REPREZENTAREA DATELOR

EXPERIMENTALE
I. Întocmirea tabelelor - datele obţinute experimental sunt trecute mai
întâi în tabele dinainte întocmite.
Acestea au avantajul cǎ:
a) permit înregistrarea şi pǎstrarea unui numǎr mare de date într-o formǎ
compactǎ;
b) uşureazǎ compararea valorilor şi permit gǎsirea rapidǎ a datelor cǎutate;
c) oferǎ posibilitatea înregistrǎrii variaţiei oricâtor mǎrimi fizice.
Cuprind: - capul de tabel - denumirile sau simbolurile mǎrimilor fizice care
intereseazǎ, precum şi unitatea de mǎsurǎ utilizatǎ
- spaţiul de înregistrare - coloane
 Valorile numerice înscrise în aceeaşi coloanǎ trebuie sǎ fie astfel aranjate
încât virgulele care despart zecimile sǎ aparǎ dispuse una sub alta.
 Pentru valorile numerice mai mari decât o mie sau mai mici decât o sutime,
este indicatǎ folosirea multiplilor ori submultiplilor unitǎţilor de mǎsurǎ, sau
înscrierea lor cu ajutorul puterilor lui 10.
II. Întocmirea graficelor
Prezentarea rezultatelor sau prelucrarea datelor experimentale se face cu
ajutorul graficelor, ce prezintǎ urmǎtoarele avantaje:

 a) uşureazǎ compararea valorilor mǎrimilor reprezentate;

 b) permit referirea uşoarǎ la date;
 c) aratǎ prezenţa maximelor, a minimelor, a variaţiilor neobişnuite,
a periodicitǎţii etc;
 d) înlesnesc sesizarea relaţiilor dintre mǎrimile considerate şi,
uneori chiar expresia matematicǎ
- Marea majoritate a graficelor prezintǎ relaţia dintre douǎ
mǎrimi variabile sub forma unei curbe, mai mult sau mai puţin
regulate.
- Se reprezintǎ în coordonate rectangulare, cu diviziuni
uniforme pe cele douǎ axe, toate graficele fiind trasate pe hârtie
milimetricǎ obişnuitǎ.
ETAPELE ÎNTOCMIRII UNUI GRAFIC:

1.) Alegerea dimensiunilor optime ale hârtiei, astfel ca punctele prin care
se va trasa curba sǎ nu fie nici prea rare, nici prea înghesuite -
formatele A5 (148X210mm) sau A6 (105X148mm).

2.) Alegerea scǎrilor implicǎ respectarea urmǎtoarelor reguli:

a) fiecare centimetru va reprezenta una, douǎ, patru sau cinci unitǎţi

ale mǎrimii respective, sau aceste valori înmulţite proporţional cu 10n,
unde n este un numǎr întreg

b) intervalele de valori ale axelor vor fi astfel alese încât curba

rezultatǎ sǎ se întindǎ cât permite foaia. Nu este necesar pentru
coordonate sǎ înceapǎ de la zero, ele vor începe cu sau imediat sub
valoarea rotunjitǎ cea mai micǎ.

c) în cazul în care reprezentǎm o dreaptǎ, scǎrile vor fi alese astfel

încât unghiul sǎu cu orizontala sǎ fie cuprins între 30 - 60°.
3.) Marcarea diviziunilor - cât mai rar, de exemplu din doi în doi
sau din cinci în cinci cm., în mod uniform. La capetele axelor
se înscrie printr-un simbol, sau un cuvât mǎrimea reprezentatǎ
şi se va indica alǎturat unitatea de mǎsurǎ.

4.) Marcarea datelor pe grafic - fiecare pereche de date va fi

reprezentatǎ printr-un punct, datele nu se vor nota pe grafic.
Atunci când pe acelaşi grafic se traseazǎ mai multe curbe, se
vor folosi semne distincte (cruciuliţe, triunghiuri etc )
5.) Calculul pantei - se obţine cu ajutorul graficului astfel: - se aleg
douǎ puncte de pe dreaptǎ, mai depǎrtate între ele - abscisele (x1, x2)
si ordonatele (y1, y2).

Panta m este datǎ de raportul m = (y2 - y1) / (x2 - x1 )

Ex: