Tehnici de restaurare cu

materiale plastice in tratamentul

RESTAURARI ESTETICE
cariei dentare si al leziunilor
necariogene
Într-o dentiţie normală, neuzată, dentina asigură croma,
opacitatea şi fluorescenţa iar smalţul modifică aspectul
dentinei prin asigurarea translucidităţii.
Termenii de dentină sau opac, după cum se aplică la
nuanţele de răşini compozite, de obicei denotă răşini
puternic opace care mimează dentina în ce priveşte
opacitatea /transluciditatea şi nuanţa.
Deasupra nuanţelor de dentină relativ opace, nuanţele
body reprezintă smalţul în opacitate/transluciditate şi
nuanţă.
Fabricanţii au scos pe piaţă şi un grup de nuanţe
denumite translucent sau incizal cu o transparenţă
semnificativ mai mare cu scopul de a simula zonele
puternic tranlucide.
AVANTAJELE FATETARII DIRECTE

SUNT MAI CONSERVATIVE

SE APLICA INTR-O SINGURA SEDINTA
Costul este în general mai mic

DEZAVANTAJE

Nu îşi menţin aspectul de-a lungul timpului

 De obicei, este necesară o îndepărtare minimă sau
chiar deloc a smalţului.
 Câteva instrumente sunt necesare în plasarea răşinii
pentru faţetarea (placarea) feţelor vestibulare: din
plastic, altele cu capătul cilindric sau sub formă de
con cu vârful rotunjit şi o spatulă subţire şi uşor
curbată sau sub formă de paletă (Braghi #1)
Tehnica de faţetare directă cu miezul body plasat monobloc şi întins pe suprafaţă cu ajutorul unui
instrument tip paletă(Barghi #1). Un penson uşor umezit în lichidul adeziv poate fi folosit la fel
pentru conturare.
 Vedere vestibulară a unor
preparaţii minimale în smalţ,
şi extinderea marginilor acestora
pentru o faţetare directă pe
incisivii centrali maxilari

Faţetare finalizată cu rezultate

estetice excelente care maschează
coloraţiile intrinseci
 Coloraţii extrinseci, hipocalcificări
şi restaurări modificate de culoare
ce necesită înlocuire pe incisivii
centrali maxilari

Faţetările directe finalizate

maschează coloraţiile existente
acoperind necesităţile estetice
ale pacientului adolescent
 Pentru a obţine rezultate optime estetice,
faţetele directe trebuie să fie plasate prin
stratificarea unor nuanţe diferite şi a unor
compozite cu efecte speciale (translucent color
modifiers) astfel încât să obţinem o restaurare
policromatică.
 Suprafaţa dentară este condiţionată şi adezivul
este aplicat.
 Dacă dintele are o culoare închisă, va fi plasat
şi polimerizat peste adeziv un strat opac sau un
agent de mascare.
 Pentru a suplimenta aspectul natural pe
suprafeţele cervicale sau proximale se pot adăuga
nuanţe de oranj sau maron.
 Aceste modificări coloristice, vor influenţa nuanţa
suprafeţei numai dacă grosimea răşinii compozite
depăşeşte 2,5mm.
 Transluciditatea, aspectul mamelonat al lobilor şi/sau
caracterizarea albă sau albăstruie a marginii incizale pot
fi adăugate în 1/3 incizală a faţetei din răşini compozite.
 Trebuie să încercăm să sculptăm răşina compozită la
contururile dorite.
 Dacă restaurarea este uşor supraconturată ea poate fi
finisată şi lustruită la nivelul acestor contururi
exagerate.
 Dacă ea este subconturată, o cantitate suplimentară
de compozit poate fi aplicată în orice zonă.
Faţetare vestibulară şi
mascarea unei fluoroze
dentare accentuate
(modificare puternică de
culoare) utilizând o
combinaţie de nuanţe opac,
cervical, body (smalţ) şi
translucid.

(a) coloraţie (fluoroză)

(b) nuanţa opacă
(c) nuanţă cervicală
(d) nuanţă body
(e) nuanţă translucidă
 Marcarea liniei de Vedere dupa conditionare
Vedere initiala preparatie si aplicare adeziv

Refacere smalt Miez de dentina si refacere

Refacere smalt
palatinal vedere P lobi
palatinal vedere V
Restaurare cls.IV la pacient tanar cu IPS Empress Direct Ivoclar
Material opalescent
Aplicare smalt
intre lobi

Restaurare cls.IVla pacient tanar cu IPS Empress Direct Ivoclar

 dentina opaca pana Smalt pana la
la marginea Strat Trans 20
marginea
incizala incizala
Restaurare cls.IV la pacient in varsta cu IPS Empress Direct Ivoclar
 Tetric Color Ochre
Smalt aplicat
pt.unghi si strat de
in zona D
smalt V

Ultim strat de
Trans 20
Restaurare cls.IV la pacient in varsta cu IPS Empress Direct Ivoclar
Incisiv central şi lateral la un băiat de 9 ani după un accident; se observă smalţul cu
valoare mare care ne arată coloraţia (albă) care a fost accentuată de izolarea relativă din
timpul examenului clinic
Modele cu prezenţa fracturii (aspect incizal) şi modelarea ulterioară în ceară verde; se observă
grosimea marginii incizale şi forma care este o copie a dinţilor vecini intacţi.
Amprenta întregii zone frontale cu un silicon vâscos; cu un bisturiu cu lama #12 se fenestrează în
zona dinţilor fracturaţi
Unghiuri diferite ale amprentei poziţionate pe model, în care se elimină parte inutilă din
amprentă. După gravajul total şi hibridizarea tisulară cu un sistem adeziv
monocomponent, răşina este plasată în ghidul siliconic, ghidată în poziţie şi polimerizată
timp de 60 de secunde.
Primul strat de dentină(în roşu), cu desenul lobilor şi distanţa până la marginea incizală. Pentru
miezul dentinei s-a folosit o răşină compozită cu nanoparticule. Vedere clinică ce demonstrează al
doilea strat dentinar, care deasemeni umple aria incizală(A1 body shade)
Este prezent al doilea strat de dentină(oranj) şi o mică decolorare albă
Smalţul generic cu nanoparticule(A1), ce va fi folosit ca ultimul strat de smalţ vestibular: cu un
penson acest strat de întinde şi peste smalţul vestibular
 INCHIDEREA DIASTEMELOR

Tehnica pentru închiderea diastemelor este similară cu

aceea pentru plasamentul faţetelor directe şi a
restaurărilor de clasa a IV-a.
În majoritatea cazurilor, nu trebuie îndepărtată nicio
structură dentară, iar răşina compozită este reţinută
numai prin sistemul adeziv.
Pentru o diastemă mică până la moderată, de obicei
este suficientă răşina compozită adăugată suprafeţelor
proximale celor 2 dinţi vecini.
O uşoară aducere a materialului pe suprafaţa
vestibulară ne va ajuta în obţinerea unei tranziţii
naturale a nuanţei şi va îmbunătăţi efectul estetic.
Când plasăm şi finisăm materialul va rebui să avem
grijă să asigurăm conturul dentar corect. Acest lucru
este în special crucial în zonele de ambrazură
gingivală.
Dacă diastema depăşeşte 2.5 mm. poate fi necesar să
utilizăm o combinaţie între faţetare directă şi o
mişcare ortodontică a poziţiei dinţilor într-o locaţie
mai uşor de manageriat şi mai estetică.
O ameloplastie corectivă a conturului suprafeţei
distale a dinţilor de restaurat, urmată de reconstruirea
(reconturarea) dinţilor vecini, poate îmbunătăţi efectul
estetic.
Când se realizează închiderea diastemei vom avea în
vedere relaţiile ocluzale, şi proporţiile estetice, ca şi
estetica globală facială.
Atunci când lăţim dinţii anteriori, poate fi de asemeni
necesar să îi alungim pentru a menţine proporţiile
anatomice naturale.
Dacă relaţiile ocluzale şi aspectul facial vor permite,
lungimea corectă a dinţilor poate fi restabilită prin
adăugarea de material la nivelul marginii incizale.
Este deasemeni posibil să îmbunătăţim raportul
lungime/lăţime printr-o alungire chirurgicală.
Lungimile şi lăţimile dorite ale dinţilor vor trebui
determinate, înainte ca tratamentul să înceapă,
utilizînd o tehnică de modelare(waxup) cu ceară .
Această tehnică poate ajuta în identificarea
discrepanţelor în dimensiunea dentară, a zonelor care
necesită reconturare estetică şi a zenitului şi poziţiei
marginii gingivale. Modelul poate fi deasemeni
folosit pentru educarea pacientului şi comunicarea
obiectivelor tratamentului ca şi pentru fabricarea
matricei linguale ca un ghid la fotoliu pentru
restaurările directe.
Se poate face şi o simulare sau mock-up cu răşină
compozită pe dintele necondiţionat acid, observând
modificările estetice obţinute prin forma şi culoarea
faţetei.
Menţinerea unor relaţii corecte între lăţimea şi lungimea dinţilor
anteriori este foarte importantă în obţinerea unui rezultat estetic
pentru faţetele din răşină compozită, porţelan şi în închiderea
diastemelor.
Un studiu ce evaluează lungimea şi lăţimea dinţilor anteriori a
relevat că în medie incisivii centrali şi caninii sunt egali în lungime
şi sunt cu 20% mai lungi decât incisivii laterali.
O sondă periodontală sau un şubler pot fi utilizate ca un
dispozitiv de măsurare a dimensiunilor dentare şi chiar pentru a
împărţi spaţiul ce trebuie închis.
Pentru a obţine relaţii estetice optime închiderea diastemelor
frecvent necesită supradimensionarea cu răşină compozită a 2 până
la 6 dinţi
Majoritatea închiderilor de diastemă care necesită adiţia a 1.5mm
sau mai puţin de material pe smalţul proximal pot fi cu succes
restaurate utilizând o nuanţă de smalţ relativ translucentă.
A 3,5 dupa cheia Vita
 Diastemele mai largi, sunt mai dificile din cauza diferenţelor dintre
proprietăţile optice ale răşinii compozite şi structura dentară. Pentru
a evita un efect de translucenţă strălucitoare prin interiorul
materialului (translucent ”shine-through” effect), se adaugă o nuanţă
de dentină relativ opacă pe suprafaţa proximală într-o grosime
aproximativă cu aceea a ipoteticii dentine lipsă.Conturul vestibular
şi incizal poate fi apoi stabilit cu o nuanţă de smalţ din compozit
microfill pentru a reproduce strălucirea suprafeţei şi transluciditatea
dintelui natural
 Când vom restaura dinţii vecini, contururile proximale cel mai bine
pot fi construite unul pe şedinţă. O răşină compozită „sculptabilă”
trebuie să fie plasată pe suprafaţa vestibulară a primului dinte care
va fi conturată la forma dorită. Va trebui să avem grijă să obţinem
conturul proximal dorit şi lăţimea coronară dorită. Este de foarte
mare ajutor, să măsurăm cu şublerul lăţimea dintelui restaurat şi să o
comparăm cu aceea a dintelui vecin şi a smalţului restant pentru a ne
asigura că vom obţine o simetrie corectă. După polimerizare,
suprafaţa proximală a primei restaurări trebuie să fie finisată şi
lustruită exact la conturul dorit
 Contururile suprafeţei vestibulare şi marginea incizală trebuie să fie
foarte aproape de forma finală dorită dar poate fi lustruită în acelaşi
timp cu restaurarea vecină.
Un punct de contact strâns şi corect conturat poate fi obţinut prin
tehnica ” pull-through ” matrix. Când se plasează restaurarea
următoare, vom avea grijă să limităm foarte bine aplicarea acidului
şi a sistemului adeziv pentru a împiedica adeziunea materialului şi
pe dintele vecin.
După ce sistemul adeziv este polimerizat , o bandă transparentă este
plasată în zona de contact iar răşina compozită este plasată pe
suprafaţa vestibulară a dintelui de restaurat.
După ce materialul este aplicat pentru a contura faţa vestibulară şi
modelat pe această matrice, aceasta este mobilizată spre lingual
trăgând materialul odată cu acesta.
Când materialul este la mijlocul drumului prin punctul de contact,
matricea trebuie să fie îndepărtată printr-o mişcare spre incizal,
lăsând materialul în zona de contact.
Ştergerea benzii cu un compres îmbibat cu alcool poate ajuta să
eliberăm materialul în zona de contact.
 Folosind un penson sau un instrument de plasare, stratul de
răşină vestibular poate fi împins uşor în contact cu restaurarea
deja terminată de pe dintele vecin iar apoi vor fi modelate cu
multă atenţie ambrazurile şi compozitul polimerizat.
 Deşi răşina polimerizată se va fixa pe dintele vecin, el poate fi
uşor separat prin rotirea uşoară a dintelui. După separare, o
bandă de celuloid este reintrodusă şi aplicată pe conturul
lingual al dintelui.
 O mică cantitate de material este plasată pe bandă pentru a
umple orice deficienţă de pe suprafaţa linguală iar porţiunea
linguală a benzii este apăsată strâns, intim pe cingulum cu
ajutorul degetului arătător. Apoi, banda este trasă afară spre
vestibular, împingând materialul în deficienţele linguale. După
polimeirzare, dinţii sunt din nou separaţi şi procedurile de
finisare sunt iniţiate
 PAŞII CLINICI ÎN FAŢETĂRILE DIRECTE CU
RĂŞINI COMPOZITE
1. Alege nuanţa de răşină înainte de deshidratarea dintelui
2. Plasează o digă şi o clamă nr 212 dacă este necesar. Dacă nu se
foloseşte diga, plasaţi un fir de retracţie gingivală pentru a controla
fluidul sulcular şi a retracta ţesutul gingival
3. În majoritatea cazurilor, materialul compozit este legat direct pe
suprafaţa dentară. Dacă este necesar de a îndepărta structură dentară
pentru a stabili un aliniament corect al dinţilor sau pentru a creea
spaţiu pentru a masca o structură dentară închisă la culoare, este
recomandată o freză boantă diamantată. Se îndepărtează cantitatea
cea mai mică de ţesuturi dentare necesară pentru a obţine obiectivul
dorit
4. Gravează suprafaţa dentară cu un acid indicat(37% acid fosforic).
Protejează dinţii vecini cu ajutorul unor benzi de celuluoid
5. Spală minuţios şi usucă suprafaţa dentară cu un jet uşor de aer
6. Plasează o bandă de celuloid sau altă matrice şi fixeaz-o
interproximal cu o pană; aplică sistemul adeziv şi fotopolimerizează
atât cât este stipulat în instrucţiunile producătorului
7. Aplică răşina opacă, dacă este indicată şi fotopolimerizează
8. Se aplică răşina compozită aleasă, se adaptează şi se conturează
materialul şi se polimerizează cât este indicat în prospect
9. Se adaugă o cantitate suplimentară de răşină, atât cât este necesar
pentru a obţine forma, culoarea şi tranluciditatea dorite. Se
polimerizează atât cât este indicat
10. Se conturează marginile gingivale şi se îndepărteaz excesul
marginal cu lama unui bisturiu nr.12 sau 12b
11. Se modelează şi se finisează materialul compozit cu o freză de
finisat din carbură sau diamantată
12. Dacă este indicat, se repetă tehnica anterioară pe dinţii vecini,
13. Dacă a fost folosită , se îndepărtează diga,
14. Se controlează ocluzia şi se ajustează cu freze de finisat
15. Se finisează şi se lustruieşte cu discuri, gume de diferite forme, etc
16. Se aplică o răşină de readeziune(rebonding) cu vâscozitate scăzută
pe suprafaţa restaurării şi pe marginile acesteia (sigilant de suprafaţă)