ANALIZA DISCURSULUI PUBLIC

Cursurile 3-4 (26 octombrie, 2

noiembrie 2016)

Limbajul politic – caracterizare

generală. Tipologia discursului
politic
Discursul public
• performat în spaţiul public (vs. privat)
• de interes larg
• reflectă şi formează opinia publică

[în funcţie de obiect şi /sau actori]

Discurs politic – al instituţiilor, actorilor

[în funcţie de spaţiul de comunicare]

Discurs jurnalistic - în mass-media
Discurs al indivizilor, al cetăţenilor – azi, foarte vizibil în
internet (asociaţii civice, manifestaţii, petiţii etc.)

- interferenţe:
Discurs publicitar
Discurs juridic
Discurs religios
Limbaj, discurs, politică
1. Limbaj, discurs, politică
2. Caracteristici ale discursului politic
Caracterul intrinsec argumentativ/persuasiv al DP
Relaţia cu ideologia
Caracterul instituţional
Apelul la implicit
Eufemizarea
Accesibilitatea şi clişeizarea
Lexicul evaluativ; cuvintele-embleme
3. Tipuri de discurs politic
4. Direcţii de cercetare
Anexa – limbajul politic românesc
1. Limbaj, discurs, politică
• Discurs politic = totalitatea formelor de comunicare
(verbală) din sfera politicii
„practici discursive” – alcătuiesc realitatea socială
(Foucault)

• Politica – activitate de limbaj: dezbatere, deliberare,

negociere, apel, îndemn etc.
- nu numai limbaj: acţiune politică
Edelman (1985: 10): „political language is political reality”.
Bayley (2005) “politics and language are inextricably
linked”; “Politics is one of those spheres of institutional
life in which language is largely, although not exclusively,
constitutive of its actions”
- risc de devalorizare
- risc al relativismului extrem

• Politica: competiţie pentru putere, dominaţie vs. artă a

negocierii între interese divergente şi a guvernării

• Limbaj politic
- inventar de trăsături stabile
Funcţii dominante; situaţia de comunicare
prototipică
• - funcţia conativă (persuasivă): vizează să modifice
opinia sau /şi să determine acţiunea unui destinatar
(grup)
• - emiţătorul = reprezentantul unui grup (> preferinţa
pentru persoana I plural: noi)
• - destinatarul – foarte larg
• - nu este un stil foarte individualizat din punct de vedere
lingvistic: este totuşi definit prin domeniu (politica – o
activitate de limbaj)
• Limbajul politic nu are, din perspectiva stilisticii funcţionale, o
individualitate clar marcată: se identifică în bună măsură cu
limbajul standard, seamănă foarte mult cu limbajul jurnalistic –
care îl preia, dar îl şi influenţează –, utilizează un inventar de
termeni specifici, dar nu o terminologie riguroasă, interferează cu
limbajul juridic (mai ales în activitatea parlamentară) şi cu cel
administrativ (în guvernare, în administraţie). Greu de definit
printr-o listă de trăsături pur lingvistice (lexicale şi
morfosintactice), limbajul politic este totuşi uşor de identificat prin
raportare la domeniul de utilizare şi la situaţia de comunicare, care
determină asocierea unui vocabular specific cu o serie de strategii
discursive.
• Situaţia comunicativă prototipică presupune un locutor
individualizat, dar care nu vorbeşte în nume propriu, ci ca
reprezentant al unui grup şi care se adresează unui public cât mai
larg. Între funcţiile limbajului, funcţia conativă este cu siguranţă
decisivă.
2. Caracteristici ale discursului politic
2.1. Caracterul intrinsec
argumentativ/persuasiv al DP
• modificarea opiniilor, a atitudinilor > acţiune
• argumentare / persuasiune
• mijloace raţionale + emoţionale

• persuasiune / manipulare (distorsiune, duplicitate,

propagandă, minciună)
• Sălăvăstru 1999: caracter imperativ
caracter polemic
Caracter conflictual. Violenţa.
• dificultatea studierii obiective

Soluţii:
• contextualizare
• neutralitate a tonului
• multiplicarea punctelor de vedere
2.2. Relaţia cu ideologia
• - mai multe accepţii ale ideologiei (sens restrâns, sens
larg)
- evaluare negativă sau neutră.
- - avantaje şi dezavantaje

• -utilizarea curentă: negativă, polemică (ideologia ca

sistem articulat, simplificator, impus prin propagandă
şi/sau prin forţă)
• - conceptul neutru şi descriptiv (ideologia ca ansamblu
de idei, opinii, valori din sfera politică; concepţie,
viziune asupra realităţii sociale şi politice).
• set de idei şi credinţe relativ stabile, împărtăşite de anumite grupuri
sociale (excluzându-se deci opiniile strict individuale), care
acţionează în domeniul social şi politic şi au un caracter explicit,
articulat (dar nu neapărat logic şi coerent).

În anumite momente istorice şi contexte politice, ideologia se

consolidează şi se rigidizează, devenind în mod programatic obiect al
propagandei şi al îndoctrinării.

„The concept of ideology is often used in the media and the social
sciences, but it is notoriously vague. Its everyday usage is largerly
negative, and typically refers to the rigid, misguided, or partisan
ideas of others: we have the truth, and they have ideologies” - T. A.
van Dijk, “Politics, ideology and discourse”, în Keith Brown (ed.),
Encyclopedia of Language and Linguistics, ed. a II-a, Oxford,
Elsevier, 2005, p. 728.
Relaţia limbaj-gândire
ipoteza Sapir-Whorf (principiul relativităţii
lingvistice)

• limbajul influenţează gândirea

• diferenţele de limbaj > diferenţe în gândire
•  prin influenţarea limbajului – influenţarea gândirii +
a comportamentului

• - gândirea – total dependentă de limbaj?

• - e posibilă condiţionarea/modificarea gândirii prin
modificarea limbajului?
Edward Sapir (1884 – 1939),
Benjamin Lee Whorf (1897-1941)
argumente contra:

• universaliile cognitive
• traducerea
• creativitatea
George Orwell 1903 – 1950)

Nineteen Eighty-Four (1949)

• - Newspeak, Doublethink
• Ministry of Truth (Minitrue),
thoughtcrime
• Ministry of Peace (Minipax)
• Ministry of Love (Miniluv)
• - anexa: principiile de alcătuire a
“Nouvorbei”

Politics and the English Language

(1946)
• - metafore clişeizate – cuvinte lungi –
cuvinte inutile – pasivul – jargonul
ştiinţific
N. Chomsky

• “problema orwelliană a limbajului” = cum putem

şti atât de puţin când avem atâtea dovezi –
• metoda disputei aparente
2.3. Caracterul instituţional

- autoritate, reguli
- legitimitate

- Ex.: discursul parlamentar

2.4. Apelul la implicit

- discurs aluziv, subînţeles, dependent de context

• Sălăvăstru 1999: ambiguitate intenţionată; caracter

disimulat
Exemplu:
• 21 martie 2007
• Traian Basescu: Domnule presedinte, doamnelor si domnilor (rade), ca e
o doamna! Temele de interes au fost comunicate prin adresa prin care s-a
facut invitatia. M-ar interesa o viziune a dvs. asupra situatiei politice,
eventuale solutii, daca este sau nu criza, pentru ca sunt abordari diferite in
spectrul politic.
• Dan Voiculescu: Da.
• Traian Basescu: Niste prioritati in raport cu discutiile de acum doua
saptamani, daca sunt evolutii in problema modificarii legii electorale. Va
rog, domn' profesor.
• Dan Voiculescu: Domnule presedinte, noi consideram ca Romania
parcurge o criza politica si daca ne referim numai la faptul ca nu avem
ministru de Externe, ca nu avem ambasadori numiti in capitale importante.
• Traian Basescu: Ambasadorii sunt la Parlament, domnule Voiculescu!
• Dan Voiculescu: Nu, vorbeam de criza politica, nu acuzam pe nimeni.
• Traian Basescu: Nu, va spuneam unde sunt ambasadorii (rade). Sunt
trimisi la Parlament, zece ambasadori, asteapta sa fie...
• Dan Voiculescu: Da... Deci, noi consideram ca in Romania exista la ora
actuala o criza politica si am discutat in Biroul Politic, am analizat care
sunt toate aspectele, variantele posibile pentru a iesi din criza politica,
pentru ca pornim de la ideea ca aceasta criza politica nu poate face bine
nimanui. Chiar daca, temporar sau pe termen scurt, unii castiga, altii
pierd, pe termen mediu si per total Romania pierde. Analiza noi am luat-o
un pic din urma, din momentul in care solutia imorala a permis formarea
Guvernului in ianuarie 2005, moment cand noi am anuntat ca intram in
aceasta guvernare pentru ca suntem hotarati ca Romania sa intre in
Uniunea Europeana in 2007. Si tot atunci am spus ca dupa 1 ianuarie
2007 ne vom retrage din guvern, si atunci ne-am retras din guvern. Sigur
ca am tinut cont si de recomandarea dvs. facuta public, cand ati spus ca
daca Partidul Conservator vrea sa creasca, trebuie sa treaca in opozitie.
• Traian Basescu: Orice partid care vrea sa creasca trebuie sa treaca in
opozitie.
• Dan Voiculescu: Asa este, numai ca unii inteleg, unii nu. Noi am
inteles si am trecut in opozitie.
• Traian Basescu: (rade) Ar mai fi unu' care stiu eu ca ar trebui sa
treaca in opozitie (rade).
• Dan Voiculescu: Din pacate, acolo noi nu avem nimic de spus.
Eventual, dvs.
• Traian Basescu:
• Nici eu nu am de spus nimic acolo, domnu'...
2.5. Eufemizarea

Sălăvăstru 1999:
• - DP recurge mult la eufemism: pacificare, raid aerian,
disponibilizare, defavorizat, remaniat, reaşezarea preţurilor
etc.

Când i se vorbeşte frumos, românul mediu acceptă reaşezarea preţului la

carburanţi, îmbunătăţirea preţurilor la alimente, recalcularea
preţurilor la îmbrăcăminte şi corelarea chiriilor cu impozitul pe
salariul ameliorat. Ce nu acceptă, în niciun caz, e scumpirea bruscă a
biletelor la tramvai (AC, 43, 1995).
2.6. Accesibilitatea şi clişeizarea
(A) Declaraţie politică intitulată "Lupta pentru ciolan".
• După certurile permanente ale partidelor din Alianţa D.A., în care se
invocau diferenţe de viziune în ceea ce priveşte administrarea
problemelor ţării, adevăratele motive au ieşit în cele din urmă la
iveală. Acestea nu sunt altele decât lupta pentru ciolan, şi dorinţa
fiecărui partid din Alianţă de a pune mâna pe cât mai mult din acest
ciolan şi a nu împărţi nimic cu partenerul de guvernare. (....) Miza
cea mare a acestor lupte crâncene între cele două partide este
Oficiul pentru Privatizare, din cadrul Ministerului Economiei şi
Comerţului, care deţine 135 de societăţi ce trebuie privatizate în
perioada următoare; deci stupul cu miere din care să se înfrupte
clientela politică. (cdep.ro)
(B)
• „Cercetările subdomeniului pot contura traiectorii multi-
nivel şi multiparametriale sensibil îmbunătăţite cu
privire la dezvoltarea socio-economică marcată de
coeziunea multinivel în logica triunghiului oportunităţi –
provocări – efecte pozitive reale”

• „Principalele disfuncţionalităţi privind coeziunea socio-

economică şi cultural educaţională pot reprezenta
oportunităţi de redefinire a provocărilor actuale a
inovaţiilor pe axele sustenabilităţii şi eficienţei”.
2.7. Lexicul evaluativ; cuvinte-embleme

• - e folosit în mod predominant lexicul standard – chiar cu

elemente colocviale (limbajul politic vizează accesibilitatea,
cel puţin în unele dintre manifestările sale
• - are o terminologie proprie (globalizare, integrare,
democraţie etc.), dar e folosită adesea (în discursul public) în
mod imprecis
• - marea majoritate a termenilor au o puternică componentă
evaluativă, ideologică (pozitiv / negativ), chiar afectivă,
devenind simboluri, embleme: fascist / comunist; linişte /
schimbare
• - simboluri, mituri, emoţii
termeni consensuali: • „Răspândirea secretelor
terorişti militare – un act deliberat
de compromitere a
european României” (Gândul,
22.02.2006).
• „Puterea nu se poate lepăda
- cuvinte pozitive: de cea mai grea poate din
deschidere, moştenirile sale –
transparenţă, obişnuinţa de a cosmetiza
credibilitate, charismă realitatea, de a minţi în
beneficiul imaginii
- cuvinte negative: Guvernului” (Ş.P., Şedinţa
deliberat, sofisticat, Camerei Deputaţilor din
cosmetizare, nostalgie 21.06.2002).
• „nostalgicii încrâncenaţi”
(RL, 1062, 1993).
cuvinte-emblemă:
schimbare // linişte
roşu // portocaliu // verde
[25 de ani / 45 de ani];
[13 iunie / 12-13 iunie]

- în 1990, cuvinte ale puterii (consens, emanaţie, linişte

// destabilizare, neautorizat,legionar) vs. cuvinte ale
opoziţiei (schimbare / nomenclatură)
• Ce s-a întâmplat / ce a avut loc
În decembrie 1989?

Să vorbim despre .......................... din decembrie

1989...
“evenimentele din decembrie”
evenimentele din decembrie
1989 / Revoluţia din 1989
(polemici)
„dogoarea din decembrie”
(Adevărul, 82, 1990), „viforniţa din
decembrie” (Naţiunea, 50, 1994),
„vânzoleala din decembrie”
(Cuvântul, 34, 1992), „învălmăşeala
din decembrie” (AC, 45, 1992),
„tiribomba din decembrie” (AC, 27,
1992), „aglomeraţia din decembrie”
(RL, 1089, 1993), „zăpăceala din
decembrie” (RL, 1868, 1996),
„vâjâiala din decembrie” (RL, 1854,
1996), „Marea Revoluţie Socialistă
din... Decembrie” (Phoenix, 37,
1990), „«marea aglomeraţie» din
decembrie” (RL, 1025, 1993),
„Măreţul Paricid din Decembrie”
(AC, 45, 1992)
• „micul potop din Decembrie”
(p. 47),
• „marele dopaj din decembrie”
(p. 59)
• „digestia din decembrie” (p.
94)
• „marea înghesuială din
decembrie” (p. 84) etc.
Mircea Dinescu (Pamflete vesele
şi triste, 1996):
Şedinţa comună a Camerei
Deputaţilor şi Senatului din
20 decembrie 2005:

• Revoluţie
• „mişcarea revoluţionară www.cdep.ro/
românească din CAMERA DEPUTAŢILOR
decembrie 1989, pornită
dintr-o revoltă
transformată într-o
revoluţie” (R.
Theodorescu)
• „ceea ce s-a întâmplat în
Decembrie 1989” (Crin
Antonescu).
• „revoluţie, lovitură de
stat, loviluţie” (id.).
Actorii politici şi ierarhia socială
• Puterea  Opoziţia
• cetăţeanul de rând  poporul  Nea Gheorghe
• săraci  sărăntoci  amărâţi  amărăşteni
 sărmani  defavorizaţi
• ştabi  baroni  moguli  mai-mari  VIP-
uri  lumea-bună
• Lexicul politic constituie o terminologie atipică, destul de ambiguă şi
imprecisă, în care termenii sunt interpretaţi prin grilele valorice
specifice unor anumite grupări. Diferenţa esenţială dintre
terminologiile propriu-zise ale limbajelor speciale (ştiinţifice, juridic,
administrativ) şi cea politică stă în faptul că în aceasta din urmă
conotaţiile pozitive sau negative ale cuvintelor joacă rolul esenţial.
Desigur, ştiinţele politice urmăresc, ca orice alte ştiinţe, precizia; dar
pentru discursul politic prototipic mult mai importantă este
componenta evaluativă (uneori chiar afectivă) a lexicului. În lexicul
politic sunt încorporate adesea mituri populare, cuvintele funcţionând
ca simple embleme ale unor atitudini şi afilieri.

• Cuvintele politicii încorporează mituri populare, aşa cum a dovedit-o

Edelman 1964 (cf. şi Geis 1987): „duşmanul care conspiră”,
„conducătorul viteaz”, „uniţi vom câştiga” etc. Miturile politice asociază
o explicaţie simplă cu o componentă evaluativă. Discursul politic cu
largă adresabilitate face apel la valori general umane, cu o încărcătură
afectivă ridicată: viaţa, familia, religia etc.
 Semeniuc (2011): „cine-a tras în noi după 22?”, „ne trebuie
20 de ani ca să ştim ce e democraţia”, „ce-ai făcut în
ultimii 5 ani?”, „măi dragă”, „măi animalule”, „sinergia
faptelor”, „meandrele concretului”, „pariul cu
agricultura”, „luminiţa de la capătul tunelului”, „iarna nu-
i ca vara”, „baron local”, „capitalism de cumetrie”, „să îmi
numere ouăle”, „sistem ticăloşit”, „almanahe”, „care
este”, „goagal”, „Năstase-patru-case”, „Mătuşa Tamara”,
„Să trăiţi bine!”, „prostănac”, „ciocu’ mic”, „Felix”,
„păsărică”, „mogul”, „tonomat” etc.

- soluţia imorală
- parşivel
- politicieni, clasa politică; oficialităţi, guvern, guvernanţi
- diversiune, decredibilizare
- control,
- obedient / disciplinat
3. Tipuri de discurs politic

• Limbajul politic prototipic este cel al discursurilor publice şi al

dezbaterilor parlamentare; discursul campaniilor
electorale se apropie de cel publicitar; există discurs politic
publicistic, dar şi un limbaj al ştiinţelor politice. În studiile
consacrate comunicării politice, discursul politic este clasificat în
funcţie de rolurile politice ale protagoniştilor şi de situaţia de
comunicare: se vorbeşte, de exemplu, de comunicarea
prezidenţială, guvernamentală, de partid, de comunicarea
politică locală, internaţională, electorală (Beciu 2002: 23–47).
Diferenţele dintre aceste tipuri de comunicare ţin mai ales de
inventarul de teme şi strategii specifice, fără a presupune
obligatoriu diferenţe de limbaj.
• - limbaj diplomatic
• Sunt importante şi stilurile personale ale
politicienilor: concis sau prolix, raţional sau emoţional,
precis sau vag, simplu sau pretenţios, arhaizant sau
modern, tensionat sau monoton etc.

• - limbajul politic românesc s-a dezvoltat în secolul al

XIX-lea în forma sa modernă (faze: Regulamentul
organic, influenţă franceză, germană); probabil exista şi
înainte, dar lipsesc atestări concludente
4. Direcţii de studiu
“Analiza de conţinut” (content analysis); metoda
cantitativă
• Harold Laswell

• Lasswell, Harold D.,

Nathan Leites et al.,
Language of
Politics: Studies in
Quantitative
Semantics, New York,
George W. Stewart,
1949.
 • CONTENTS

The language of • I. INTRODUCTION I. THE LANGUAGE OF

POWER--Harold D. Lasswell 3 II. STYLE IN
THE LANGUAGE OF POLITICS--Harold D.
power = Lasswell 20 III. VVHY BE QUANTITATIVE?--
Harold D. Lasswell 40 II. TECHNIQUE IV.

limbajul THE PROBLEM OF VALIDATING CONTENT

ANALY
SIS--Irving L. Janis 55 V. THE RELIABILITY
deciziilor OF CONTENT ANALYSIS CATEGORIES--
Abraham Kaplan, Joseph M. Goldsen 83 VI.
RECORDING AND CONTEXT UNITS--FOUR
WAYS OF
CODING EDITORIAL CONTENT--Alan Grey,
David Kaplan, Harold D. Lasswell 113 VII. THE
• Why be FEASIBILITY OF THE USE OF SAMPLES IN
CONTENT ANALYSIS--Alexander Mintz 127

quantitative?
VIII. THE COEFFICIENT OF IMBALANCE--
Irving L.
Janis, Raymond Fadner 153 III.
APPLICATIONS IX. DETECTION:
PROPAGANDA DETECTION AND THE
COURTS--Harold D. Lasswell 173 X. TREND:
MAY DAY SLOGANS IN SOVIET RUSSIA,
1918-1943--Sergius Yakobson, Harold D.
Lasswell 233 XI. INTERACTION: THE THIRD
• http://www.questiaschool.com/r INTERNATIONAL ON ITS
CHANGE OF POLICY-Nathan Leites 298 XII.
ead/22851921 INTERACTION: THE RESPONSE OF
COMMUNIST PROPAGANDA TO
FRUSTRATION--Nathan Leites,
I. de Sola Pool 334 NOTES 382 -vii-
- cuvinte-cheie
- stil: concis/prolix, repetitiv/variat, de
criză/ceremonial, concret/abstract, democratic
(informal)/despotic (distant, formal)
- temele propagandei naziste
- sloganuri de 1 Mai în URSS 1918-1943
termeni
categorii (acte de limbaj)
• Roderick Hart

Hart, Roderick P., Verbal

Style and the Presidency.
A Computer-Based
Analysis, New York,
Academic Press, 1984.
 ▫ 4 dicţionare mari:
• variabile:
activitate
optimism
siguranţă
realism
• Activitate: mişcare, schimbare, luptă, atac vs.
pasiv, funcţii mentale
• Optimism: elogiu, bucurie, curaj vs. negaţii,
adversitate
• Siguranţă: hotărâre, termeni globali, colectivi,
verbe de viitor vs. aproximare, specificitate, pers.
I sg.
• Realism: tangibil, imediat, practic; concret,
prezent, referinţe temporale, persoane vs. trecut,
costrucţii lingvistice complicate
7 dicţionare mici:
• înfrumuseţare – adjective, „stil literar”
• autoreferinţă – pron. pers. I
• varietate – nr. de cuvinte diferite / nr. total
de cuvinte
• familiaritate – cuvinte din stilul colocvial
aplicaţii:

- discursuri prezidenţiale
- mass-media
Roderick Hart, Campaign Talk. Why elections are
good for us, Princeton, Princeton University
Press, 2000

- alegeri prezidenţiale 1948-2000

• presă, cetăţeni, lideri
• discursuri, dezbateri, publicitate, ştiri, scrisori
Elvin T. Lim

• Lim, Elvin T., The

Anti-intellectual
Presidency: The
Decline of
Presidential Rhetoric
from George
Washington to
George W. Bush,
Oxford University
Press, 2008.
Lim, Elvin T., “Five Trends
in Presidential Rhetoric,”
Presidential Studies
Quarterly 32 (2002):
328-66.
• - obsesia „marelui
comunicator”; interviuri
cu redactori de discursuri
• - discursuri
inaugurale şi anuale
• - analiză de conţinut;
cuvinte-cheie
5 tendinţe. Retorică:

• - antiintelectuală
• - abstractă
• - asertivă
• - democratică
• - conversaţională
 Analiza critică a discursului (CDA)
v. Cursul 2
Alte direcţii Cognitivism: analiza
metaforelor
• George Lakoff, Marc
Johnson, Metaphors We
Live By, University of
Chicago, 1980.
Fr. Thom – metaforele organismului, construcţiei
etc.

Semino, Elena and Masci, Michela, (1996) 'Politics

is football: metaphor in the discourse of Silvio
Berlusconi in Italy', Discourse and Society, 7, 2,
243-269
- Silvio Berlusconi: domenii - fotbal, război, Biblia
 analiză lexicală-terminologică
• Bidu-Vrănceanu, Angela, 1978: „Observaţii privind metodele de
cercetare a lexicului social-politic”, în Bidu-Vrănceanu, Angela,
1993: Lectura dicţionarelor, Bucureşti, Metropol.
• Bidu-Vrănceanu, Angela, 2000: „Lexicul social-politic, precizări
semantice şi contextuale”, în Revista română de comunicare şi
relaţii publice, 2–3, pp. 87–95.
• Bidu-Vrănceanu, Angela (coord.), 2001: Lexic ştiinţific
interdisciplinar, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti.
• Bidu-Vrănceanu, Angela, 2003: „Dinamica sensurilor cuvintelor
româneşti din 1990 până în 2002”, în Pană Dindelegan 2003, pp.
291–298.
• Bidu-Vrănceanu, Angela, 2004: „Tradiţie şi inovaţie în lexicul
politic. Există terminologie politică?”, în Pană Dindelegan 2004, pp.
255–263.
• Bidu-Vrănceanu, Angela, 2005: „Structură şi funcţionare a lexicului
specializat – termeni politici”, în Pană Dindelegan 2005, pp. 283–
290.
 analiză retorică

- figuri
- strategii
- tipuri de argumente
- raportul dintre ethos, pathos şi logos

Perelman, Chaïm, Lucie Olbrechts-Tyteca, 2000 [1958], La nouvelle

rhétorique. Traité de l'argumentation, 5th edition, Bruxelles, Editions de
l’Université de Bruxelles.
 Abordări pragmalingvistice
– implicitul (presupoziţii, implicaţii, implicaturi)
– cooperare şi conflict
– maxime conversaţionale
– codul politeţii

 Perspectiva studiilor interculturale

(cross-cultural)
Discursul parlamentar
• Wodak, Ruth and Teun A. Van Dijk (eds.), 2000, Racism at the Top. Parliamentary
Discourses on Ethnic Issues in Six European Countries, Klagenfurt, Drava Verlag.
• Bayley, Paul (ed.), 2004a, Cross-cultural Perspectives on Parliamentary Discourse,
Amsterdam, John Benjamins.
• Ilie, Cornelia, 2003, „Discourse and metadiscourse in parliamentary debates”, în
Journal of Language and Politics, 1(2), 269–291.
• Ilie, Cornelia, 2004, “Insulting as (un)parliamentary practice in the British and
Swedish parliaments. A rhetorical approach”, in Bayley 2004: 45–86.
• Ilie, Cornelia, 2006, „Parliamentary discourses”, in Keith Brown (ed.) Encyclopedia
of Language and Linguistics, 2nd edition, vol. 9, Oxford, Elsevier, 188–197.
• Ilie, Cornelia (ed.), 2010a, European Parliaments under Scrutiny: Discourse
Strategies and Interaction Practices, Amsterdam/Philadelphia, John Benjamins.
• Ilie, Cornelia, 2010b, “Identity co-construction in parliamentary discourse
practices”, in Ilie 2010a: 57–78.
• Ilie, Cornelia, 2010c, “Speech acts and rhetorical practices in parliamentary Question
Time”, Revue roumaine de linguistique, LV, 4, 333–342.
 Discursul parlamentar românesc –
perspectivă istorică

• Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, 2010: “Straightforward vs. mitigated

impoliteness in the romanian parliamentary discourse. The case of in
absentia impoliteness”, Revue roumaine de linguistique, LV, 4,343–351.
• LILIANA IONESCU-RUXĂNDOIU, Strategii ale impoliteţii în discursul
parlamentar românesc (1866-1938)
• Liliana IONESCU-RUXĂNDOIU, Forme nominale de adresare în
discursul parlamentar românesc (sec. al XIX-lea – începutul
sec. al XX-lea)
• Liliana IONESCU-RUXĂNDOIU, Plurivocalitate şi perspectivare
în discursul parlamentar românesc din secolul al XIX-lea
• Roibu, Melania and Mihaela N. Constantinescu, 2010, “Verbal
aggressiveness in the Romanian parliamentary debate. Past and present”,
Revue roumaine de linguistique, LV, 4, 353–364.
• MIHAELA VIORICA CONSTANTINESCU, Retorică şi ideologie politică în
dezbaterile parlamentare româneşti din secolul al XIX-lea – al XX-lea.
Socialist, socialism, comunist
• Mihaela CONSTANTINESCU, Umorul ca strategie a (im)politeţii
• OANA UȚĂ BĂRBULESCU, MELANIA ROIBU, Strategii de atenuare şi de
evaluare în secvenţa exordială din discursul parlamentar (Studiu de caz:
discursurile lui Armand Călinescu)
• Melania ROIBU, Forme de metacomunicare în discursurile lui
Armand Călinescu
• Melania ROIBU, Oana UŢĂ-BĂRBULESCU, Evaluarea de dicto în
discursul parlamentar din perioada interbelică. Studiu de caz:
Armand Călinescu
....
• Ariadna ŞTEFĂNESCU, Dezbaterea parlamentară din perspectiva unei
abordări etnometodologice: aspecte teoretice şi practici de
comunicare
• Andra VASILESCU, Construcţia identităţii parlamentare. Cadrul teoretic
• Marioara ION, Aspecte ale construcţiei ethosului de grup în dezbaterea
parlamentară
Anexa: istoria limbajului politic românesc
 limba administraţiei, a Curţii, a diplomaţiei
 secolul al XIX-lea: constituirea limbajului politic
modern
a) La 1832, discursul oficial greoi, formal, ceremonios,
împănat de slavonisme şi grecisme, calcuri semantice şi
sintactice:
Prea cinstiţi Dumneavoastră boieri simpatrioţi,
Însărcinat fiind a prezidui în această Adunare,
alcătuită de iubiţi boieri simpatrioţi, am cinste a-
i face înpărtăşire de tălmăcirea predlojeniei cu
No. 4.109, precum şi de alăturata instrucţie
povăţuitoare de chipul alegerei a şeasesprezece
boieri spre a fi mădulari a gheneralnicei
Obicinuitei Adunări (Adunarea Obştească, anul
1832).
• b) discursul revoluţionar,
profetic, retoric, afectiv al
momentului 1848:
Fraţilor români,
Timpul mântuirii
noastre a venit:
popolul român se
deşteaptă la glasul
trâmbiţei îngerului
mântuirii şi îşi
cunoaşte dreptul său
de suveran. Pace
vouă, pentru că vi se
vesteşte libertate
vouă! (Proclamaţia de
la Islaz, anul 1848)