endometriosis Doğan Yıldırım, Cihad Tatar, Ozan Doğan, Adnan Hut, Turgut Dönmez, Muzaffer Akıncı, Mehmet Toptaş, Rahime Nida Bayık
Turkish Journal of Obstetrics and Gynecology, 2018
Introducere Endometrioza este o afecțiune ginecologică ce apare la femei în perioada reproductivă, unde țesutul stromal cât și glandele endometriale funcționale se dezvoltă în afara cavității uterine. Apare mai ales prin însămânțarea iatrogenă, în urma unei intervenții obstetricale sau ginecologice. Deși endometrioza se găsește deseori în cavitatea uterină, aceasta ar putea fi localizată și în afara regiunii pelvine, cum ar fi: inimă, ficat, rinichi, SNC și în peretele abdominal. Deși au fost raportate mai multe teorii cu privire la formarea endometriozei, teoria implantării directe este cea mai recunoscută. În acest studiu, s-a propus identificarea caracteristicilor clinice ale pacientelor ce au suferit o intervenție chirurgicală din cauza focarelor de endometrioză și rezultatele postoperatorii din literatura de specialitate. Material și metode
Au fost colectate datele a 29 de paciente ce au suferit o intervenție
chirurgicală în Clinica de Chirurgie Generală Haseki, din ianuarie 2012- iunie 2016, cu diagnosticul preoperator de cicatrice de endometrioză și confirmată de examenul anatomo-patologic, studiul fiind unul retrospectiv. Din cele 29 de paciente, 5 au fost excluse din studiu datorită absenței examenului RMN. Rezultate Vârsta medie a pacientelor a fost de 31 de ani (21-40 ani). 21 (87,5%) de paciente au acuzat o formațiune dureroasă în zona postoperatorie anterioară, iar 3 dintre ele (12,5%) au avut numai dureri în zona chirurgicală anterioară. Durerea era ciclică la 19 (79,2%) dintre paciente, în timp ce la 6 dintre ele, aceasta nu era ciclică (20,8%). Numărul operațiilor de cezariană anterioare au fost: 1 la 9 paciente (37,5%), 2 la 12 paciente (50%) și 3 la 3 paciente (12,5%). Diametrul cel mai mare al masei de endometrioză a fost de 39,1 mm (interval, 21-54 mm) Endometrioza a fost detectată în partea stângă a inciziei la 13 paciente (54,2%), și în partea dreapta a inciziei la 11 paciente (45,8%). O masă solidă heterogenă a fost detectată la 22 (91,6%) de paciente, o hernie la nivelul inciziei a fost detectată într-un singur caz (4,2%) și o masă aparută sporadic ce conținea o zonă solidă, sugestivă pentru un abces, tot într-un singur caz (4,2%). Discuții Endometrioza formată pe o cicatrice se poate dezvolta după operația cezariană, poate apărea și după histerectomie, histerotomie, operații tubare, apendicectomie, amniocenteză, la nivelul locului de introducere a trocarului sau după epiziotomie. Focarul de endometrioză se formează prin auto-transplantarea iatrogenă a celulelor endometriale în timpul intervenției chirurgicale. Chiar dacă endometrioza la nivelul cicatricei poate să apară în luni de zile sau chiar ani după operația ginecologică, perioada medie de apariție este de 30 de luni; Incidența endometriozei la nivelul cicatricei post operatiei cezariene a fost raportată între 0,03% și 1,7%. Clinic se manifestă cel mai frecvent ca o masă dureroasă ciclică sau non-ciclică. La debutul simptomelor, pacientele sunt adesea diagnosticate ca având hernie inghinală, hernie la nivelul inciziei și tumori ale peretelui abdominal În așteptarea diagnosticului definitiv prin rezultatul anatomo-patologic, intraoperator orice diagnostic poate fi luat în considerare: lipom, granulom, chist sebaceu, neurom, hernie, hematom, limfadenopatie, limfom, tumori desmoide și sarcoame ale peretelui abdominal. Andolf și colaboratorii, în studiul lor retrospectiv, au inclus 578.785 de paciente, unde au detectat endometrioză la 749 din 130.305 (0,6%) de femei ce au născut prin operație cezariană. În studiul lor au raportat că nu există nicio diferență în ceea ce privește riscul dezvoltării endometriozei la femeile ce au suferit o singură operație prin cezariană în comparație cu cele ce au în antecedente mai multe operații prin cezariană. Totuși, s-a raportat, de asemenea, că riscul de endometrioză la femeile ce au născut prin cezariană a fost de două ori mai mare comparativ cu cele care au născut vaginal. În studiul actual, nicio pacientă nu a născut vaginal, toate având antecedente de operație prin cezariană. În evaluarea formațiunii, ecografia, CT-ul și RMN-ul nu sunt examinări ce stabilesc diagnosticul final, dar care ne furnizează informații privind localizarea, dimensiunea și volumul acesteia. Cele mai preferate metode de diagnostic sunt ultrasonografia și RMN-ul (figura 2-4). Diferențele de dimensiune în radiologia imagistică pot varia în funcție de: ziua ciclului menstrual, raportul dintre elementele stromale și cele glandulare, cantitatea de sângerare și de răspunsul inflamator de la nivelul țesutului din periferie Avantajul RMN-ului în fața ecografiei constă în capacitatea sa de a distinge formațiunile care imită endometrioză la nivelul peretelui abdominal. Intervenția chirurgicală este standardul de aur în tratamentul endometriozei de la nivelul cicatricilor postoperatorii, așa cum relevă și acest studiu. Rata de recurentă după excizia totală este destul de scăzută. În studiul de față nu s-au observat recurențe. Concluzii
Apariția endometriozei a cărei etiopatogenie nu a fost încă explicată pe
deplin, este susținută de majoritatea autorilor prin teoria implantării iatrogene. Femeile care vizitează spitalul pentru apariția unei formațiuni la nivelul peretelui abdominal, având în antecedente operații în sfera obstetricală sau ginecologică, precum și un istoric medical al apariției unei formațiuni dureroase, ce crește ca intensitate în timpul perioadelor menstruale, toate aceste aspecte trebuie luate în considerare în timpul anamenezei. Studiile de tip serii de cazuri sunt necesare pentru a investiga patologiile atât de rar observate.