonţie
 Stabilirea diagnosticului.
Metode de diagnostic

 Diagnosticul clinic pozitiv este

susţinut de o evaluare
multidisciplinară
(genetician, cardiolog, oftalmolog,
oto-rino-laringolog, neurolog,
psiholog)
şi trebuie confirmat de teste genetice:
cariotip, pentru identifcarea
rearanjamentelor cromozomiale care
pot include regiunea 7q11.23,
testul FISH-> cu sonde ADN pentru
regiunea critică deletată care include
genele ELN->, LIMK1.
Diagnostic diferential al Sindromului Williams

Sindromul Noonan
Deleţia 22q11.2
Smith Magenis
Sindrom Kabuki
Sindrom alcoolic fetal
Stenoza aortică supravalvulară izolată
Cutix laxa cu ereditate autozomal dominantă
Sfat genetic

 În marea majoritate a cazurilor părinţii nu sunt afectaţi iar în absenţa

semnelor clinice testarea FISH a acestora nu este necesară.

 Părinţii sănătoşi au un risc de recurenţă mai mic de 5%.

 Pacienţii cu WBS au un risc de 50% de a avea descendenţi afectaţi.

 Diagnostic prenatal

 Testul prenatal FISH pentru regiunea

cromozomiala 7q11.23 se poate
efectua la 12 săptămâni de gestaţie
prin puncţia vilozităţilor coriale sau
la 16-18 săptămâni prin
amniocenteză.

 Testarea prenatala trebuie

considerata pentru o noua sarcina a
unui cuplu cu un copil afectat de
sindrom Williams.
Evoluţie şi prognostic

 Marea majoritate a pacientilor cu sindrom Williams evolueaza favorabil,

complicaţiile caracteristice fiind secundare afectării cardiovasculare.

 Hipercalcemia poate contribui la iritabilitate, starea de vomă, constipaţie şi

crampe musculare, poate apare la orice vârstă şi ca urmare urmărirea nivelului
seric şi urinar al calciului trebuie făcută la fiecare doi ani.

 Adulţii trebuie evaluaţi în vederea unui posibil prolaps de valvă mitrală,

insuficienţă aortică, stenoză arteriale şi trataţi corespunzător.

 Atenţie şi monitorizare necesită deficitul auditiv,si se impune o evaluare

periodica endocrinologica, acesti pacienti putand dezvolta hipotiroidism si
diabet zaharat.
Posibilităţi de tratament, îngrijire şi urmărire

 Monitorizarea cardiovasculară anuală este absolut necesară deoarece

stenozele se pot agrava, necesitând intervenţia chirurgicală în special
pentru stenoza aortică şi cea renală.

 Aceşti pacienţi pot dezvolta complicaţii secundar anesteziei, inclusiv

moarte subită.

 Hipertensiunea răspunde bine la tratamentul medicamentos, iar

tensiunea arterială trebuie monitorizată comparativ la ambele braţe cel
puţin o dată pe an.
Posibilităţi de tratament, îngrijire şi urmărire

 Preparatele multivitaminice prescrise în pediatrie conţin vitamina

D şi nu se indică a fi administrate copiiilor cu sindrom Williams.

 Strabismul trebuie corectat cu ochelari adecvaţi sau chiar

chirurgical.

 Medicaţia psihotropă poate avea efecte benefice pentru deficitul de

atenţie.

 Evaluarea psihologică şi terapia psihiatrică pentru asistarea

deficienţelor cognitive şi comportamentale trebuie individualizate
pentru fiecare pacient.
Viaţa cotidiană

 Marea majoritate a pacienţilor cu

sindrom Williams au o inserţie
socială bună.

 Ei pot fi implicaţi în activităţi

diverse dar necesită totuşi
supraveghere din partea
părinţilor, nefiind capabili de o
viaţă complet independentă.
Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate

1. Sindromul Williams este :

a. o boală moştenită din familie
b. o boală a copilăriei
c. o boală genetică rară
d. o boală cauzată de modificări ale cromozomului 7q11.23

2. Modificările genetice din Sindromul Williams:

a. regiunea cromozomială răspunzătoare nu se cunoaşte
b. 95% din pacienti au o deleţie a cromozomului 7q11.23
c. pot fi vizibile la miscroscop
d. deleţia genei ELN pentru elastină este responsabilă de anomaliile
cardiovasculare
Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate

3. Fenotipul Sindromului
a. deficientele vizuale sunt atribuite genei LIMK1
b. manifestarile cardiovasculare si conjunctive sunt atribuite genei ELN
c. hipocalcemia neonatala ridica suspiciunea de sindrom Williams
d. faciesul de spiridus confirma diagnosticul de sindrom Williams

4. Testul FISH pentru regiunea 7q11.23:

a. se indica la orice pacient cu anomalii cardiovasculare
b. se indica la pacientii cu stenoza aortica supravalvulara
c. testul FISH negativ exclude diagnosticul de sindrom Williams
d. permite diagnosticul prenatal al sindromului Williams
Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate

5. Semnele clinice ale sindromului Williams sunt:

a. întârziere în dezvoltarea intrauterină şi postnatală
b. hipotonie neonatală
c. hipertensiune arterială sistemică
d. hipocalcemie

6. Pacienţii cu sindrom Williams:

a. necesită control cardiovascular regulat
b. necesită administrarea de calciu si vitamina D pentru profilaxia rahitismului
c. pot avea o viaţă total independentă
d. necesită control ORL si oftalmologic
Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate

7. Părinţii unui copil cu sindrom Williams:

a. sunt sănătoşi
b. vor avea cu certitudine numai copii cu sindrom Williams
c. diagnosticul prenatal este inutil la o viitoare sarcină
d. au un risc sub 5% pentru un alt copil afectat cu acelaşi sindrom

8. Pacienţii cu sindrom Williams:

a. nu au risc anestezic mai crescut decât populaţia generală
b. pot ajunge la vârsta adultă
c. sunt insensibili la sunete puternice
d. pot avea o pubertate precoce
Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate

9. Sfatul genetic in sindromul Williams:

a. se acorda de medicul genetican
b. se acorda de medicul de familie
c. necesita un diagnostic clinic de certitudine
d. nu necesita cariotipul si testul FISH

10. Pacienţii cu sindrom Williams:

a. necesita monitorizarea regulata a tensiunii arteriale comparativ la ambele
brate
b. nefrocalcinoza nu impune corectie terapeutica
c. constipatia, iritabilitatea si crampele musculare impun evaluarea calcemiei
d. otitele recurente nu se pot trata
Răspunsuri corecte
1. c, d 6. a, d
2. b, d 7. a,d
3. a, b 8. b, d
4. a,d 9. a, c
5. a, c 10. a, c